Am ajuns chiar înainte de ceremonia de deschidere și mă bucur să vă pot prezenta cele mai semnificative momente behind the scenes de la unul dintre cele mai importante festivaluri de film din lume, Berlinale, ediția a 74-a.
Deși extrem de prestigios, Berlinale este și va rămâne un festival atipic, ce urmărește să inoveze și să distrugă așa-zisele șabloane conservatoare. Precum a spus și actorul și producătorul Matt Damon în timpul galei de deschidere, “It’s an incredible festival, one of my favorites. You guys are cool, think about the opening… Who does that?” / ”E un festival incredibil, unul dintre preferatele mele. Voi sunteți mișto, să luăm deschiderea de exemplu… cine mai face așa ceva?”, referindu-se la ceremonia de deschidere, care a început zgomotos cu un moment percutant cu muzică techno.
Actorii Matt Damon și Cillian Murphy pe covorul roșu în cadrul galei de deschidere
Cunoscut nu doar pentru celebrarea filmelor, dar și ca un puternic militant politic, festivalul de la Berlin nu a dezamăgit nici de data aceasta. În timp ce multe celebrități precum Cillian Murphy, Matt Damon și Emily Watson își făceau apariția pe covorul roșu de la Berlinale Palast (punctul zero al premierelor de la Berlinale), mesaje ale activiștilor împotriva rasismului au putut fi remarcate de fotografi, vizând partidul eurosceptic AfD, care a fost de altfel “dezinvitat” (disinvited) de la festival.
Mesaje împotriva rasismului de pe covorul roșu
Pe durata celor 75 de minute din cadrul galei de deschidere ce a precedat premiera filmului din competiție, Small Things Like These (r. Mielants), au fost momente în care am uitat că particip la un festival de film. Într-adevăr, farmecul Berlinale provine și din acest puternic caracter politic cu care festivalul se mândrește, iar cele mai importante și tragice evenimente care se întâmplă pe glob nu au fost uitate.
Mariette Rissenbeek, directorul general al festivalului, a amintit și a condamnat cu fermitate criza umanitară din Gaza, antisemitismul ce a condus la tragedia de pe 7 octombrie 2023 în Israel, precum și războiul din Ucraina și atrocitățile comise de regimul de la Iran, declarând festivalul Berlinale un militant pro-activ împotriva pozițiilor antidemocratice din întreaga lume.
De asemenea, ministrul culturii și mass-media Claudia Roth, a ținut un discurs ferm ce a adus invitații în pragul lacrimilor, condamnând acțiunile lui Vladimir Putin, strigând în final “Slava Ukraini” și “Bring them home” (Aduceți-i acasă), referindu-se la prizonierii israelieni răpiți de Hamas.
Claudia Roth ținând un discurs ferm și pătrunzător împotriva atrocităților comise de Vladimir Putin și Hamas
Lăsând la o parte aspectul politic și concentrându-ne pe filme, Carlo Chatrian, directorul artistic al festivalului, responsabil pentru selecția din cadrul competiției de la Berlin, a declarat că atunci când realitatea este întunecată, filmele ne ajută să vedem o altă perspectivă.
Acesta a dat de asemenea cineaștilor și un mic sfat pentru a ajunge să fie selectați cu propriile filme la festivalul de la Berlin: filmele celebrate de Berlinale sunt acelea care ilustrează povești “despre care nu știm foarte mult, filme care ne surprind”. Și într-adevăr, selecția de anul acesta cuprinde pelicule ce spun povești din diverse culturi (atât din cea mexicană, irlandeză, iraniană, nepaleză, dominicană, dar și din cea franceză, germană și italiană etc.). De asemenea, merită de menționat și faptul că anul acesta are loc o nouă premieră la Berlinale, președinta juriului fiind Lupita Nyong’o, prima persoană de culoare din istoria festivalului ce conduce comisia responsabilă cu cele mai importante premii.
Lupita Nyong’o, prima președintă de culoare din istoria Berlinale
Unul dintre cele mai amuzante momente de la ceremonia de deschidere l-a inclus pe Cillian Murphy, actorul nominalizat la premiile Oscar pentru rolul din Oppenheimer (r. Christopher Nolan), prezent la Berlinale pentru rolul principal din filmul Small Things like These. Actrița Hadnet Tesfai ce a prezentat gala a amintit “ce moment bun este să fii Cillian Murphy chiar acum”, referindu-se la nominalizarea de la Oscar. Aceasta nu s-a putut abține din a-l întreba pe care dintre cele două premii l-ar prefera: cel mai bun actor în rol principal la Berlinale sau la Oscar. Diplomat din fire, Murphy a răspuns scurt și la obiect: “De ce nu le pot avea pe ambele?”
Actorul Cillian Murphy în timpul conferinței de presă pentru pelicula Small Things like These
După ce toate formalitățile s-au încheiat și festivalul internațional de film de la Berlin a fost declarat oficial deschis, ne-am putut în sfârșit bucura de primul film din competiție, Small Things like These.
Produs de însuși Cillian Murphy și Matt Damon, filmul este o adaptare a unei cărți eponime scrisă de Claire Keegan ce aduce în prim-plan “Spălătoriile Magdalene” din Irlanda anilor ‘80, cunoscute și drept azilurile Magdalene, instituții romano-catolice ce, deși la suprafață găzduiau “femei decăzute”, de fapt le forțau la muncă suprasolicitantă și le supuneau la un tratament inuman. Personajul interpretat de Cillian Murphy, Bill Furlong, este un tată introvert și melancolic, care ajunge să descopere afacerea îngrozitoare ce se petrece în spatele ușilor unei astfel de mănăstire Magdalenă.
Cillian Murphy în rolul lui Bill Furlong
Al treilea lungmetraj al regizorului Tim Mielants, Small Things like These este un film a cărei acțiune se desfășoară lent. Cadrele lungi și pătrunzătoare ajută la crearea atmosferei sfâșietoare din interiorul mănăstirilor, deși sunt utilizate în exces în detrimentul acțiunii propriu-zise a peliculei. Acest lucru, din păcate, diminuează impactul pe care l-ar fi putut avea filmul dacă ar fi fost montat într-un ritm mai alert.
Cu toate acestea, nimeni nu poate nega emoțiile intense pe care acesta le produce: sunt cu adevărat puternice flashback-urile ce arată trecutul tragic al lui Bill Furlong și cadrele necruțătoare cu Emily Watson, ce o interpretează pe călugărița ce conduce mănăstirea.
Dacă Watson are un rol complex și subversiv, ce abundă în fermitate și dualitate, Cillian Murphy interpretează cu abilitate un personaj aparent simplu, transmițând pe deplin suferința protagonistului, deși momentele lungi de tăcere în care îl putem observa au fost utilizate cu exces de regizor.
Pelicula de deschidere s-a încadrat de minune în categoria vizată de Berlinale. Așa cum a declarat și directorul artistic al festivalului, filmele ce spun povești pe care nu le cunoaștem și care ne surprind primează la Berlin, iar acest film relevă o poveste importantă și traumatizantă din istoria recentă a Irlandei, meritând un loc în acest festival.
