Selma Blair a dezvăluit în cel mai recent număr al revistei Vogue că a fost nevoită să își ascundă, pe platoul de fimare, simptomele de scleroză multiplă pentru a nu-și pierde locul de muncă și pentru a nu fi declarată drept „neasigurabilă medical”. Totuși, la momentul respectiv, actrița nici nu știa că simptomele de care suferea indicau, de fapt, scleroza multiplă.
„Viața pe platou era uneori atroce, cu epuizare și cu ticuri”, relata Selma Blair. „Am luat calmante și Klonopin (un medicament care previne congestia cerebrală și anxietatea). Nu abuzam de aceste medicamente, pentru că beam alcool. Însă eram tristă, pierdută și abia puteam zâmbi. De aici rolurile mele, mă gândesc”.
„De la început încă eram îngrijorată că o greșeală putea să îmi atragă concedierea”, a continuat Blair. „Putea fi o necoordonarea, un blocaj, o slăbiciune, o criză a bolii - în rulota unde locuiam sau oriunde în altă parte, de fapt. Voma și simptomele corporale erau groaznice, ca și pierderea părului sau mâncărimile...”
Însă greutățile erau completate de frica de a fi „descoperită”. Cu toate simptomele, actrița primea diagnostice greșite.
„Îmi aduc aminte că mă simțeam foarte, foarte rău pe platourile de la Hellboy și că am primit un diagnostic de infecție și posibilă leucemie la Praga”, a adăugat Blair. „Nu puteam spune nimănui. Nu puteam invoca alcoolismul sau tratamentul de frică să nu îmi pierd asigurarea. Când m-am întors la Los Angeles, am simțit că mă prăbușesc”.
După ce a încheiat producția la Hellboy II:The Golden Army, Blair a trecut la TV în remake-ul Kath & Kim. Totuși, simptomele ei se înrăutățeau până în punctul în care a trebuit să se retragă din industria de film odată ce serialul și-a încheiat filmările.
„Sistemul meu imunitar funcționa haotic... mi-am pierdut cea mai mare parte din păr și energia. După ce s-a încheiat serialul, am plecat din industrie”, a declarat Blair. „Am plecat englezește pe când lumea rămânea la petrecere... ura mea de sine era extremă. Nu reușeam să îmi organizez lucrurile și nici măcar nu am căutat de lucru.... Eram o glumă proastă. Cât mai era până la probă? De câte ori mai trebuia să ațipesc pe marginea drumului înainte și după? Am stat zile întregi în pat, plângând, bând alcool, uneori citind alteori dormind, mergând pe la doctori și vindecători... Am cedat până la diagnostic. Eram speriată că voi fi considerată incapabilă, sau instabilă mental. Mama mi-a spus că din punctul de vedere al carierei, acesta era sfârșitul meu”.
Totuși, diagnosticul de scleroză multiplă cel puțin a adus lumină în viața actriței, după ani de simptome fără un diagnostic clar.
