În 1970, agentul FBI John Connolly reuşeşte să îl convingă pe temutul gangster James „Whitey” Bulger să colaboreze cu biroul federal de investigaţii pentru a elimina un duşman comun: mafia italiană din Boston. Drama surprinde povestea acestei alianţe atipice care a scăpat de sub control, permiţându-i lui Whitey să evite legea, să-şi consolideze puterea şi să devină unul dintre cei mai periculoşi criminali din istoria oraşului.
Întrebare: Joel, am înţeles că nu ai vrut să vorbeşti cu adevăratul John Connolly pentru că ţi-ai dorit să-ţi construieşti personajul doar pe baza scenariului. Este adevărat?
Joel Edgerton: Da, până la un punct. Aş fi curios să aflu versiunea lui John chiar de la el, însă aici este vorba despre viziunea regizorului Scott Cooper, împreună cu a scenariştilor Mark Mallouk şi Jez Butterworth. Pentru un actor este o chestiune delicată interpretarea unui personaj real. Nu poţi pretinde niciodată că ştii cum gândeşte acesta şi mi se pare stupid să ai convingerea că ţi-a ieşit totul în acord perfect. Îţi construieşti interpretarea în funcţie de informaţiile pe care le primeşti.
În cazul meu, situaţia a fost delicată şi pentru că trebuia să interpretez rolul unui tip care se află de mult timp într-o închisoare federală pentru infracţiuni pe care nu se ştie dacă le-a comis. Versiunea lui a poveştii nu cred că ar coincide cu cea din film. Indiferent că i-aş fi spus că filmul e ficţiune sau o versiune a realităţii, nu l-ar fi încântat vizita mea. Nu mi s-a părut o idee bună să îi cer părerea. Mi-ar plăcea să discut cu el, însă mi-e teamă de reacţia pe care ar putea să o aibă văzând filmul şi mai ales interpretarea mea.
Întrebare: Cum a fost la filmări în Boston, în aceleaşi locaţii în care s-au petrecut evenimentele reale? A contat?
Joel Edgerton: Contează foarte mult faptul că filmul se desfăşoară în aceleaşi locaţii. Din multe puncte de vedere oraşul arată ca în anii ’70 – ’80. În plus, echipa de creaţie a fost minunată şi a reuşit să ne pună la dispoziţie o mulţime de costume şi recuzite care ne-au uşurat munca.
Totuşi, nu m-am gândit niciodată câte fantome ne vor invada cu poveştile lor. Prin documentare au apărut o mulţime de istorisiri, unele relatate de curioşi care au venit la noi să vadă ce pregătim.
Întrebare: Cum altfel te-ai documentat în privinţa personajului?
Joel Edgerton: Am petrecut mult timp discutând cu o grămadă de oameni despre John. Am avut întâlniri cu câţiva agenţi FBI care îl cunosc. John a avut o poziţie foarte interesantă în cadrul oranizaţiei. Din perspectiva multora, acesta era foarte îngâmfat şi clar se juca cu focul în tot acest schimb de informaţii dintre Whitey şi poliţie. Toţi credeau că sunt corecţi, în timp ce el era singurul care încălca legea. Eu sunt convins că mai erau şi alţii de partea greşită a baricadei. Mă întristează faptul că John e cel care a plătit cel mai scump dintre agenţii FBI implicaţi în alianţă. E păcat!
Întrebare: Crezi că este obligaţia actorului să prezinte adevărul despre personajul real pe care îl interpretează? Există noţiunea de adevăr într-o poveste ca „Black Mass: Afaceri murdare”?
Joel Edgerton: Nimeni nu ştie adevărul. Nu vreau să sune a stereotip, însă nu cunosc adevărul absolut nici despre mine. Chiar săptămâna trecută am făcut câteva lucruri, pentru care nu găsesc încă motivaţie. Prin urmare, mi se pare o naivitate să pretinzi că ştii totul în viaţă sau despre o anumită persoană. Din punctul meu de vedere, povestea relatată este ca o desfăşurare de evenimente nefericite, în care sunt implicaţi mulţi oameni răi. Excepţie sunt femeile - busolă morală şi victime colaterale în film. Ele nu primesc suficientă reprezentare pe marele ecran deşi sunt excepţionale.
Întrebare: După acest film, ce părere ai despre Whitey Bulger?
Joel Edgerton: Este un tip atât de înfiorător încât mi-e teamă să-ţi spun ce gândesc. Am înţeles că Whitey l-a sunat într-o seară pe John Morris, după ce acesta a decis să mărturisească tot adevărul. După convorbirea telefonică, Morris a făcut infarct. Inclusiv zielele trecute am zis ceva rău despre Bulger, după care m-a trăsnit gândul că s-ar putea să se întoarcă împortiva mea. Categoric, a fost un om carismatic, o figură impunătoare, dar un sociopat în cea mai rea formă.
