Producatorul Dino de Laurentis crede ca e momentul ca audienta sa vada de unde a aparut Hannibal Lecter si cum s-a transformat intr-un ucigas psihopat care isi savureaza victimele la masa. De aceea Laurentiis l-a convins pe scriitorul Thomas Harris ca e nevoie de o poveste de baza care sa ajute cu un raspuns despre Hannibal, canibalul. Cu ceva munca de convingere, scriitorul a pus pe hartie povestea. Iar rezultatul e Hannibal Rising.
Gaspard Ulliel despre Hannibal Lecter, personajul sau: „Ce m-a speriat cel mai mult e sa joc un personaj asa de popular. Pentru multi oameni e ca si cum personajul ar fi al lor, parte din viata lor, asa ca am stiut ca o sa fie foarte exigenti cu mine. Mai ales ca sunt succesorul lui Anthony Hopkins”.
Despre provocarea data de accentul particular al lui Hopkins: „Sunt francez asa ca mi-e greu sa prind niste moduri subtile de a vorbi. Sigur ca am incercat sa vorbesc intr-un fel special, dar stii, pentru auditie trebuie sa recunosc ca m-am uitat intai la Tacerea mieilor s l-am observat pe Hopkins. […] Dar nu am vrut sa-l copiez sau sa-l imit, am incercat sa folosesc ce stiam eu. Evident, eram pregatit ca audienta o sa se astepte la niste similaritati, asa ca o parte din pregatire consta in a-l observa pe Anthony Hopkins. Dar ideea mea a fost sa preiau doar niste detalii pentru personajul meu.”
Cum s-a ales ce anume din jocul lui Hopkins sa fie folosit: „ Sunt cateva lucruri pe care le vezi clar in „Tacerea mieilor"; de exemplu - toate miscarile ochilor sau uneori rigiditatea care pot fi foarte inspaimantatoare. Daca urmaresti fiecare scena, personajul e mereu intr-o postura confortabila, mereu relaxata. Sunt cateva asemenea aspecte. Si totusi personajul e diferit – e mult mai tanar si nu a trecut prin inchisoare si prin crime, asa ca e de tinut cont. Personajul meu e in fond un pusti care nu e la fel de nebun ca batranul Lecter.”
Analizand versiunea mai tanara a lui Hannibal Lecter: „ Totusi, nu poti spune ca omul asta e un erou. Ideea era sa-i dam o fata mai umana si sa incercam sa aratam ca era si el candva un baiat obisnuit, si incet a devenit ceea ce este – si toti stim ce este. Nu-i povestim trecutul ca sa-i justificam crimele sau ca sa gasim motive. Nu, doar aratam cum a ajuns asa si nicidecum de ce.”
Intrebat daca personajul lui avea dreptate sa ucida, Ulliel replica: „ Nu m-am intrebat asta, pentru ca nu incercam sa justificam ceva. Pentru unii, poate parea drept, pentru ca a trait situatii-limita in copilarie. Poate cauta razbunare, dar asta nu inseamna ca e bine sa-ti cauti razbunare. Cand cineva iti ucide parintii, nu inseamna ca trebuie sa te razbuni omorandu-l. La sfarsit Lecter ajunge un monstru. Asadar, nu cred ca mesajul este pentru violenta, ci doar cat de usor poti sa te trezesti de partea raului.”
Pusul mastii: Ulliel a spus ca pusul mastii a fost prima data un moment placut, amuzant. „ E oarecum magic sa porti masca asta. Stiti, nu e o scena foarte importanta din film insa da, a fost placut. Si masca asta, facuta din rasini sintetice sau cam asa ceva, trebuia sa-mi stea pe fata fara curelusa. Incercand sa mi-o mulez pe obraji, numai bine s-a rupt. Si aveam numai una, asa ca a trebuit sa facem alta noua. A fost groaznic (rade)”
Părerea ta
Spune-ţi părerea