Kiefer Sutherland crede ca regizorul filmului "Mirrors", Alexandre Aja, a creat un horror clasic care se mentine intre cele mai bune realizari ale genului. “A reusit ceva ce nu am vazut de mult timp, un film intr-adevar inspaimantator, cu personaje puternice”.
Kiefer Sutherland joaca in "Mirrors"/"Oglinzi malefice" rolul lui Ben Carson, un fost politist a carui viata a luat-o pe o spirala descendenta dupa ce a ucis un om in timpul misiunii. Si-a pierdut slujba, familia, si se lupta cu depresia band alcool si luand pastile. Disperat sa castige un ban, accepta postul de paznic de noapte la ruinele unui mare magazin, candva opulent, Mayflower, care fusese distrus cu cinci ani inainte, intr-un incendiu cu multe victime. Interiorul candva maiestuos al marelui magazin se degradeaza, insa uriasele oglinzi ornate care ii reflecta gloria de odinioara sunt inca intregi si arunca perspective inspaimantatoare asupra unei realitati paralele.
Iata, mai jos, interviul exclusiv in Romania cu Kiefer Sutherland:
Ce te-a adus in filmul Mirrors?
Kiefer Sutherland: Regizorul Alexandre Aja a avut un succes remarcabil cu Dealuri insangerate/The Hills Have Eyes. Si pentru mine Mirrors a lucrat pe doua nivele: e unul al spaimei si altul al grijii pentru familie. Si din perspectiva actorului a fost foarte interesant.
Aja ti-a indeplinit asteptarile, ca regizor?
Kiefer Sutherland: Le-a si depasit. Simtul lui vizual este iesit din comun, si a reusit sa faca din platou un personaj in sine. Cladirea abandonata a Bibliotecii Nationale din Bucuresti a fost locul cel mai incredibil si potrivit pentru ceea ce am dorit. Unul din motivele pentru care a functionat atat de bine a fost intentia regizorului de a avea cadre lungi, de la o incapere la alta. A luat-o din capul scarilor, pe coridoare si apoi din nou in josul scarilor si in subsolul plin cu apa - exact ceea ce filmul avea nevoie.
Cum a fost lucrul cu o echipa mixta?
Kiefer Sutherland: Am lucrat in Romania, la New York si la Los Angeles, dar cea mai mare parte in Romania (la cladirea Bibliotecii Nationale) - si aceasta a tinut locul cladirii Mayflower. Asa ca, e adevarat, am avut de-a face cu o echipa care nu prea vorbeste engleza si prima data a fost un gen de distanta intre echipe. Dar Alex si cu mine stiam exact ce vrem si am fost foarte hotarati cu privire la ce vrem sa facem.
Cateodata filmele de groaza pun atata accent pe efectele speciale incat povestea se pierde pe drum. Cum te-ai asigurat ca nu se va intampla asta?
Kiefer Sutherland: Regizorul si cu mine ne-am inteles bine de la inceput. Am discutat mult despre structura unui film ca acesta. Trebuie sa-ti pese de personaje si sa-ti pastrezi echilibrul. Din punctul meu de vedere, regizorul a imbinat cu succes cele doua aspecte, dar publicul pana la urma va hotari.
Din punct de vedere vizual, oglinzile ii dau regizorului niste imagini puternice cu care sa lucreze.
Kiefer Sutherland: Cu siguranta. Si imi plac si conotatiile religioase. Stii, am devenit siguri ca ideea de a face un film care sa aiba de-a face cu binele, raul, cu Dumnezeu, cu diavolul, e putin neasteptata. Si, in acelasi timp, ne place ideea aceasta - ca mai exista un plan al existentei, un “dincolo” pe care suntem disperati sa il intelegem - pana la punctul in care, chiar daca e vorba de ceva rau, suntem multumiti. Pentru ca ideea dupa care viata pur si simplu se termina odata cu moartea e inacceptabila.
Si pe ideea asta merge filmul?
Kiefer Sutherland: Exact. Ideea ca aceste lucruri sunt dincolo de noi, ca exista ceva mai presus de puterile noastre e teribil de ispititoare si, cu cat e mai ispititoare cu atat e mai inspaimantatoare si mai periculoasa.
E interesant si inspaimantator in acelasi timp, felul in care filmul utilizeaza un obiect din viata cotidiana – oglinda – si il transforma in ceva sinistru...
Kiefer Sutherland: E ceva inspirat din realitatea potentiala. E ca atunci cand cineva care de obicei minte relateaza ceva deosebit, o experienta adevarata, si nimeni nu il crede. La inceput, nimeni nu il crede pe Ben Carson atunci cand le spune ce se intampla, iar publicul va observa frustrarea acestui om.
Cum e sa faci un film ca acesta? Poti simti momentele inspaimantatoare in timp ce iti joci scena, sau trebuie sa te lasi pe mana regizorului care va face asta la editare.
Kiefer Sutherland: Uneori da, iar alteori trebuie sa am incredere in regizor. Daca as sti ce stie regizorul, nu as mai avea nevoie de el. Si cred ca in secunda in care intelegem ca avem nevoie unii de ceilalti ca sa spunem o poveste, totul devine mai usor. Mi s-a intamplat pe cand eram mai tanar sa nu fiu ascultat si sa incep sa ma simt frustrat. Si daca mai apoi lucrez cu cineva cu care nu sunt de acord despre cum sa transmit sau sa spun o poveste, totul devine foarte dificil.
Părerea ta
Spune-ţi părerea