Science-fiction-ul este o gimnastică virtuoasă a imaginației noastre ce ne dezvăluie lumi alternative sau paralele, smulse din cele mai creative și mai ambițioase vise ale omenirii. Acest gen pare să ne demonstreze că dacă privim o dimensiune metafizică a lumii noastre, ne e mai ușor să înțelegem natura umană.
Cinemagia recomandă un top al filmelor SF care din diverse motive, nu au primit atenția pe care considerăm că o merită.
High Life (regia Claire Denis, 2018)
Regizoarea franțuzoaică Claire Denis este una dintre cele mai strălucitoare cineaste europene care lucrează în prezent. La cei șaptezeci și cinci de ani ai ei, Claire încă ne surprinde printr-un cinema tranșant și totodată meditativ. Capodopera ei, Beau travail, este una dintre bijuteriile cinematografice ale anilor `90, iar body horror-ul Trouble Every Day aruncă o privire senzuală asupra corpului uman și asupra complexității dorințelor sale.
Science-fiction-ul „High Life” îi are în rolurile principale pe Robert Pattinson și pe Juliette Binoche și urmărește un grup de criminali condamnați la moarte și exilați într-o misiune spațială, însărcinați să învețe să manipuleze energia din interiorul găurii negre spre care se îndreaptă vertiginos.
Vizionarea acestui film poate fi în sine sinonimă cu apropierea de o gaură neagră, fiind un melanj antrenant și totodată meditativ între un horror cosmic, un thriller psihologic și un poem erotic și abstract.
Vivarium (regia Lorcan Finnegan, 2019)
Un tânăr cuplu, Tom (Jesse Eisenberg) și Gemma (Imogen Poots) se mută în cartierul rezidențial Yonder, o suburbie labirintică din care nu mai poți ieși, o lume artificială în care nu există vânt și în care nici măcar soarele și norii de pe cer nu sunt adevărate. Cei doi cresc un copil găsit într-o cutie în fața casei lor cu numărul 9, un băiețel care crește dubios de repede și care are toate datele unui extraterestru.
ÎFilmul lui Lorcan Finnegan explorează îndepărtarea omului de natură și standardizarea lui capitalist-suburbană, împărtășindu-ne o viziune alienantă și totodată comică asupra familiei „tradiționale”.
The Abyss (regia James Cameron, 1989)
Unul dintre filmele mai puțin cunoscute ale lui Cameron, „The Abyss” duce obsesia acestui cineast pentru străfundurile oceanice la o adâncime nemaiîntâlnită. La fel și măiestria sa regizorală. Din punct de vedere tehnic, „The Abyss” poate fi privit drept cel mai ambițios și mai grandios film al său.
Echipa unei platforme petroliere este somată să caute un submarin nuclear dispărut pe fundul oceanului. În timpul misiunii, echipajul ajunge să descopere o civilizație extraterestră subacvatică ce pare o reinterpretare a legendelor Atlantidei. O civilizație prețioasă și grațioasă, înfățișată în niște culori magice și hipnotice.
The Abyss aste unul dintre acele filme pentru care a trebuit patentată o tehnologie nouă pentru a-l filma, motiv pentru care a și primit Oscar pentru efecte speciale, precum și pentru imagine. După ce vezi acest film, merită să arunci un ochi și în culisele acestei producții colosale. Filmările subacvatice au avut loc într-un imens reactor umplut cu apă, în care echipa și distribuția au făcut nesfârșite scufundări, riscându-și zi de zi viața și sănătatea psihică, iar Cameron le-a forțat limitele tuturor, luptând pentru acest film cu un stoicism de care numai el putea fi capabil.
