Eliza Graves, „cea mai nebună poveste de dragoste”

Când Edward,un tânăr absolvent al colegiului de medicină soseşte la Azilul Stonehearst pentru a se angaja ca doctor-asistent, el este întâmpinat cu căldură de către administratorul stabilimentului, Dr Lamb şi echipa sa, care este compusă, printre alţii, din Finn şi o fascinantă femeie, cu numele de Eliza Graves Beckinsale. Edward este intrigat de metodele moderne ale lui Lamb până în momentul când o serie de evenimente neobişnuite îl vor conduce la o descoperire macabră, care va ridica vălul de pe utopia lui Lamb, relevând faptul că nimeni nu este cine sau ce pare a fi. Iată ce spun regizorul şi actorii despre film.

Regizorul Brad Anderson – „ nici un personaj nu este ceeea ce pare a fi”

Brad Anderson, regizorul Elizei Graves, vorbeşte despre ceea ce l-a atras pe el la acest proiect. „A fost pur şi simplu dragoste la prima vedere. Am citit scenariul, mi-a plăcut şi am văzut un mare potenţial în această povestire. Pentru că am mai făcut un film care se petrecea într-un ospiciu, mi s-a părut o călătorie într-un teritoriu cunoscut. Faptul că trebuia să fie un film de epocă era ceva nou şi atrăgător pentru mine. De asemenea, scenariul e vag inspirat de o nuvelă a lui Edgar Allan Poe – mi-a plăcut dintotdeauna Poe şi la un moment dat vroiam să fac un scenariu despre el. De aceea, din punct de vedere tematic, pot spune că Stonehearts Asylum/Eliza Graves coincidea cu multe dintre proiectele mele”.

Vorbind despre esenţa povestirii Stonehearst Asylum, Anderson spune: „E dificil s-o încadrezi într-o categorie clară. Este o poveste gotică de dragoste, un horror, un thriller, o dramă cu suspans - s-ar putea încadra în oricare dintre aceste categorii. Îmi place ideea că nici un personaj nu este ceeea ce pare a fi. Fiecare dintre personaje joacă câte un rol, dintr-un anumit motiv, dar vin momente când ele îşi dezvăluie adevărata lor natură.

„Este totodată o povestire care te impresionează, este o poveste de dragoste despre un bărbat care pur şi simplu se îndrăgosteşte de o femeie, pentru care trece prin foc şi pară, ca să-i demonstreze că e demn de dragostea ei, chiar dacă ea crede că e nebună. Filonul de dragoste se împleteşte cu cel al unui horror gotic, ceea ce constituie o combinaţie interesantă.”

Încântat de distribuţia lui plină de staruri, Anderson descrie contribuţia actorilor la filmul său. „Când a venit momentul să ne ocupăm de distribuţie, a devenit prioritar să găsim o actriţă pentru rolul Elizei Graves. Din scenariu reieşea că e o fiinţă plăcută la înfăţişare şi la caracter, care în plus era şi isteaţă, dar interiorizată. Trebuia să găsim o actriţă care să poată reda toate aceste nuanţe, dar care să aibă puţin umor, ca să nu devină plictisitoare sau bombastică. Nu vroiam să devină un film sec de epocă, ci un film amuzant, cu un oarece filon umoristic. Kate aduce în rolul său toate aceste calităţi.

„Personajul lui Ben Kingsley, Dr. Lamb este şeful de necontestat al Stonehearst Asylum, iar la început, îşi prezintă viziunea utopică şi elaborată despre cum vrea el să conducă acest stabiliment. El face treabă bună acolo. El nu-şi ţine pacienţii închişi şi nu-i supune tehnicilor îngrozitoare la care erau supuşi bolnavii mintal acum 100 de ani. Totuşi, atunci când afli că el însuşi este bolnav, îţi schimbi părerea şi îţi dai seama că mania şi nebunia sa sunt atât binecuvântarea cât şi blestemul său. Ben Kingsley este atât de bun când interpretează personaje torturate, chinuite, pe marginea prăpastiei! Este complet imprevizibil, şi tocmai de asta rolul lui este atât de fantastic.„În privinţa lui Jim, care-l joacă pe Edward Newgate, aveam nevoie de un tânăr actor, despre care publicul să înţeleagă că are şi altceva pe dinăuntru decât se poate vedea la suprafaţă. Edward este un tip reţinut. Deşi afli că ascunde un mare secret, el rămâne un tip dulce şi timid. De asemenea ne trebuia un tip de care Eliza merita să se îndrăgostească, cineva care să fie credibil când susţineam că este omul potrivit pentru Eliza Graves.

„Michael Caine este un actor fenomenal şi ne considerăm norocoşi că a acceptat rolul. De obicei îl vezi în roluri de binefăcător, mentor, dar aici are un rol negru şi dezagreabil. A fost extraordinar să-l vezi cum schimbă registrul pentru a profila un personaj sinistru, care-i abuzează pe proprii săi pacienţi”.

„Avem o secvenţă memorabilă în film, unde titanii Sir Michael şi Sir Ben, cei doi actori legendari, se înfruntă făţiş şi-şi încearcă puterile – o scenă care trebuie neapărat savurată”...

Scenaristul Joe Gangemi – „Stonehearst Asylum e povestea unui un om care constată că toate sunt cu susul în jos, iar el trebuie să se descurce în această lume pe dos”

Scenaristul Joe Gangemi vorbeşte despre originea povestirii Stonehearst Asylum. „Am fost întotdeauna un fan al lui Edgar Allan Poe şi am simţit o afinitate pentru opera sa. În 1998, am descoperit o poveste mai necunoscută a lui Poe, care nu are decât 3 sau 4 pagini, dar e ceva ce n-am mai citit niciodată. Aceasta se întâmpla înainte de ascensiunea internetului , dar am găsit o carte în care figura această poveste, care nu e cuprinsă de obicei în nici o antologie a scriitorului. Am citit-o. Nu este dintre cele mai bune nuvele ale lui Poe. Totuşi, în ea am găsit un sâmbure de ceva interesant, care mă fascina; era vorba de un om care intră într-un anumit mediu şi constată că toate sunt cu susul în jos, iar el trebuie să se descurce în această lume pe dos. Aceasta e ideea care mi s-a înfipt în minte şi m-a determinat să scriu povestirea mea.”

Una dintre cele mai importante teme din scenariul lui Gangemi este compasiunea. „Ceea ce mă preocupa când am scris scenariul era întrebarea… care e limita compasiunii? Poţi avea cele mai bune intenţii şi poţi să încerci să creezi o utopie. Ce se întâmplă când utopia se confruntă cu realităţile dure ale naturii umane? Cum faci să ţii flacăra vie şi să-i opreşti pe oameni de a face rău unul altuia? Cred că acestea sunt provocările cu care se confruntă Silas Lamb şi care-l vor distruge.”

În timp ce scria scenariul, Gangemi se mai gândea şi la compasiunea publicului. „Aştept cu nerăbdare să mă aflu într-o sală de cinema alături de public ca să citesc pe faţa oamenilor pe cine simpatizează ei – dacă simt compasiune pentru Salt sau pentru Lamb. Cred că dacă ne facem treaba bine, ei vor pendula între unul şi celălalt. Chiar mi-am propus de la bun început să prind publicul în acest joc. Să-i conduc pe o cale şi apoi, în secvenţa următoare, să-i fac să-şi schimbe complet poziţia, oscilând între sentimente şi păreri. Îmi place o astfel de tensiune într-o povestire şi cred că asta îi dă suspansul – de asemenea şi provocarea vine tot de aici. Ceea ce obţinem în final este beneficiul de a vedea doi actori legendari în cele două roluri (Sir Ben Kingsley şi Sir Michael Caine), aducând o mulţime de nuanţe şi niveluri de ambiguitate şi, din moment în moment, schimbări de empatie care accentuează conflictul.

„Până la urmă, cred că publicul nu-l va vedea pe Lamb ca pe un ticălos, ci mai degrabă ca pe un erou tragic, care e învins de propriul său idealism. În acelaşi timp, sper să-l considere pe Salt un personaj complex, un prizonier al timpurilor sale şi al medicinei aşa cum se practica ea în secolul XIX. Cred că dacă reuşim să-i facem pe spectatori să gândească aşa, atunci înseamnă că am reuşit să facem ceva un pic mai special”... 

Kate Beckinsale – „suspans şi întorsături de situaţie”

Kate Beckinsale interpretează personajul din rolul titular al filmului. „Ceea ce m-a atras pe mine la acest rol a fost faptul că detalia un subiect care mă interesează foarte mult – boala numită ‚isterie’, cu toată constelaţia sa simptomatică. Filmul acesta se întâmplă înainte de Freud, când femeile care nu aveau educaţie suficientă, sau sufereau în cadrul unei căsnicii nepotrivite, sau nu erau capabile să se manifeste emoţional, treceau prin astfel de simptome. Astăzi am numi toate acestea „anxietate” şi nu am considera necesar ca persoana suferindă să fie dusă la spitalul de psihiatrie, dar femeile victoriene puteau păţi cu uşurinţă aceste lucruri. M-a interesat subiectul şi prin urmare mi-a plăcut şi scenariul”.

Regia asigurată de Brad Anderson a fost alt motiv care a făcut-o pe Kate să accepte rolul din film, „Sunt un mare fan al lui Brad, aşa că la început nu m-au atras decât Brad şi scenariul, dar după un timp când s-a completat distribuţia asta fabuloasă, am fost super-încântată”. Beckinsale vorbeşte despre conlucrarea ei cu Brad Anderson pentru a aduce povestirea Stoneheasrst Asylum pe marele ecran. „Cred că el e persoana care realmente ştie să spună o poveste şi s-o facă captivantă, cu suspans şi întorsături de situaţie. Brad face cu brio toate aceste lucruri, aşa încât era cel mai potrivit pentru a regiza acest film”.

Lucrul împreună cu ceilalţi actori o face pe Beckinsale să spună: „Sper să fi avut ocazia de a lucra mai mult cu Sir Michael Caine. Din cauza scenariului, noi nu prea apărem împreună în aceleaşi secvenţe, iar eu mi-aş fi dorit mai mult pentru că sunt o mare admiratoare a sa. El e pur şi simplu minunat. Din fericire, am avut ocazia să lucrez mult cu Sir Ben Kingsley, ceea ce a fost o experienţă fantastică pentru mine. Cred că fiecare actor este bun în măsura în care dă replica unor actori mari, iar cu siguranţă Sir Ben este un astfel de actor care-ţi ridică mingea la fileu. Toate rolurile au fost perfect distribuite, iar Sir Ben are un rol de o ingeniozitate aparte. Personajul meu se află într-o relaţie specială cu personajul său – e un fel de relaţie protectoare, care însă este presărată cu mult imprevizibil şi pericol”.

Vorbind despre atracţia pe care o reprezintă filmul, Beckinsale afirmă: „E înfricoşător, tulburător, romantic – are multe elemente fascinante, care merită văzute”.

Jim Sturgess – „cea mai nebună poveste de dragoste”

Jim Sturgess îl interpretează pe Edward Newgate, tânărul absolvent de la Oxford, pe care Dr. Lamb îl ia sub aripa lui, la Stonehearst Asylum. El vorbeşte despre primul său contact cu proiectul şi felul în care intervenţia lui Brad Anderson l-a determinat să accepte rolul. „Eliza Graves se bazează pe o povestire de Edgar Allan Poe iar mie îmi plac poveştile lui, aşa că m-am simţit atras de la bun început de acest film. M-am gândit că e grozavă ideea de a plasa o poveste de dragoste într-un azil de nebuni, iar scenariul a ieşit senzaţional. Când am aflat că filmul va fi regizat de Brad Anderson, am fost sigur că va face o treabă extraordinară pentru că el e un regizor plin de talent.

„Încrederea mea în Brad a fost cu atât mai mare când mi-a spus că va interveni el însuşi asupra scenariului. Deşi scenariul era deja foarte bun, Brad şi scenaristul l-au dus împreună la un nivel superior. El a adăugat nuanţe empatice fiecărui personaj şi mi s-a părut că se pricepe foarte bine la personaje şi-i simpatizează pe pacienţii dintr-o astfel de clinică. Acest film vorbeşte despre eroi şi ticăloşi, dar nu e antitetic, cu alb şi negru. E un film cu o perspectivă mai largă. Brad a presărat scenariul cu nuanţe şi profunzimi care nu erau acolo la început. Am citit din nou scenariul şi am ştiut că Brad o să facă o treabă excepţională, iar eu m-am simţit complet încrezător sub ochiul său atent”.

Sturgess afirmă despre ceea ce l-a atras către personajul pe care–l joacă în Eliza Graves. „Edward Newgate este eroul principal în acest film, dar ceea ce-mi place la el e faptul că ascunde un secret şi că nu poţi fi niciodată sigur de intenţiile lui. E clar că el se află aici pentru un motiv, dar că nu vrea să-l împărtăşească nimănui. El este un timid şi un agitat. M-am simţit bine interpretându-l, dar am încercat să-i confer un element de incertitudine. A fost un personaj pe care l-am jucat cu plăcere”.

Sturgess vorbeşte despre toate elementele din povestirea Stonehearst Asylum. „Este o povestire psihologică incitantă. El are idei măreţe despre cu trebuie tratate bolile mintale; Cred că toată lumea e interesată într-o oarecare măsură de aceste boli. Ce-l face pe om să fie nebun? Ce constituie demarcaţia între a fi sau a nu fi nebun? Privim înapoi şi constatăm că cei din secolul XIX nu ştiau prea multe despre aceste boli, dar trebuie să recunoaştem că încă bâjbâim şi astăzi, aşa încât acesta constituie un subiect fascinant de film.Eliza Graves este cel de-al doilea film în care Sturgess joacă alături de Sir Ben Kingsley. El vorbeşte cu mare admiraţie despre laureatul Premiului Oscar. „A fost extraordinar faptul că am putut lucra din nou cu Sir Ben – această nouă experienţă mi-a sporit admiraţia faţă de el ca actor şi ca persoană. Sir Ben te ia cu el într-o călătorie şi apoi se întoarce pe călcâie. El face treaba asta chiar foarte bine.”

„Acest film este incredibil de romantic; mai întâi de toate e o poveste de dragoste. Ne vorbeşte despre doi oameni care se îndrăgostesc şi vor să fie împreună şi care se vor lupta pentru a înlătura toate obstacolele din calea lor.

„Filmul este horror şi tulburător pentru că prezintă metodele barbare folosite în spitalele de psihiatrie. Dar este totodată şi un film clasic, deosebit de frumos, pentru că lumea secolului XIX prezentată în el este extraordinară din punct de vedere vizual.

El concluzionează: „E plin de acţiune, romantic, uşor tulburător, psihologic şi te pune pe gânduri. E cea mai nebună poveste de dragoste pe care o vei vedea vreodată.”

Ben Kingsley – „Fac un portret intuitiv al cuiva pentru care simt empatie”

Sir Ben Kingsley joacă în Eliza Graves rolul doctorului Lamb. El ne vorbeşte despre empatia cu personajul şi despre ceea ce l-a atras către acest rol. „Îţi dă putere şi te eliberează să interpretezi un personaj care devine cineva. Personajul meu devine bărbatul pe care l-a visat întotdeauna şi care merită să devină. Acest lucru e foarte emoţionant pentru mine”. „Eu simt că mă atrage un rol atunci când am curiozitatea de a afla mai multe despre acel tipar uman sau când mă simt apropiat de personaj. La tipul acesta am întâlnit ambele motive. Simt că îmi sunt cunoscute atât personalitatea lui cât şi lupta lui”.

„Nu sunt un actor care trăieşte într-o bulă de aer. Eu ies în lume, văd, simt şi experimentez lucruri şi oameni noi. Acest lucru mi se pare imens de benefic pentru un actor. Sunt un portretist – zugrăvesc portretul unor oameni şi umplu rama tabloului cu trupul meu, vocea mea, imaginaţia mea. Este un gest intuitiv, ca cel al unui pictor; vopselele mele lovesc pânza şi în locul în care o lovesc, apare o culoare. Dacă mă întrebaţi „de ce?”, mă îndoiesc că v-aş putea răspunde, pentru că gestul e aproape indescriptibil, dar asta este ceea ce fac pentru a trăi. Fac un portret intuitiv al cuiva pentru care simt empatie”...

Brad Anderson regizează, iar Kingsley reprezintă o completare a talentului acestuia. „Brad a distribuit excepţional de bine rolurile. Distribuţia trebuie făcută de un regizor care înţelege tiparele comportamentului uman, acest dans al oamenilor, atât de bine încât să ştie că un actor care intră în pielea unui personaj va putea produce o scânteie care să conducă la crearea unui al treilea element, iar suma dată de actor şi personaj să fie ceva mai măreţ decât simpla adunare a celor doi indivizi.”

„Anderson are o imaginaţie extrem de complexă, foarte fertilă şi flexibilă – care se poate schimba, sau modela. Datorită aceste imaginaţii complexe, el se poate exprima în două sau trei cuvinte. El nu este arogant, nici un pedant, el doar are aceste idei complexe, pe care le poate transforma în termeni actoriceşti. E minunat de simplu.”

Michel Caine – „Pierzând controlul”

Michael Caine joacă în Eliza Graves rolul doctorului Salt. El spune despre personajul său: „Îl interpretez pe un medic şef al unei clinici psihiatrice, care aplică metode cam sadice pacienţilor săi. Filmul se petrece pe la mijlocul secolului XIX şi se bazează pe cazuri reale din spitalele de nebuni de pe vremea aceea. Instituţiile astea nu semănau cu cele din ziua de azi, iar tratamentele aplicate pacienţilor acum un secol şi jumătate erau extrem de brutale. Personajul meu e brutal, dar el crede că e blând şi că vindecă pe toată lumea.”

Caine vorbeşte despre ceea ce l-a atras la acest rol: „Când am primit scenariul n-am recunoscut titlul, dar când am văzut că se bazează pe o povestire de Edgar Allan Poe m-am gândit: „stai puţin că asta ar putea fi interesant”. Sunt în branşă de foarte mulţi ani şi am jucat multe roluri, aşa încât să joc un rol pe care nu l-am mai făcut niciodată însemna ceva extrem de atrăgător pentru mine.

Vorbind despre ceilalţi parteneri de platou, Caine îşi mărturiseşte încântarea de a-i fi cunoscut pentru prima oară. „Pe câţiva dintre actorii care joacă în acest film îi cunosc şi le apreciez munca, dar nu i-am întâlnit niciodată. Aici am cunoscut-o pe Kate Beckinsale. Îl cunoşteam pe tatăl ei foarte bine, dar ea era o fetiţă foarte mică pe vremea aceea. E absolut încântătoare, e o fată extraordinar de drăguţă. Tot aşa, Jason Fleming este fiul regizorului Gordon Fleming, cu care am lucrat acum mulţi ani. A fost o reală plăcere să-i întâlnesc. Bineînţeles că-l cunoşteam pe Ben Kingsley cu care am lucrat în trecut. El îl interpretează pe doctorul Lamb, care e primul nebun, care ia în primire spitalul. Cred că spectatorii o să-l placă mai mult pe personajul lui – ei vor pactiza cu doctorul nebun mai degrabă decât cu doctorul violent.”

Lui Caine i-a plăcut să lucreze şi cu regizorul Brad Anderson. „Îi cunoşteam foarte bine filmele The MACHINIST sau „The Killing”, şi consider că este regizorul ideal pentru acest film. Nu l-am întâlnit înainte, dar consider că e un regizor minunat. Brad este un fin observator – el ne sublinia nişte amănunte pe care noi nu le observasem, iar mie îmi place asta la un regizor.”

Caine vorbeşte despre ceea ce poate aştepta publicul când merge să vadă Eliza Graves la cinema. „Ei ar trebui să se aştepte să vadă ceva care să le ridice părul măciucă! Eu lucrez la acest film şi tot m-a speriat ultima secvenţă pe care am filmat-o. În film nu există nebuni adevăraţi, ci numai actori, dar ei joacă mai mult decât credibil!”

David Thewlis – „nimic nu e ceea ce pare”

David Thewis ne prezintă rolul pe care îl joacă în Eliza Graves. „Joc un personaj numit Mickey Finn, care e administratorul ospiciului Stonehearst Lunatic Asylum… sau cel puţin aşa credem. Dar nimic din film nu e ceea ce pare a fi. Ar putea fi un nume de împrumut! Finn este un psihopat irlandez, cu un trecut criminal şi un comportament violent. E grozav să joci un asemenea rol”.

El este mâna dreaptă a doctorului Lamb, iar Thewlis explică relaţia dintre cele două personaje: „În film, sunt adjunctul doctorului Lamb, interpretat de Sir Ben Kingsley. Finn este subalternul lui Lamb, dar nu-i prea execută ordinele. În ospiciu a avut loc o revoluţie, iar Lamb conducea ostilităţile, dar, dacă filmul ar mai fi durat mult, probabil că ar fi avut loc şi o revoluţie în cadrul acestei revoluţii. Probabil că Finn are aspiraţii ascunse de a-i lua locul lui Lamb, dar pentru moment, el e fericit cu statutul lui de mână dreaptă”. Thewlis comentează cu privire la obiectul compasiunii publicului: pe cine va compătimi spectatorul, pe Dr. Salt sau pe Dr. Lamb? „E greu de descifrat cine se revoltă cu adevărat. Motivul pentru revoltă a fost faptul că Dr. Salt, prevalându-se de funcţia sa, a impus condiţii groaznice celor din ospiciu. Totuşi, la suprafaţa lucrurilor, ticălosul pare a fi Dr. Lamb. Pe măsură ce filmul se derulează însă, noi descoperim circumstanţe atenuante pentru comportamentul său şi apreciem că Lamb ar putea fi iertat. Poate că dr. Salt şi personalul din subordinea sa sunt adevăraţii criminali, iar revolta este pe de-a întregul justificată. Astfel că, în ceea ce-l priveşte pe Dr. Lamb, asistăm la o întorsătură de situaţie”.

Un alt motiv pentru care Thewlis a fost interesat să lucreze la filmul Eliza Graves a fost distribuţia senzaţională a filmului. „Unul dintre multele şi cele mai sincere motive pentru care am dorit să joc în film este acela că se bucură de o distribuţie excelentă, în special, Sir Ben şi Sir Michael, care fac parte din galeria marilor actori britanici de teatru şi cinema. Ei joacă în acest film, iar eu mă simt absolut minunat că am avut ocazia să joc o secvenţă alături de amândoi şi mă ciupesc ca să-mi dau seama că nu visez şi că într-adevăr acest lucru s-a întâmplat aievea şi am fost alături de aceşti titani. Jim [Sturgess] este unul dintre cei mai frumoşi tineri actori cu care am jucat până acum, iar ca actor este de asemenea foarte bun. Mi-a plăcut să-l urmăresc la lucru. Kate este pur şi simplu frumoasă şi minunată. E extrem de hazlie şi a reuşit să ne ţină moralul tuturor de pe platou, în timpul filmărilor”.

Thewlis se gândeşte care ar fi până la urmă tonul general al filmului Eliza Graves. „Mă întreb care ar fi până la urmă definiţia filmului. Dacă citeşti scenariul, e una; dacă citeşti nuvela lui Poe, e alta; regia lui Brad Anderson a intenţionat să schimbe din nou tonul şi alura filmului; iar dacă te uiţi la film îţi dai seama că rezultatul e diferit de toate acestea. Totuşi, luând în consideraţie distribuţia şi interpretările la care am asistat, aş spune că avem de-a face cu un film bun, un thriller grozav, care are şi o uşoară tentă de comic absurd. Cel puţin pe asta mizez eu!”