Data de 8 martie vine în România nu doar cu celebrarea Zilei Femeii, ci și cu un eveniment pentru cinefili - lansarea platformei de streaming HBOMax. Cadoul de lansare este premiera serialului RUXX, filmat în România, dar pregătit nu doar pentru noi, ci pentru un public global, cu Raluca Aprodu (Câini, În derivă) și Alec Secăreanu (God's Own Country, Caníbal, Strike Back) protagoniști.
Producția originală HBO Max, scrisă de Vera Ion și regizată de Iulia Rugină și Octav Gheorghe, are opt episoade, cu o durată de 45 de minute fiecare. Primele două episoade vor fi disponibile pe HBO Max în ziua lansării. Cinemagia a trimis câteva întrebări celor doi regizori ai serialului.
Povestea din Ruxx pare una internațională, prin ce anume personajul titular este - totuși - autohton? Care sunt detaliile şi nuanţele de specific românesc ale acestui serial ce va avea un public international pe HBO Max?
Iulia Rugină: Personajul – aș merge până la a zice personajele – sunt autohtone prin dilemele lor: să plec sau rămân într-o țară care mă sufocă pentru cine sunt? Să salvez o relație abuzivă sau să mă salvez pe mine ieșind din ea? Să lupt cu objectificarea mea sau să mă folosesc de ea? Cred că trăim încă într-o societate tradiționalistă, conservatoare, patriarhală, în care generația de oameni de 30 de ani începe să își pună probleme. Dacă să plece, dacă să construiască, dacă să lupte, dacă să renunțe.
Iar asta e foarte specific și autohton. Nu se întâmplă neapărat în societățile vestice, care n-au trecut prin 50 de ani de comunism și 20 de tranziție dureroasă, sub normele aparent creștine ale unei puteri mult prea mari în stat, care este Biserica Ortodoxă.
Cred că publicul internațional va descoperi o lume foarte specifică. Iar publicul autohton o va recunoaște și se va recunoaște în ea.
Ruxx este o „yuppie”, o tânără cu o carieră de succes, ce ați învățat de la acest personaj, pe parcursul celor opt episoade?
Iulia Rugină: Cred că mai degrabă a învățat personajul de la mine. Și nu doar de la mine, de la Vera Ion care l-a scris, si de la Raluca Aprodu care i-a dat viață. Rux e un personaj ficțional care împrumută foarte multe de la toți cei care l-au făcut să existe pe ecran.
Serialul are o femeie drept personaj principal, flancată de mai multe personaje feminine proeminente, o scenarista si o regizoare care a turnat șase dintre episoadele primului sezon. Un serial feminin, am putea spune. Se regăsește acest aspect si la nivelul concepției regizorale?
Iulia Rugină: Habar n-am cum arată o concepție regizorală feminină, deci îmi pare rău, nu știu ce să răspund. În plus, am o problemă cu binaritatea asta bărbat/femeie. Ce înseamnă serial feminin? Ca sunt multe femei în distribuție și în echipă? Dar am auzit vreodată vreunul dintre noi de un serial masculin? În care majoritatea echipei e formată din bărbați? Nu cred. Ei bine, ȘI despre asta vorbește Ruxx.
Legat de aceasta, ce anume credeți că i-a convins pe producătorii HBO să vă dea pe mână acest scenariu? Ce anume, din ce le-ați propus, cu privire la stilistică, la construirea secvențelor, viziunea de ansamblu asupra poveștii etc. i-a făcut să vă încredințeze cârma serialului?
Iulia Rugină: Ar trebui să îi întrebați pe ei, mai ales ca lucrurile au stat un pic invers. Eu m-am simtit foarte onorată când Ioanina Pavel și Johnathan Young mi-au propus să regizez aceste 6 episoade. Probabil că văzuseră ce mai făcusem și li s-a părut că mă potrivesc pe proiect. Ce le-am propus ulterior din punct de vedere vizual și conceptual cred că a venit în direcția pe care și-o imaginaseră, mai mult sau mai puțin. Cred că am citit cu toții la fel scenariul ăsta și în acelasi fel cu Vera, care l-a scris. Deci din punctul ăsta de vedere, îmi place să cred că pur și simplu a fost un match.
Descrieți experiența tranziției dela filmul de cinema la cel de televiziune - ce provocări au fost și ce lecții ați învățat.
Iulia Rugină: Am învățat că lucrurile nu stau la fel. E o mult mai mare libertate creativă pe care ți-o oferă, ca regizor, filmul față de serial, asta e clar, dar în cazul serialului ai mult mai multe resurse să faci, de fapt, ce ți-ai dorit, măcar din punct de vedere buget și logistică. La un serial de talia asta ajungi să lucrezi cu niște super profesioniști cu experiență mult mai mare decât a ta, de la care poți să înveți enorm. Și, de fapt, la un serial îți înveți meseria ta, craftul de regizor. M-aș întoarce oricând oricum și necondiționat la film, de unde îmi place să cred că nici n-am plecat, dar să reușești să faci seriale la un nivel foarte ridicat, până la care eu mai am mult, e ceva ce e cu adevarat priceless pentru mine în felul în care mă raportez la meseria mea.
La vizionarea primului episod am observat o compresie a spaţiului, ce aduce un anumit tip de intimitate cu personajele, care ne sunt foarte aproape, o preferință pentru gros-planuri. Puteți să ne vorbiți despre acest aspect?
Octav Gheorghe: Vreau să vă declar că a fost o decizie asumată, pur creativă. Vreau să dezmint zvonul că am pus obiectivul de 100mm pe camera și ne-a fost lene să-l mai scoatem.
Fiind un film țesut, în mare parte, din emoții și trăiri ale personajelor, pe lângă asta având o distribuție excepțională, ne-am întrebat „de ce să nu intrăm în sufletul omului?”. De ce să nu vedem de aproape, intim, personal, ce se întâmplă la nivel afectiv? Nu prin izolarea personajelor în spații largi, nu prin indecise planuri medii, ci brutal, onest și investigativ, la nivelul feței. Am încercat să alternăm aceste portrete cu planuri largi, la începutul fiecărei secvențe, în care să identificăm spațiile. Chiar dacă este un film mai degraba orientat spre trăiri personale, Bucureștiul - ca ansamblu de locații, are un rol major. Am încercat să dezvoltăm orașul ca pe un personaj, dându-i un rol dramatic activ în deciziile, ezitările sau stările romantice ale eroilor serialului.
Vorbeați despre „distribuția de vis pentru un regizor”, pe care acest serial o oferă. Puteți dezvolta această declarație?
Octav Gheorghe: Am avut șansa să lucrez cu actori pe care, altfel, dacă aș fi avut curajul necesar, i-aș fi oprit pe stradă: „Îmi cer scuze, dar mi-ați plăcut foarte mult în filmul…” Am avut norocul de o distribuție numeroasă și aliniată valoric la cel mai înalt nivel. Nu-mi amintesc acum o altă producție care să fi cumulat o cantitate atât de impresionantă de talent. Cred că, pentru cei de acasă, care vor privi serialul, să fie o experiență pasionantă, cea de a descoperi o „paradă” aproape inepuizabilă de actori talentați. Pentru că nu e construcție de tip “a hero’s journey”. E mai mult parcursul unui ansamblu - călătoria personală a protagonistei definită mai ales prin interacțiunile cu cei din jur.
În plus, cum este să lucrați cu actori cu carieră internațională (Alec Secăreanu)?
Octav Gheorghe: Pe Alec l-am văzut, pentru primă dată, în plina și fulminanta „carieră internațională”, la un TIFF, la premiera „God’s Own Country”. Atât filmul, cât și performance-ul lui, m-au rupt în bucăți și nu mi-am închiput că, peste câțiva ani, ne vom vedea filmând un serial.
Cariera asta internațională se pare că e un răspuns meritat și direct legat de talentul lui. Am lucrat cu o imensă plăcere cu el, cum de altfel am lucrat cu întregul cast, am avut mici sesiuni de „consultare”, încercând să descoperim împreună care e adevărul-adevărat pe care trebuie să-l transmită scena pe care urma s-o filmăm. Un tip modest, empatic, excesiv de amabil și cu o mare anduranță. A, și am râs foarte mult împreună, amândoi având un apetit pentru amănunte stupide și absurde.
Pe lângă toate astea, cariera lui internațională aduce și câteva particularități care cer o perioadă de adaptare. Puțină lume știe că Alec călătorește la filmare doar în Bentley-ul lui placat cu aur, e în permanență însoțit de doi tigri și mănâncă doar hrană keto preparată de călugări tibetani. A, și sub nicio circumstanță nu suportă să fie privit direct în ochi.
Normal că glumesc; e un tip super-OK, relaxat, lipsit de orice fiță și, cel mai probabil, din cauza asta a ajuns să fie acolo unde e.
Cum vedeți viitorul televiziunii si pe cel al cinematografului, în acest nou context global al expansiunii platformelor de streaming și pandemiei?
Octav Gheorghe: Nu sunt deloc renumit pentru talentul meu de clarvăzător. De obicei, tot ceea ce profetizez, ori nu se întâmplă, ori se întâmplă în cea mai catastrofală variantă a fenomenului. Deci, cu riscul de a ruina o industrie, încerc.
Probabil că cinemaul se va ramifica în dou trasee. Unul nișat, care va oferi satisfacție iubitorilor filmelor de autor, grupați în jurul festivalurilor.
Și un traseu potent comercial, reprezentat ca o „atracție de mall” - alături de bowling, popcorn, boba tea și paintball, și care va fi un prilej de distracție de weekend pentru adolescenți. Exclusiv filme cu super-eroi, comedii cu liceeni, fantasy cu vârcolaci, fast & furios cu flacări ieșind din mașini, ecranizări de jocuri video, bum-bum & bang-bang. Mă rog, cam cum e acum, dar mult, mult mai mai rău.
Televiziunea „tradițională” ne arată de pe acum că se îndreaptă ferm spre live sports, știri și reality shows, eliminând treptat conținutul de filme și seriale.
Iar spectatorul „mainstream” matur, consumator de seriale și filme, va fi din ce în ce mai răsfățat de oferta copleșitoare a tot mai diverselor platforme de streaming.
