Dredd, un erou întunecat, dur, şocant

Teritoriul Americii în viitor este un deşert nesfârşit. Pe Coasta de Est, începând din Boston şi pânâ în Washington DC se întinde Mega City One, o metropolă imensă, dominată de violenţă, unde locuiesc peste 400 de milioane de oameni, intr-o teamă perpetuă. Singurii care încearcă să facă ordine în acest haos urban sunt cei supranumiţi Judecătorii. Cel mai bun dintre Judecători, Dredd, va putea fi văzut în acţiune din 9 noiembrie în cinematografele din România în Dredd 3D: Ultima judecată.

Judecătorii reprezintă întregul sistem: oameni ai legii, juraţi, judecători şi călăi. Cel mai bun dintre Judecători este Dredd, căruia Judecătorul suprem îi dă o misiune. El trebuie să testeze un Judecător începător, pe Cassandra Anderson, care are puteri telepatice. Totul trebuie să fie de fapt ca o zi de instrucţie. Judecătorii sunt în drum spre locul unde a avut loc o crimă, în Peach Trees, un zgârie nori de 200 de etaje condus de clanul mafiot al lui Ma-Ma. Atunci când Dredd plus Cassandra încearcă să-i aresteze pe oamenii lui Ma-Ma, aceasta ordonă închiderea clădirii si Judecătorii se găsesc prinşi într-o capcană a terorii, cu mafioţii pe urmele lor. Ei luptă acum să-şi salveze viaţa.

Lumea futuristă a Judecătorului Dredd a fost creată de John Wagner şi Carlos Ezquerra în 1977 pentru 2000AD şi a ajuns să aibă o evoluţie proprie. Cu nenumărate personaje şi poveşti, a fost votată cea mai bună bandă desenată din lume la Premiile Internaţionale ale Benzii Desenate. Acum, geniul creator al lui Alex Garland aduce Dredd la viaţă sub forma unui SF exploziv care readuce pe scenă personajul întunecat imaginat de John Wagner şi Carlos Ezquerra în celebra serie de benzi desenate.

Scenaristul Alex Garland spune "Am crescut citind aceste benzi desenate. Scriitorii şi artiştii grafici de la 2000AD au avut o influenţă puternică asuprea mea. Producatorul Andrew Allon şi cu mine am adaptat seria de benzi desenate a Judecătorului Dredd punând mai mult accentul pe realism şi adrenalină, dar păstrând spectacolul fascinant al oraşului Mega City One". Şi creatorul benzii originale, John Wagner şi cei de la 2000AD au fost încântaţi de adaptare: "scenariul lui Alex Garland rămâne fidel conceptului original care l-a făcut pe Dredd un erou neînfricat, iubit de toată lumea. Este o cursă care-ţi taie răsuflarea, într-un oraş mistuit de corupţie şi violenţă".

Judge Dredd, seria de benzi deseante semnată de John Wagner şi Carlos Ezquerra are în centru un personaj solitar, un om al legii dintr-un viitor îndepărtat, care luptă singur împotriva nedreptăţii. Acestui personaj i-au fost dedicate de-a lungul timpului romane, reviste, jocuri, păpuşi, chiar şi costumaţii speciale au fost create cu gândul la Dredd, cel care este în acelaşi timp poliţist, jurat, judecător şi călău, devenit celebru în urma benzilor desenate de acum mai bine de patruzeci de ani. În zilele de glorie de la finalul anilor 70 şi apoi în epoca lui Margaret Thatcher, 2000AD a vândut mai bine de 100.000 de copii pe săptămână, iar tânărul, pe atunci, Alex Garland, a fost captivat de duritatea, violenţa şi ironia poveştilor.

"Am făcut aproape o obsesie pentru ce era acolo, mai ales pentru Judecătorul Dredd. Mulţi dintre cei de vârsta mea cunosc experienta aceasta, de a merge cu nerăbdare la chioşc pentru a lua ultimul număr al revistei, ca să te laşi captivat de lumea descrisă în paginile ei. Şi cu toţii am păstrat ceva din sentimentul acela, chiar şi când am devenit adulţi. Era vorba de un fior ce ne străbătea ştiind că citim ceva ce nu este dedicat neapărat copiilor. Dredd avea anumite aspecte mature, simţeam că sunt un pic prea tânăr pentru a citi aşa ceva. E ca atunci când te uiţi la un film înterzis sub 18 ani când tu de fapt ai doar 12". Romancier şi scenarist, cunoscut pentru analizele psihologice, dilemele morale şi poveştile pline de acţiune din romanele lui precum Plaja sau Coma şi pentru scenariile captivante ca După 28 de zile, Sinshine şi Să nu mă părăseşti, Garland s-a gândit mereu că va ajunge să facă bezni desenate. ”Tatăl meu desenează animaţie, aşa că eu m-am gândit mereu că voi face acelaşi lucru. Obişnuiam să desenez frecvent benzi desenate aşa că am învăţat cum să construiesc o poveste cu ajutorul lor". El crede că sensibilitatea unui roman grafic se întrevede în romanele sale care sunt cinematice ”iar benzile desenate sunt cinematice, prin lungimea capitolelor şi viteza cu care se desfăşoară acţiunea. Aşa că, după cum se vede, am o istorie în a aborda firul narativ dintr-o perspectivă grafică".

Co-creator al benzii desenate, John Wagner înţelege reacţia aproape viscerală a lui Garland faţă de creaţiile lui şi crede că principala atracţie pe care o exercită personajul lui Dredd este că el este o combinaţie între un tip bun şi unul rău, "El este un poliţist foarte dur. De multe ori eşti de acord cu ceea ce face el, dar există şi dăţi în care îţi zici: Bine că nu există cineva ca el în realitate". Această combinaţie contradictorie între bine şi rău este ceva ce el crede că este adevărata forţă a legendarului personaj. "Deşi Dredd nu s-ar vedea niciodată ca un răufăcător, el considerându-se un tip drept şi corect, cu siguranţă nu este un tip pe care ţi l-ai dori pe stradă, pentru a avea grijă de tine".

Producătorii Allon Reich şi Andrew Macdonald şi-au dat seama că ar putea obţine drepturile pentru Judecătorul Dredd şi că Garland ar fi omul perfect pentru a scrie scenariul. Obţinerea drepturilor s-a dovedit însă plină de peripeţii, spune Macdonald, "a fost complicat pentru că drepturile pentru film au trecut de-a lungul timpului pe la mai mulţi proprietari. Într-un anumit moment, drepturile aparţineau companiei Disney. Am avut nevoie de doi ani pentru a le obţine". Dar echipa nu şi-a pierdut speranţa, aşa că Alex a început să lucreze la primele versiuni ale scenariului. Ironia a făcut ca producătorii să obţină drepturile de film pentru că în 1995, versiunea cu Stallone nu a avut nici pe departe succesul scontat, astfel că lucrurile s-au pus în mişcare pentru cei de la DNA Films. "Acest lucru ne-a permis, în mod ciudat, să obţinem drepturile pentru film”, spune Garland. "Dacă s-ar fi făcut atunci un film care să spargă audienţele, nu am fi obţinut drepturile. Asta ne-a deschis uşile şi am ştiut că aşteptările oamenilor s-ar fi ghidat după prima versiune, aşa că am vrut să facem ceva complet diferit. Ceva mult mai hardcore şi mai interesant". Un film care să nu fie pentru toată lumea, aşa cum s-a încercat pentru versiunea cu Stallone unde personajul lui Dredd şi-a pierdut de fapt din duritate. Ei au schimbat tonul benzii desenate şi asta a fost o mişcare greşită". 

Scenaristul Alex Garland a concentrat totul într-o singură zi din viaţa lui Dredd, antagoniştii fiind terorişti. Când a scris scenariul pentru Dredd, Alex Garland a vrut să aibă două personaje antagonice, într-o zi de instrucţie, aşa cum explică John Wagner, creatorul legendarului personaj. "Pe de-o parte îl avem pe Dredd (eroul şi anti-eroul în acelaşi timp) şi de cealaltă parte o avem pe Anderson (care este fragilă, interesantă, inteligentă şi despre care nu crezi că va ajunge Judecător pentru că se lasă cuprinsă de sentimente). Perechea reprezintă un contrast interesant, mai ales în felul în care îi prezintă Alex. Ei sunt amândoi din bezile desenate originale, dar Ma Ma şi gruparea ei de răufăcători au fost creaţi special pentru film, dar sunt născuţi de acelaşi univers, aşa că ei aparţin lumii descrise în materialul original".

Producătorul Allon Reich adaugă despre Dredd: "Este un personaj inspirat de inspectorul Dirty Harry, este cel mai longeviv personaj de roman grafic din Marea Britanie si rămâne unul dintre cele mai îndrăgite; mai mult, termenul 'ca Dredd' este utilizat frecvent chiar şi de oameni care nu au cititi niciodată benzile desenate".

Actorul Karl Urban spune că prima lui întâlnire cu Judecătorul Dredd a fost prin intermediul benzilor desenate: "Am început să le citesc pe la 16 ani când lucram într-o pizzerie din Wellington, Noua Zeelanda. Eram îndrăgostit de acest personaj şi, având în vedere că eram deja fan SF, am fost imediat atras de lumea din Mega City One şi mi-a plăcut la nebunie personajul lui Dredd. El reprezintă un om al legii aparte, imprevizibil, dur, singurul care pune legea mai presus de orice într-o lume in care procedurile justiţiei s-au schimbat radical. Nu mai există juraţi şi avocaţi, sau un sistem legal asemănător cu există azi, totul a fost condensat într-o singură persoană. Încă de la vârsta aia mi-au plăcut personajele tip vigilante şi Judecătorul Dredd este unul dintre cele mai bune personaje de acest gen".

Fan devotat, actorul a fost entuziasmat de faptul că producătorii nu doreau ca faţa lui Dredd să fie vizibilă în film: "unul dintre aspectele importante ale personajului este că nu îi poţi vedea niciodată clar figura. Încă de la crearea lui, în 1977, el a fost întruchiparea legii, fără o identitate anume, o enigmă, şi ar fi fost de neconceput să se aleagă o altă abordare. "Nu poţi face greşeala de a juca eroul, trebuie să joci omul, iar el este un om care are o slujbă incredibil de dură în această societate care se destramă", spune actorul. "Eroismul lui este definit de către un om obişnuit. Pentru mine, el este mai aproape de imaginea pompierilor eroi care au intrat în Turnurile Gemene la 11 septembrie, şi mult mai departe de supereroul tipic, pentru că el nu este Superman sau Batman. El nu are un alter-ego, ceea ce vezi este ceea ce este el, iar marea provocare pentru mine, ca actor, a fost să încerc să fiu cât mai dinamic cu putinţă. Este greu, cum să transmiţi o emoţie subtilă ca îndoiala, să zicem, când nu îţi poţi folosi ochii? Am ştiut de la început că va fi o provocare".

Urban spune că a fost mereu atras de rolurile mai întunecate: "Atunci când abordez un personaj sunt interesat de defectele acestuia şi de ceea ce îl face uman, tri- dimensional. Dredd este un amestec interesant, pentru că emoţiile sale sunt complet reprimate, orice formă de viaţă socială normală pe care ar fi putut-o avea a fost complet îndepărtată, iar pe de altă  parte, cred că este un personaj tragic, pentru ca el are datoria de-i proteja pe oamenii din această societate în timp ce el este de fapt incapabil de a trăi printre ei". 

Pe lângă provocările psihologice şi emoţionale ale rolului Dredd, actorul a avut de-a face şi cu multe provocări de ordin fizic, acesta fiind un rol foarte solicitant. "Este un rol foarte fizic. În timpul filmărilor am petrecut mult timp la sala de forţă, pentru a avea condiţia fizică necesară, iar atunci când am intrat pe platou, am fost de fapt într-o perioadă de instrucţie de două săptămâni si jumătate. Am învăţat să trag cu arma, să mă mişc în timp ce se trage asupra mea, am învăţat să arestez răufăcători. Unul dintre aspectele cele mai ciudate ale meseriei mele este că înveţi mereu lucruri pe care nu le faci niciodată în lumea reală".  Urban a fost recunoscător că, în realizarea unei versiuni mai realiste, în Dredd s-au folosit arme reale: "Omul legii foloseste o armă de 9 mm care chiar trage si pe care o poti trece de pe automat, pe semi-automat. Este un bonus pentru un actor, atunci când nu este nevoie să-ţi imaginezi, arma, ci ea chiar este acolo. Motocicleta lui Dredd se numeşte Lawmaster şi este foarte puternică, construită pe un cadru foarte solid, cu cele mai mari cauciucuri pe care le-ai văzut vreodată. Este o bestie şi este foarte incitant să o conduci". Actorul spune că a fost unul dintre acele lucruri despre care a avut o parere foarte puternica. "M-am gândit că este important ca publicul să mă vadă pe motocicletă, prin trafic. Scenele acestea au fost reale, nu au fost făcute cu ajutorul efectelor speciale. Atunci când îl vezi pe Dredd pe motor, parcă eşti acolo".

Ulterior, s-a pus problema dialogului şi a modului în care vorbeşte Dredd. Urban trebuia să decidă cum va fi vocea personajului. ”Pentru mine, din toate benzile desenate pe care le-am citit, reieşea că vocea lui Dredd era ca un cuţit care taie până la os”, spune el. "Aşa că simţeam că trebuie să folosesc o tonalitate care nu este caracteristică vocii mele. Dredd are o voce mult mai aspră, care este greu de imitat de multe ori şi e clar că nu poţi striga încercând să creezi o astfel de tonalitate, de aceea şi acesta a fost un aspect care a ridicat ceva probleme". Actorul a insistat totuşi în reducerea dialogului şi a găsit colaboratorul perfect în Garland. "Dacă se poate spune într-o singură propoziţie, e mai bine decât in trei. Am vrut ca totul să fie foarte minimalist, cu Dredd care spune doar minimum necesar.

Olivia Thirlby, descoperită datorită rolului său din Juno, unde juca rolul celei mai bune prietene a personajului principal, are ceea ce Reich numeşte alura unei "actriţe de filme independete din New York" şi care funcţionează perfect. Personajul lui Anderson a fost inspirat de Debbie Harry, şi de acea alură specifică pe care o are şi Olivia. Dredd nu îşi scoate niciodată casca, ceea ce este greu atât pentru actor, cât şi pentru public, în timp ce Anderson nu poate purta casca, din fericire, pentru că aceasta interferează cu abilităţile ei telepatice. Astfel că îi putem vedea faţa, ochii, este partea umană a filmului şi de aceea a fost important să găsim o actriţă care să poată emana vulnerabilitate, dar şi puterea ce caracterizează un Judecător".

Oraşul Mega City One este un personaj în sine 

Macdonald spune că s-au gândit la oraşe reale atunci când au creat Mega City One: "Dredd este o poveste futuristă despre crimă şi am vrut să o fac să fie cât mai realistă. Primul film, cel din 1995, a încercat să recreeze totul, iar acesta este un lucru foarte complicat. În schimb filme precum Blade Runner sau District 9 folosesc locuri reale şi le amestecă cu o viziune a viitorului. Aşa că există sentimentul că toate clădirile pe care le vezi sunt şi vechi şi noi. Este un amestec pe care îl vezi şi în metropolele din prezent, lucrurile sunt puţin nebune, puţin scăpate de sub control, aşa cum se petrece în Sao Paolo, Mexico City, Jakarta sau Johannesburg".

Lucrul la Dredd a luat o întorsătură pozitivă când Macdonald l-a întâlnit pe starul din District 9, Sharlto Copley, care l-a invitat în Africa de Sud unde s-au întâlnit cu Michael Murphey de la Kalahari Pictures, producătorii sud-africani din spatele District 9. Studiourile Cape Town Film Studios , care erau disponibile la acea dată, s-au dovedit locul perfect pentru a recrea Mega City One in Africa de Sud. "Oraşul, pentru aceia care nu-l cunosc deja, este mare, haotic, incredibil. Cel mai important aspect este de fapt cel al proporţiilor", explică Garland. "Blocurile în care locuiesc oamenii sunt colosale. Ele sunt oraşe în sine, pentru că au multe lucruri, nu doar apartamente de locuit. Au zone de cumpărături, centre medicale, şcoli, te poţi naşte, trăi şi muri aici fără să petreci măcar o zi în afara lor, iar acest aspect este unul dintre elementele cheie ale filmului. Oraşul este un personaj în sine şi chiar şi clădirea în care se petrece totul este de asemenea un personaj".

Acest film a necesitat un decor pe măsură, iar platourile din cadrul studiourilor din Africa de Sud erau bine echipate pentru aceasta, în ciuda faptului că acesta a fost prima peliculă filmată aici. Macdonald spune că au filmat 70% din film aici "una sau două dintre secvenţele importante, aşa cum este aceea în care Ma Ma şi banda ei ucid sute de oameni încercând să-l elimine pe Dredd. Aceasta a fost o scevenţă pentru care am avut nevoie de zece zile de filmare, o mulţime de duble şi opt decoruri diferite, uneori şi în interior şi în afară şi toate puse laolaltă cu efecte vizuale, care sunt incredibile".

Dredd 3D: Ultima judecată va rula în 17 oraşe ale ţării din 9 noiembrie 2012, în format 3D.