Regizorul islandez Hafsteinn Gunnar Sigurðsson este protagonistul uneia dintre cele mai bizare situaţii festivaliere ale deceniul trecut. Debutul său din 2011, Either Way, povestea absurdă a doi muncitori care trasează marcajele rutiere pe şoselele dintr-o regiune izolată din Islanda, a fost selectat la zeci de festivaluri din întreaga lume (noi l-am văzut la festivalul Transilvania) şi apoi a fost refăcut la Hollywood sub numele Prince Avalanche, cu mai cunoscuţii Paul Rudd şi Emile Hirsch în rolurile principale. Ei bine, acest film a fost selectat la festivalul de la Berlin şi a primit Ursul de Argint pentru Cea mai bună regie, deşi copiază aproape cadru cu cadru filmul original...
Câteva filme şi un deceniu mai târziu, Sigurðsson lansează Confort nordic/Northern Comfort, primul său lungmetraj în limba engleză, o comedie lejeră despre un grup de londonezi a căror imensă groază de zborul cu avionul îi determină să se înscrie în Fearless Flyers (trimitere la programul Frequent Flyers), un costisitor curs ce promite că le va rezolva această problemă. Spectatorii fac cunoştinţă cu protagoniştii încă din prima scenă, când îi vedem chirchiţi pe scaunele de avion în timpul simulării unor turbulenţe. Tot acum aflăm că testul suprem al cursului va fi un zbor real, "de doar o oră-două"...
Poate că cei mai mulţi dintre noi nu suferim de fobii, dar ştim cu toţii oameni care fac atacuri de panică dacă le şopteşti la ureche cuvântul "păianjen" sau se îngălbenesc la faţă şi se lipesc de perete de îndată ce ies pe un balcon la înălţime. Există chiar un important regizor român care multă vreme nu a călătorit la festivaluri decât cu trenul sau maşina, fix din cauza aerofobiei. Care e ideea? Chiar dacă anxietatea din Northern Comfort este menită mai degrabă să amuze, ea e reală şi poate reprezenta o problemă majoră pentru unii oameni. Dacă ai câştiga o excursie în Argentina şi nu te-ai putea duce pentru că doar gândul că te vei urca într-un avion îţi provoacă un atac de panică?
Sigurðsson îşi populează povestea cu câteva personaje din care ies în evidenţă Sarah (Lydia Leonard), o dezvoltatoare imobiliară sigură pe sine (dar doar până aude cuvântul "avion"), Edward (Timothy Spall), un romancier de succces, şi Coco (Ella Rumpf), o influensăriţă superficială excedată de frica de zbor a partenerului ei, Alfons (Sverrir Gudnasson). Printre ei şi reacţiile lor care mai de care mai imprevizibile se agită Charles (Simon Manyonda), reprezentantul Fearless Flyers care ar trebui să facă totul să meargă ca pe roate, dar este încontinuu depăşit de situaţie. Desigur, poate că nici abordarea sa nu e foarte nimerită: dacă cineva să dă de ceasul morţii lângă tine, chiar îl ajută să-l înveţi să mediteze sau să-i vorbeşti de ultimul orgasm?
Deşi are o premisă ataşantă, Northern Comfort înşiră mult prea multe situaţii care forţează publicul să-i accepte convenţiile pentru a se amuza. Filmul este mult prea neverosimil pentru a convinge (ajungem rând pe rând la luări de ostatici, avansuri gay, dick pics şi sprinturi în costum de baie pe câmpiile îngheţate ale Islandei), într-o succesiune care poate exceda criticii, dar care ar putea amuza publicul larg. Trebuie spus că Northern Comfort a fost proiectat anul acesta în deschiderea festivalului Transilvania şi că cei 3000 de spectatori strânşi în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca s-au distrat de minune, deci poate suntem noi prea cârcotaşi.
Una din marile întrebări lăsate de acest film este dacă el ar putea ajuta sau nu un aerofob. Poate ar ajuta mai degrabă ca inofensivă terapie de expunere, căci sfaturile practice primite în film nu par foarte practice şi categoric nu-i ajută pe protagonişti...
