Iris Knobloch, președinte, și Thierry Frémaux, delegat general, vor anunța selecția oficială a celei de-a 77-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes - joi, 11 aprilie, ora 12 a României. Întreaga industrie cinematografică se va afla pe Coasta de Azur în luna mai, când Festivalul de Film de la Cannes va lansa cea de-a 77-a ediție. Regizoarea filmului Barbie, Greta Gerwig, va fi președinta juriului acestei ediții a Cannes Film Festival. Cinemagia va transmite și anul acesta de pe Croazetă, așa cum v-a obișnuit de atâtea ediții încoace.
Între 14 și 25 mai, evenimentul emblematic va găzdui premiera unor foarte așteptate filme de autor, cât și a unor filme ale unor regizori în devenire, în secțiunile arhicunoscute - „Competiția”, „Quinzaine des Réalisateurs”, „Un Certain Regard” (cu președintele juriului Xavier Dolan) și „Săptămâna Criticii”. Premiile ce se vor acorda la sfârșitul festivalului vor da, fără îndoială, tonul pentru anul cinematografic ce urmează.
Așa - cel puțin - s-a întâmplat anul trecut, când Anatomia unei prăbușiri, filmul lui Justine Triet, lua acasă premiul cel mare, Palme d'Or, apoi avea un parcurs extraordinar la Oscaruri (lua premiul pentru Cel mai bun scenariu original, după ce era nominalizat la cinci categorii). Pe de altă parte, The Zone of Interest - filmul lui Jonathan Glazer, câștigător al Marelui Premiu la Cannes în 2023, a câștigat două premii Oscar, în timp ce alte filme din competiția canneză, precum Perfect Days și May December urma să obțină și ele nominalizări la Oscar. Alte câștigătoare de la Cannes, precum La Chimera și Fallen Leaves, au intrat, de asemenea, în discuția despre premii toamna trecută.
Cinemagia trece acum în revistă - via IndieWire - câteva filme cu potențial să se afle în selecția oficială de la Cannes de anul acesta.
Bird (r. Andrea Arnold)
Andrea Arnold deține nu mai puțin de trei premii ale juriului pentru eforturile sale, venind la Cannes cu Red Road și cu American Honey, documentarul ei - Cow - rulând la festival în 2021. Despre Bird, Variety relatează că a fost filmat în Marea Britanie, în jurul zonei Kent, în vara trecută și, la fel ca multe dintre lucrările ei, și Bird „examinează viața celor de la marginea societății”. Barry Keoghan este capul de afiș al filmului.
C'est Pas Moi (r. Leos Carax)
De la spiridușii care locuiesc în canalizare și limuzinele vorbitoare din Holy Motors, până la bebelușul-marionetă din Annette, Leos Carax a creat unele dintre imaginile cinematografice de neuitat ale secolului XXI. Cel mai recent proiect al său, C'est Pas Moi, îl vede explorând propria moștenire și interacționând cu unele dintre cele mai îndrăgite personaje de film ale sale în ceea ce a fost descris ca „un autoportret cinematografic”. Mediu-metrajul de 40 de minute ar putea primi același tratament ca Strange Way of Life, de Pedro Almodóvar, care anul trecut a avut premiera mondială la Cannes, premieră ce a fost urmată de o discuție cu celebrul regizor spaniol.
Chocobar (r. Lucrecia Martel)
Regizoarea argentinieană Lucrecia Martel va avea un cuvânt de spus la această ediție a Cannes Film Festival. Ea a fost, la urma urmei, șefa juriului de la Veneția care a acordat Leul de Aur lui Joker, în 2019. Ea a mai participat la Cannes înainte, cu The Holy Girl și The Headless Woman, ambele concurând pentru Palme d'Or, și este pregătită pentru o apariție pe Croisette cu proiectul său hibrid, Chocobar, scrie IndieWire.
În lucru de mult timp, Chocobar este primul ei lungmetraj de non-ficțiune și prezintă uciderea activistului indigen Javier Chocobar. Aici, Martel reunește 500 de ani de istorie colonială pentru a oferi o imagine cât mai complexă asupra opresiunii din societatea latino-americană. Chocobar era membru al comunității indigene Chuschagasta și a fost ucis în 2009 din cauza unei dispute privind drepturile asupra terenurilor. Un proces a avut loc abia în 2018, după care cei condamnați au fost eliberați din cauza întârzierilor din partea instanțelor de judecată în privința hotărârii. Martel explică modul în care cadrul colonial al Argentinei a condus la aceste evenimente, încorporând arhive istorice care datează din secolul al XVI-lea.
Emmanuelle (r. Audrey Diwan)
Regizoarea franceză Audrey Diwan a câștigat Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția în 2021 pentru drama emoționantă despre avorturi Happening, punând-o pe drumul spre o continuă recunoaștere internațională. Include asta și o oprire pe Croisette? Ar trebui, mai ales având în vedere conținutul celui mai nou efort al ei, susținut de Neon: propria ei interpretare a romanului francez iconic (și erotic!) din 1967 Emmanuelle, scris de Emmanuelle Arsan.
The End (r. Joshua Oppenheimer)
Iată un musical apocaliptic semnat de regizorul lui The Act of Killing și The Look of Silence. Joshua Oppenheimer regizează primul său lungmetraj de ficțiune, cu Tilda Swinton, George MacKay, Moses Ingram și Michael Shannon. Shannon și MacKay au confirmat amândoi că vor cânta și dansa în filmul despre o familie care trăiește într-un buncăr subteran la zeci de ani după un eveniment ce a dus la sfârșitul lumii.
„Sunt mama în practic cea mai bogată familie de pe planetă. Tatăl a fost în prima linie a ingineriei distrugerii biosferei, iar ei au trăit în ultimii 20 și ceva de ani într-un buncăr sub America Centrală, care este ca Versailles”, a declarat Tilda Swinton într-un interviu acordat revistei W Magazine, în 2022. The End a fost filmat în Irlanda, Italia și Germania, în primăvara anului 2023. Directorul de imagine al lui Leviathan, Mikhail Krichman, semnează imaginea, alături de scenograful filmului Melancholia, Jette Lehman; de scenariu s-a ocupat Rasmus Heisterberg, care a scris împreună cu Oppenheimer, iar Joshua Schmidt a semnat muzica.
Grand Tour (r. Miguel Gomes)
Cineastul portughez Miguel Gomes nu a mai fost la Cannes de când a adus toate cele trei părți ale filmului Arabian Nights în secțiunea „Quinzaine des Réalisateurs”, în 2015. Grand Tour ar putea să-l vadă în sfârșit urcând treptele Palatului Festivalului de la Cannes și concurând pentru un Palme d'Or. Plasată în Burma în jurul anului 1917, cea mai recentă epopee a lui Gomes este o poveste ironică și plină de iubire despre un funcționar public al Imperiului Britanic care fuge de logodnica sa în ziua în care trebuia să se căsătorească... doar pentru a se răzgândi asupra deciziei sale la un moment dat în timpul evadării.
Din fericire pentru el, viitoarea lui soție este pe urmele lui, dar nu se știe dacă aceste două suflete rătăcitoare se vor mai întâlni vreodată în imensitatea continentului asiatic. A fost doar o chestiune de timp până când umorul politic tăios și romantismul nesentimental al lui Gomes l-au atras din nou spre o poveste de dragoste colonială (într-un fel), și avem motive să sperăm că așteptarea pentru a vedea ce a făcut cu ea se va termina foarte curând, scrie IndieWire.
Hope (r. Na Hong-jin)
Cineastul coreean Na Hong-jin a fost la Cannes în 2016, The Wailing fiind prezentat în afara competiției. Se pare însă că a fost foarte ocupat, pregătindu-și următorul său film, în care joacă soții Michael Fassbender și Alicia Vikander, alături de Taylor Russell, Cameron Britton și starurile coreene Hoyeon, Hwang Jung-min și Zo In-sung (Squid Game).
Conform Deadline, „filmul, în mare parte în limba coreeană, îi va urmări pe locuitorii din portul Hopo, unde se face o descoperire misterioasă la periferia orașului portuar. În scurt timp, locuitorii se află într-o luptă disperată pentru supraviețuire împotriva a ceva ce nu au mai întâlnit până acum”...
Inside Out 2 (r. Kelsey Mann)
Continuarea filmului Pixar premiat cu Oscar în 2015 vine cu voci de actori din generația Z, scrie IndieWire. Inside Out 2 o urmărește pe Riley (Kensington Tallman), acum adolescentă, care trebuie să facă față unor noi emoții, de la anxietate (Maya Hawke) la invidie (Ayo Edebiri). Vedeta din Passages și Blue Is the Warmest Color, Adéle Exarchopolous își face debutul ca actriță de voce în rolul „Ennui”/Plictiseală, în timp ce Paul Walter Hauser își continuă seria filmelor de animație după Orion and the Dark, de Charlie Kaufman, pentru a interpreta rolul lui Embarrassment/Stânjeneala în Inside Out 2. Amy Poehler, Tony Hale, Diane Lane și Kyle MacLachlan revin în rolurile lor pentru continuarea filmului.
Întrucât regizorul Pete Docter, câștigător al premiului Oscar, nu se întoarce la cârma lungmetrajului, Kelsey Mann preia regia. Inside Out 2 va fi primul film Pixar care se va lansa în cinematografe, după ce Soul, Luca și Turning Red au beneficiat exclusiv de lansări Disney+, înainte de a fi relansate ulterior în cinematografe. Inside Out 2 are premiera în cinematografele din țara noastră pe 14 iunie.
Juror #2 (r. Clint Eastwood)
Cu cel de-al 40-lea film al său în calitate de regizor, Clint Eastwood s-ar putea să se întoarcă la festivalul ce a găzduit premierele filmelor sale The Changeling, Mystic River, Bird, Absolute Power, Pale Rider și multe altele (și care l-a găzduit în calitate de președinte al juriului în 1994).
Cineastul și actorul a încheiat recent drama procedurală Juror #2 în Savannah, Georgia, care îl are în rol central pe Nicholas Hoult, în rolul membrului juriului pomenit în titlu. Acesta își dă seama, în timpul procesului, că a ucis victima într-un accident de mașină și încearcă cu disperare să îl scoată pe acuzat din închisoare fără să ajungă el însuși după gratii.
Filmul cuprinde o distribuție de calibru, printre care J.K. Simmons, Kiefer Sutherland, Toni Collette, Chris Messina, Zoey Deutch, Gabriel Basso, Leslie Bibb, Amy Aquino și alții.
Cine se îngrijorează că Eastwood nu ar putea participa la festival din cauza vârstei? Colegul de platou Messina a declarat pentru IndieWire: „Are 93 de ani și este atât de prezent și de concentrat și de bun și de blând. Crezi că vei avea parte de Dirty Harry sau ceva de genul ăsta, dar ai parte de un bărbat jucăuș și iubitor. La fel ca la Ben Affleck, e grozav să fii în preajma regizorilor-actori, deoarece cunosc viața actorului. Știu ce înseamnă anxietatea, știu cum să te relaxeze. Știu că, dacă distribuția este bună, pot să stea deoparte și nu-ți taie aripile, ci te lasă să zbori. Clint a fost foarte asemănător lui Ben Affleck în acest sens. Nu au fost multe duble, una sau două duble. Poți să ceri mai mult, dar el este foarte, foarte liniștit și îți insuflă și ție asta”.
Kinds of Kindness (r. Yorgos Lanthimos)
Nu era nevoie ca Searchlight Pictures să stabilească o dată de lansare (în speță: 21 iunie) după Cannes pentru Kinds of Kindness, următorul film al lui Yorgos Lanthimos după Poor Things, pentru ca cinefilii avizați să bănuiască faptul că filmul va avea debutul la Cannes. Cu Emma Stone în unul dintre rolurile centrale, filmul ar marca revenirea cineastului grec pe Croisette după The Killing of a Sacred Deer din 2017. Lungmetrajul prezintă trei povești separate care se întretaie. Potrivit sinopsisului oficial, Kinds of Kindness este o „fabulă în trei părți, urmărind un bărbat care încearcă să preia controlul asupra propriei vieți; un polițist care este alarmat de faptul că soția sa, dispărută pe mare, s-a întors și pare o persoană diferită; și o femeie hotărâtă să găsească o persoană anume, cu o abilitate specială, care este destinată să devină un lider spiritual prodigios”.
Disappearance (r. Kirill Serebrennikov)
Kirill Serebrennikov a avut una dintre cele mai fascinante traiectorii dintre toți regizorii ruși din ultima vreme, trecând de la statutul de artist care și-a găsit succesul sub patronajul unui consilier apropiat al lui Putin la începutul anilor 2000 la cel de artist disident: homosexual declarat, Teatrul Balșoi a anulat inițial spectacolul său de balet, „Nureyev”, în 2017, pentru presupusă „propagandă homosexuală”, iar el s-a confruntat cu acuzații penale - și cu o perioadă de eliberare condiționată, ce l-a împiedicat să părăsească Rusia - despre care mulți au crezut că au fost inventate din cauza modului în care a vorbit în favoarea drepturilor homosexualilor și a cauzelor liberale, scrie IndieWire.
Opunându-se invaziei Ucrainei, Serebrennikov a fost singurul regizor rus primit la Cannes în 2022, cu filmul Tchaikovsky’s Wife/Soția lui Ceaikovski. Acum, ar putea reveni la Cannes cu povestea anilor de fugă ai lui Josef Mengele în Paraguay și Brazilia, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Mengele a fost medicul de la Auschwitz care a ucis și a făcut experimente macabre pe prizonieri. Starul din A Hidden Life, actorul german August Diehl, va interpreta rolul central în această adaptare a romanului de limbă franceză „Dispariția lui Josef Mengele”, de Olivier Guez. Acesta este un material tulburător, iar Serebrennikov își testează propriile limite, dar și pe cele ale viitorilor spectatori, prin unghiul de abordare - se pare că filmul va fi povestit din perspectiva lui Mengele...
The Balconettes (r. Noemie Merlant)
De la debutul său la Cannes în filmul din 2019 al lui Céline Sciamma, Portrait de la jeune fille en feu, Noemie Merlant a devenit rapid o obișnuită a festivalurilor. Aceasta include nu doar eforturile sale actoricești, ci și munca sa din spatele camerei, așa cum a fost cazul proiecției speciale din 2021 a debutului său regizoral în lungmetraj, Mi iubita, mon amour, pentru care cineasta a filmat în România, cu un actor central român. Iată care este sinopsisul filmului, ce se poate vedea pe HBO Max - Jeanne (Noémie Merlant) merge în România pentru a sărbători petrecerea burlăcițelor cu prietenele ei, atunci când îi cunoaște pe Nino (Gimi Covaci) și pe membrii familiei acestuia. Ea are 27 de ani, el are 17 și provin din lumi complet diferite, însă pentru amândoi întâlnirea este începutul unei veri pasionale și de neuitat. Merlant se va întoarce probabil pe Croisette anul acesta, cu următorul ei lungmetraj, The Balconettes, pe care l-a scris alături de Sciamma.
La fel ca în cazul ultimului ei lungmetraj, Merlant joacă și ea în acest film și i se alătură Souheila Yacoub și Annie Mercier, trio-ul jucând `trei femei dintr-un apartament din Marsilia, care rămân blocate în casă din cauza unui val de căldură. Ele se trezesc prinse într-o aventură terifiantă și tânjesc după libertate”.
Dreams (r. Michel Franco)
Regizorul mexican Michel Franco nu a mai adus un film la Cannes de la April's Daughter (2017) încoace, concurent în secțiunea „Un Certain Regard”. În competiția principală a fost în 2015 cu filmul Chronic, cu Tim Roth în rolul unui îngrijitor care se ocupă de pacienți în stadiu terminal. Având în vedere că premiera sa din 2023 de la Veneția, Memory, a adus laude din partea criticilor și un premiu pentru cel mai bun actor (Cupa Volpi pentru Peter Sarsgaard), ne așteptăm ca Dreams să se lanseze pe Croisette anul acesta, scrie IndieWire.
Franco a filmat Dreams în San Francisco, iar Jessica Chastain, vedeta din Memory, este protagonista. Actrița a dezvăluind doar că producția filmului de 3 milioane de dolari (realizat, în timpul grevelor de la Hollywood, cu un scenariu ce nu a fost semnat de WGA) a fost încheiată în timp ce făcea întâlniri cu presa pentru promovarea filmului Memory. Rupert Friend joacă, de asemenea, în această dramă romantică care se petrece în jurul lumii baletului și a dansului din San Francisco.
Megalopolis (r. Francis Ford Coppola)
Adam Driver este protagonistul acestei epopei finanțate de regizorul Francis Ford Coppola însuși. Distribuția e completată de Forest Whitaker, Aubrey Plaza, Shia LaBeouf, Dustin Hoffman și Jason Schwartzman, și a fost descrisă ca o poveste de dragoste plasată pe fundalul SF al unui New York futurist, în timpul unei căutări pentru construirea unei societăți utopice. Coppola a lăsat să se înțeleagă că filmul va avea o lansare în prima parte a lui 2024, iar Cannes este primul festival de profil înalt din circuitul de premii al sezonului. Megalopolis, în care Coppola a investit 120 de milioane de dolari, începe să fie proiectat pentru cercul de apropiați ai lui Coppola, scrie IndiWire. Vom reveni cu informații despre primele reacții la film.
Mickey 17 (r. Bong Joon Ho)
Următorul film al lui Bong Joon Ho după foarte popularul Parasite (a câștigat patru premii Oscar în 2020, inclusiv pentru Cel mai bun film și Cel mai bun film internaţional), Mickey 17 este unul dintre cele mai așteptate titluri la Cannes. Acesta îi are în rolurile principale pe Robert Pattinson, Naomi Ackie, Steven Yeun, Toni Collette și Mark Ruffalo, iar Bong a regizat, scris și produs filmul și l-a adaptat după un roman de Edward Ashton.
În el, Pattinson joacă rolul lui Mickey, care este un „Expendable”: un angajat de unică folosință într-o expediție umană trimisă să colonizeze lumea de gheață de pe Niflheim. Ori de câte ori o misiune este prea periculoasă - chiar sinucigașă - echipajul apelează la Mickey. După ce o clonă moare, un nou corp este regenerat cu majoritatea amintirilor sale intacte.Filmul este, de asemenea, primul pe care Bong îl realizează cu suportul Warner Bros., studioul stabilind inițial o dată de lansare în martie, înainte de a-l retrage din program la începutul acestui an, ceea ce poate sugera o premieră canneză, dar și că filmul nu este gata.
Queer (r. Luca Guadagnino)
În mod obișnuit, Luca Guadagnino a avut succes în alte festivaluri decât cel cannez - gândiți-vă la Challengers, inițial selecționat pentru o premieră la Veneția în afara competiției (dar greva de la Hollywood a făcut să se anuleze acea premieră), apoi Suspiria - lansat la Veneția, iar Call Me by Your Name - la Sundance, în ciuda faptului că romanul de dragoste cu decor italian are vibrații clar venețiene.
Totuși, cineastul italian a finalizat adaptarea cărții lui William S. Burroughs, „Queer”, în iunie 2023, așa că - probabil - filmul cu Daniel Craig în rol principal va fi pregătit pentru o premieră la Cannes. Acestea fiind spuse, Guadagnino a anunțat deja alte două filme în ultima săptămână (o poveste de dragoste gay cu Josh O'Connor și un film cu Julia Roberts sub egida Amazon/MGM) și are întâlniri de presă pentru promovarea filmului Challengers, înainte ca acesta să se lanseze (în Statele Unite pe 19 aprilie, iar în România pe 26 aprilie).
Cu un scenariu semnat de Justin Kuritzkes, Queer îl are în centru pe Craig, un infractor care fuge din New Orleans spre Mexico City în anii 1940, unde se încurcă cu un ofițer de marină lăsat la vatră, care este și dependent de droguri (Drew Starkey). Acest personaj se bazează pe Adelbert Lewis Marker, cu care Burroughs s-a împrietenit în Mexico City, servind drept bază autobiografică pentru romanul din 1985. Jason Schwartzman și Lesley Manville joacă, de asemenea, în film.
The Shrouds (r. David Cronenberg)
Conceput inițial ca serial, pentru Netflix, apoi transformat în lungmetraj, The Shrouds - al lui David Cronenberg - ar putea debuta la Cannes. Filmul urmărește un văduv îndurerat (Vincent Cassel) care inventează un instrument prin care oamenii pot comunica cu cei dragi decedați, în interiorul unui giulgiu funerar. Și pentru că este un film de Cronenberg, acel instrument este folosit în timp ce oamenii privesc cadavrele descompunându-se, scrie IndieWire... Diane Kruger, Guy Pearce și Sandrine Holt sunt coproducătorii.
Léa Seydoux a fost inițial atașată proiectului, înainte ca Kruger să o înlocuiască. Este de așteptat ca filmul să aibă o factură semi-autobiografică, deoarece soția și colaboratoarea lui Cronenberg în domeniul cinematografiei, monteuza Carolyn Cronenberg, a murit în 2017.
