Ochiul adult va remarca partea tehnică absolut spectaculoasă - adâncimea şi acurateţea imaginii 3D, textura deosebită a penajului eroilor, mimica aproape umană a păsărilor, cu păstrarea totodată a comportamentului specific bufniţelor, diversitatea exemplarelor computer generated, secvenţele de luptă impresionante - chiar dacă sunt animate şi au loc între bufniţe; adultul va căsca, însă, de multe ori - deoarece povestea e pentru copii, iar poantele nu prea au forţa să ne mişte muşchii feţei într-un râs copios. Însuşi mesajul filmului, acela că în fiecare din noi este un erou ce aşteaptă să fie descoperit, va anima un public preadolescentin, efectul asupra publicului matur fiind cel mult captarea bunăvoinţei pentru urmărirea până la final a poveştii.
Zack Snyder a vrut, după cum a declarat, să facă un film la care să se uite copiii lui; şi i-a reuşi de minune... Pe lângă bifarea acestui obiectiv, ar mai fi de înţeles implicarea lui Snyder în proiect pentru scenele de acţiune şi secvenţele de luptă. Dar Snyder mizează doar pe efecte vizuale, şi pierde din vedere că scenariul scris de John Orloff şi John Collee (Happy Feet) e subţirel, absolut previzibil, fără twist-uri, doar cu două capcane orchestrate de Cei puri, răii din film.
Se întâmplă că nu ne prea pasă de ce li se întâmplă bietelor zburătoare. Dar nu e din cauza faptului că bufniţele nu sunt animale de companie; în fond nici Mickey Mouse ori fratele lui CG - Ratatouille - nu sunt animale pe care le ai în preajma ta, ca să le îndrăgeşti şi să te prindă o poveste ce-i are ca protagonişti. Ba, dimpotrivă, chiar o să îndrăgiţi cel puţin una dintre bufniţe (preferatul meu e Digger, de exemplu - în foto de mai jos). Neimplicarea vine de la tratarea simplistă a subiectului.
Soren, un tânăr din familia bufniţelor, vrăjit de poveştile eroice ale tatălui său despre înţelepţii Păzitori ai Arborelui Ga’Hoole, pleacă în căutarea lor pentru a cere ajutor atunci când fraţii îi sunt răpiţi de Cei Puri. Drumul se anunţă cu dificultăţi, dar peripeţiile nu sunt chiar atât de surprinzătoare, ori încercările atât de dificile. Pe de altă parte, realizatorii s-au concentrat pe realizarea unei varietăţi de bufniţe, şi o să vă clătiţi ochii cu exemplare de tot felul, dar alte animale, care să populeze această lume, nu prea sunt; câteva specii de păsărele, nişte ciori şi lilieci ce dau bătăi de cap eroilor noştri, o echidna, prezicătoare, foarte colorată, plus un şarpe pe post de doică nu oferă contraponderea necesară la zecile de bufniţe din povestea aceasta.
Muzica e superbă, dar nepotrivită - momentele cheie din film sunt asociate cu pasaje melodice absolut răvăşitoare, încât ai senzaţia că pe imagini cu bufniţa Soren intrând într-un vortex de furtună s-a pus soundtrack-ul de la secvenţa finală din Gladiatorul, Now We Are Free, de Hans Zimmer.
În concluzie, Legend of the Guardians te va surprinde vizual şi cam atât, însă îţi va face copilul fericit.
Părerea ta
Spune-ţi părereaPe mine ma intereseaza totusi efectele 3D. Din ce se spune mai sus par a fi in adancime, ceea ce, mie unul, nu-mi prea place.
As vrea ca efecetele 3D sa "iasa" din ecran, cum au fost cele de la AVATAR si My Bloody Valentine's. Am fost la The Last Airbender si efectele erau in adancime, inauntrul ecranului si experienta nu e una cu totul speciala, cel putin din punctul meu de vedere.
Imi poate spune cineva cum sunt efectele 3D???
Multumesc!
filmul nu prea este pentru copii
unele faze ar putea fi char inspaimantatoare pentru ei
bufnite care se bat violent cu fel de fel de sabii puse in picioare
are intradevar multe efecte vizuale si faze comice dar nu poti spune ca este un film pentru copii
Doar daca anumiti copii sub aceasta varsta au vazut "Ninja Scroll" (1993), "Vampire Hunter D: Bloodlust" (2000) sau "Watership Down" (1978) si n-au plans, atunci inseamna ca se pot uita in voie la filmul acesta cu bufnite suparate, de la regizorul Zack Snyder al mult mai sumbrului "300 - Eroii de la Termopile" !
Nu mergi la un film de animatie ca sa intelegi sensul lumii si al vietii sau sa ai despre ce filosofa dupa vizionare. Asa ca masoara-ti cuvintele cand spui ca "publicul matur" n-ar putea fi vreodata miscat de un asemenea film, e complet eronat.
Ca sa nu mai vorbesc de aprecierile critico-penibile la adresa scenariului, a coloanei sonore si a altor elemente tehnice la care o armata de oameni au muncit din greu pentru ca cel care plateste un bilet de cinema sa fie multumit dupa o ora si ceva de vizionare.
Ah, si inca ceva.. e un film cu bufnite si despre bufnite, deci nimeni nu se asteapta sa vada o intreaga gradina zoologica in film!
Sincer, e prima oara cand citesc o cronica pe cinemagia.ro si pe asta am ales-o intamplator pentru ca am vazut filmul. Ma asteptam la mai mult (profesionalism)