Fanii dramei medicale Doctorul cel bun nu vor avea mult de așteptat pentru a vedea cum continuă povestea doctorului Shaun Murphy, un tânăr autist care a visat de mic să devină medic, întrucât sezonul doi debutează pe 20 februarie, fiind difuzat în fiecare joi seara, de la ora 22.00, la AXN.
Serialul Doctorul cel bun/The Good Doctor), cu Freddie Highmore (Bates Motel, August Rush, Charlie&The Chocolate Factory) în rolul principal, urmărește povestea emoționantă a unui tânăr care are autism și care începe un stagiu la secția de chirurgie a unui spital din California.
Sezonul doi aduce noi și diferite provocări pentru Shaun Murphy. Deși le-a dovedit tuturor colegilor că talentul său medical este într-adevăr extraordinar, tânărul rezident este informat de conducerea spitalului St. Bonaventure că trebuie să își îmbunătățească abilitățile de comunicare și interacțiune cu pacienții.
Pe plan personal, Shaun va avea mari dificultăți în a accepta realitatea și perspectiva pierderii mentorului său, doctorul Aaron Glassman, care primește un diagnostic grav. Mai mult, Shaun va trebui să-și depășească limitele și să accepte că o greșeală cu repercursiuni grave poate însemna sfârșitul carierei sale.
Iată un interviu cu actorii Christina Chang (Dr. Audrey Lim) și Nicholas Gonzalez (Dr. Neil Melendez) legat de diversitatea din show, cei doi având un rol important in sezonul 2
Cum v-ați simțit când ați aflat că personajele voastre vor avea o relație romantică?
Christina: M-am gândit că o să fie cool.
Nicholas: Deja iubim serialul, așa că de fiecare dată când primim un element nou pe care trebuie să le explorăm este flatant pentru noi ca actori. Este un serial care deși are o distribuție amplă, are în centru povestea doctorului Shaun Murphy, așa că toate celălalte subiecte trebuie să își găsească timpul potrivit pentru a fi dezvoltate și exploatate. Așadar, atunci când ți se prezintă o poveste ațât de importantă - nu poți decât să te simți flatat. De asemenea, a fost interesant pentru că ne place să lucrăm împreună și acum ajungem să ne sărutăm. Este un lucru minunat. Fiecare ne dorim propria poveste și publicul vrea să afle mai multe despre personajele noastre.
Christina: Desigur. Vor să vadă puțin și ce se întâmplă în afara spitalului. Și eu m-am simțit foarte măgulită când scriitorii și David [Shore, creatorul și scriitorul serialului] au ales să ne ofere această poveste pentru că ar fi putut fi oricine altcineva din distribuție.
Nicholas: Și nu este o relație excesiv de romantică. Este o relație între doi adulți, o reprezentare foarte matură a unei relații de dragoste într-o dramă de succes.
Ce v-ați dorit cel mai mult să aflați despre profesia de medic, odată ce ați aflat că faceți parte din acest serial?
Nicholas: Pentru mine, ceea ce învăț constant este cât de multe nu știu. De fiecare dată când mă confrunt cu o intervenție chirurgicală, uneori în timpul repetițiilor, mă opresc și îmi spun - „Să ne gândim pentru o secundă și să punem totul în perspectivă”. De exemplu, „deschidem o femeie însărcinată, incizăm uterul, scoatem fătul, îndepărtăm tumoarea și reîntroducem fătul înapoi”. Acestea sunt lucruri care se întâmplă în viața reală, nu sunt intervenții chirurgicale fantastice care se întâmplă doar în serial - sunt preluate din subiectele știrilor, sunt povești reale. Și când mă gândesc că sunt bărbați și femei care asta fac zi de zi. Privesc chirurgii aproape ca pe cei mai tari mecanici pentru că noi, oamenii, suntem mașina cea mai complicată pe care ți-o poți imagina. Mi se pare incredibil că pot să echilibreze toate acestea și să jongleze cu atâtea. Fratele și tatăl meu sunt amândoi medici, fratele meu este chiar chirurg. Lucrând la acest serial mă face să apreciez ceea ce face el zi de zi.
Fratele tău ți-a dat vreun sfat în privința rolului?
Nicholas: Când am filmat pilotul, a venit și m-a vizitat și a fost consilier tehnic neoficial. Întrebat de regizor ce părere are, îmi amintesc că a spus „Arată bine!” Pentru noi totul este la modul „Oh, Dumnezeule!”. Dar pentru medici și terapeuți este diferit. De aceea este util să avem consultanți medici pentru că știu să pună întrebările potrivite și astfel ne ajută să punem totul în perspectivă, și noi, ca actori, știi astfel cum să reacționăm și să fim cât mai credibili.
Cum vă dați seama de succesul serialului Doctorul cel bun, în comparație cu alte drame medicale?
Christina: Aș spune că lucrul evident care îl diferențiază este că are în centru un personaj care are autism, așa că vedem totul prin prisma lui și vrem să fim de partea lui, mai ales după ce descoperi provocările prin care trece. Aș spune că transmite un mesaj de speranță, apoi tratează exponențial cazuri medicale aducând în același timp în discuție ceea ce se întâmplă pe plan social și politic. Există, de asemenea, o componentă emoțională foarte puternică – cu ce ne confruntăm noi ca medici în relația cu pacienții noștri, dar și unul cu celălalt. Pur și simplu rezonează, rezonează și iar rezonează. Aș spune că succesul serialului stă în faptul că atingem atât de multe teme universale.
De ce credeți că rezonează publicul international cu acest serial?
Christina: Să începem cu unul dintre cele mai evidente lucruri, adică diversitatea de pe ecran, despre care suntem foarte încântați. În cele din urmă ajungi să vezi oameni pe ecran care arată ca tine.
Nicholas: Cred că suntem într-o perioadă destul de sumbră. Este un moment foarte întunecat odată cu ascensiunea naționalismului și a diviziunilor politice și sociale peste tot în lume, dar iată un serial care încearcă să ia toate aceste diferențe și să găsească punctele în comun. Abordează subiecte de natură politică, dar și probleme sociale, nu doar intervenții chirurgicale impresionante – aducem în față subiecte care sunt subiecte de știri în timp ce interpretăm niște doctori. Unul dintre cazurile pe care Christina le-a avut în noul sezon a fost legat de mutilarea genitală. Aceste practici se întâmplă nu numai în Africa, nu doar în țările musulmane, ci și în Statele Unite. Dar există și un strop de lumină în toate acestea. Dintre toate aceste seriale apăsătoare, întunecate, cu acești anti-eroi, “Doctorul cel bun” are ceva diferit, are un lumină aparte pentru care oamenii sunt pregătiți, cred.
Crezi că serialele ar trebui să abordeze probleme majore și să transmită anumite mesaje, mai degrabă decât să ofere divertisment?
Nicholas: Când am intrat în această lume cu mult timp în urmă, am simțit că nu este responsabilitatea mea, fac ceea ce fac și ei scriu ceea ce trebuie să spun. Însă, între timp am avut o revelație. Îmi dau seama că este responsabilitatea mea să am o voce și să pot spune când ceva nu este în regulă și de ce cred acest lucru. Este mai mult decât „Aceasta este meseria mea și vreau să o păstrez”. Cred cu tărie în ceea ce spun, indiferent dacă este în pielea unui personaj sau nu.
Ați menționat că există mai multă diversitate la TV acum, dar v-a fost mai greu să obțineți roluri la început?
Nicholas: Încă este.
Christina: Te lupți constant.
Nicholas: În fiecare zi. Seriale precum acesta pot ajuta. Cultura noastră nu este scoasă atât de mult în evidență, dar Christina vorbește mandarina în serial și există elemente ale culturii noastre care ies la iveală fără a fi forțate. Dar este o bătălie constantă. Amândurora ni se spune: „Nu poți avea rolul principal” sau „în acest rol trebuie să fie cineva caucazian”. Iar eu mă gândesc - „De ce? Ce legătură are asta cu povestea? Ai de-a face în mod constant cu astfel de răspunsuri sau cu situația în care numele tău de familie nu dă bine în portofoliu.
Christina: [Râde] Și prenumele nostru este destul de evident. Mi s-a cerut odată să-mi schimb numele de fapt.
Nicholas: Și mie.
Christina: Cineva mi-a spus „Schimbă-ți numele de familie pentru că nu este un nume de portofoliu”. Nu am făcut-o și nu sunt sigură că n-aș fi făcut-o, dacă aș fi ajuns aici acum 30 de ani, dar am spus nu și am luat-o pe drumul mai lung.
Nicholas: Au vrut să-mi folosesc celălalt prenume, care este Edward și mă strigau „Nicholas Edward”, dar asta sună ca un nume dintr-o telenovelă.
Christina: Ceea ce a fost jenant în toată situația cu schimbatul numelui a fost faptul că managerul evidenția nume care erau inventate. „Numele ăsta este fantastic” și eu completam - „Ei bine, acesta nu este numele lor real”. Nu am vrut să-l schimb. Trebuie să rămân cine sunt.
Dar așa cum spuneți,” Doctorul cel bun” ajută la restabilirea echilibrului ...
Nicholas: Cu siguranță. Faptul că ni s-a oferit atât de mult material pe cât ni s-a oferit ... O mare victorie. Dar este doar o luptă într-un mare război. Oamenii vor să se vadă pe ei.
Christina: Avem nevoie de povești cât mai diverse.
V-a făcut acest serial mai conștienți cu privire la subiectul autism?
Christina: Am lucrat cu actori la acest serial, care au autism și mi-a plăcut foarte mult de ei. Sunt foarte direcți și autentici iar acest lucru este ca o oază de aer proaspăt pentru mine. Mi-a plăcut foarte mult să stau și să vorbesc cu ei, pentru că au o perspectivă atât de revigorantă și cred că asta este și ceea ce Freddie [Highmore] aduce în interpretarea sa. La care se adaugă modul în care este scris personajul Shaun Murphy. Învăț constant, lucrând în mod special cu acești actori și făcând parte din acest proiect.
Nicholas: Amândoi avem prieteni apropiați care au copii cu autism, exact cum au mulțe alte persoane din întreaga lume. Cred că de aceea apar mai multe seriale/ emisiuni pe acest subiect, deoarece abordează lumea reală despre care nu vorbim întotdeauna dar care este în jurul nostru.
Credeți că ați putea face meseriile de pe ecran și în viața reală?
Christina: [Râde] Cred că mai am nevoie de încă un sezon și apoi o să pot face o intervenție chirurgicală.
Nicholas: Ai putea face o traheotomie.
Christina: Da, poate aș putea face asta.
Sunteți sensibili?
Christina: Nu, nu cred că sunt sensibilă, deși echipa care se ocupă de efectele medicale este fantastică. Uneori, când avem o operație la coloana vertebrală, ai o reacție de genul „Ugh!”. Dar nu este pentru că sunt sensibilă sau mofturoasă, ci pentru că mă gândesc „Dacă aceasta ar fi într-adevăr o coloană vertebrală…” pentru că totul pare atât de real.
Nicholas: Și efectele sunt atât de bune încât uneori nu știm dacă este vorba despre un actor sau un element din recuzită. Dintr-o dată te trezești că se ridică și ești: „Îmi pare rău, nu știam că ești tu”.
Părerea ta
Spune-ţi părerea