Articole Year One

La început, nu era nimic. Apoi, lui Harold Ramis i-a venit o idee. “M-am gândit că în materie de comedie, mie îmi plac două piese,” spune scriitorul, regizorul și producătorul filmului. “Una este Two-Thousand-Year-Old Man, de Mel Brooks și cealaltă o improvizație pe care am pus-o în scenă acum 35 de ani cu John Belushi și Bill Murray. Bill îl interpreta pe omul de Cromagnon ca pe un om din zilele noastre, iar John îl interpreta pe omul de Neanderthal ca pe un idiot. Pentru filmul acesta îmi venise ideea originală de a plasa un om modern într-un context primitiv.”

Și astfel s-a născut și ideea filmului Anul unu. Citând propriile lui cuvinte: “Doi prostănaci, vânători și culegători de fructe din Paleolitic, Zed și Oh, sunt alungați din Grădina Paradisului și încep să vadă și să înțeleagă ce este viața.”

Cel care începe această odisee nu e nimeni altul decât Jack Black. “Zed ducea o viață simplă în mijlocul tribului său primitiv, vânând și culegând roadele pământului,” spune el, “dar se întreba totodată dacă viața mai poate însemna și altceva decât vânătoare, cules de poame și odihnă.”

Cel care-l însoțește pe Zed în prima călătorie a cunoașterii din istorie este Oh, interpretat de Michael Cera. În timp ce Zed este motorul agresiv în această căutare, Oh este târât cu de-a sila în necunoscut, în ciuda protestelor și țipetelor lui. “L-am denumit pe acest personaj ‘Oh’ pentru că el reacționează foarte vocal la toate elementele care-i primejduiesc ființa – iar de-a lungul filmului va avea destule de suferit,” chicotește regizorul.

Supraveghetorul proiectului, producătorul Judd Apatow face echipă pentru prima dată cu Ramis. “Mi-am îndeplinit un vis mai vechi, acela de a lucra cu Harold Ramis. Printre reperele copilăriei mele se regăsesc momentele când mergeam cu prietenii să vizionăm împreună filmele Stripes, Ghostbusters, Caddyshack sau Animal House. El este cu certitudine una dintre principalele mele surse de inspirație. Consider că a fost o onoare deosebită să pot să-l văd la lucru de aproape. Uneori mă uit la Harold cum lucrează și-mi spun, ‘Iată de unde se trag toate comediile pline de haz și sentimentul de echipă al realizatorilor.’ Creațiile lui ne-au rămas săpate în memorie.”

Pentru scenariu, Ramis a apelat la o echipă pe care o cunoștea foarte bine. Gene Stupnitsky și-a făcut ucenicia pe lângă Ramis, iar Lee Eisenberg fusese ospătar într-unul din restaurantele favorite ale lui Ramis, Martha’s Vineyard. Acum câțiva ani, cei doi s-au întâlnit în postura de asistenți de producție pentru unul dintre filmele lui Ramis, au început să scrie împreună și apoi și-au găsit o slujbă mult mai bună: au devenit scenariștii și producătorii executivi ai serialului de succes “The Office.” “Chiar nu-mi place să scriu singur,” explică Ramis. “Cine să mă împingă de la spate? Ei păreau gata de orice încercare, erau plini de idei și se manifestau ca niște profesioniști. Ne-am distrat cu toții de minune.”

Pe măsură ce personajele căpătau contur pe hârtie, regizorul își dădea seama tot mai mult că actorii, dacă vor fi bine distribuiți, vor reuși să-i aducă la viață și să le dea culoare. Cu ochii minții el îl și vedea pe Jack Black întruchipându-l pe Zed.

“Tot timpul mi-am spus, ‘Uau, rolul ăsta ar fi grozav pentru Jack Black,” își amintește regizorul. “Jack știe cum să facă pe prostul și cum să sporească umorul. E fantastic de isteț și face lucrurile extrem de articulat.”

Lui Zed i se alătură în căutarea sa Oh, personaj interpretat de Michael Cera. “Una dintre cele mai mari plăceri în realizarea acestui film a fost să-i vezi lucrând pe Jack Black și Michael Cera,” spune Apatow. “Luați separat, ei sunt doi dintre comicii mei favoriți, dar faptul că i-am putut observa în timp ce dezvoltau între ei această chimie uluitoare, a fost pentru mine ceva cu totul special.”

“Oh este luat pe sus în această călătorie de către Zed,” notează Cera. “El nu prea crede ce-i îndrugă Zed, dar e nevoit să aprobe teoriile lui despre viață. Toate acestea îi vor aduce lui Oh o mulțime de necazuri.”
Cei doi, Zed și Oh, exilați din satul lor, își încep spectaculoasa aventură. În felul lor original, Oh și Zed călătoresc prin istorie și întâlnesc o mulțime dintre personajele vestite ale lumii antice: Cain și Abel, Abraham și Isaac, sau locuitorii cetății Sodoma.

În mare parte din călătoria lor, ei sunt însoțiți de Cain,interpretat de David Cross, care, atunci când l-au întâlnit, era gata să-și omoare fratele, pe Abel, interpretat de Paul Rudd într-un rol episodic.
Pentru victima lui Cain – Ramis avea în gând un actor anume. “Am dorit ca Abel să fie întruchiparea binelui, a frumuseții și forței morale. Îl admir cu adevărat pe Paul Rudd, care e un actor talentat și un om extrem de agreabil,” aflându-se de asemenea într-o perfectă antiteză cu Cain. Ramis explică în continuare, “Deși a participat la filmări pentru doar câteva zile, Paul a dat tot ce-a avut mai bun. Ar fi fost bine să-l avem pe Paul alături de noi pentru mai multe secvențe – ce păcat că Abel a trebuit să moară așa de repede.”

Când se gândea la părintele tuturor religiilor, un bătrân de 137 de ani, lui Ramis i-a venit în minte Hank Azaria. “Pe vremea când îl urmăream pe George C. Scott interpretând rolul lui Abraham din filmul lui John Huston, The Bible, mi-a venit ideea că Hank Azaria ar fi un interpret excepțional pentru rolul lui Abraham,” râde Ramis. Ar fi un fel de glumă cu tâlc a regizorului. “M-am gândit că dacă l-aș putea convinge pe Hank să facă rolul ăsta – înseamnă că el ar putea să-l joace inclusiv pe Patton. Și chiar cu el a semănat Hank când s-au dat probele de casting și a fost o nebunie. După asta nu e-am mai îndoit nici cât negru sub unghie că el trebuia să primească rolul.”

După ce a ajuns pe platou, i s-a pus peruca și a trecut pe la machiaj și garderobă, Azaria a început să pară preocupat, ”Mă văd stând acolo ca un habotnic hasidist ” glumește actorul. “Mă tulbură faptul că par atât de autentic. Arăt exact ca un evreu bătrân.” Dar Hank, tu chiar ești evreu. “Așa că totul are o justificare.”

Nefericitul său fiu, primul beneficiar al unei circumcizii, este Isaac, în interpretarea lui Christopher Mintz-Plasse.
Ramis recunoaște, “După ce am văzut Superbad, mi s-a părut o tentație irepresibilă dorința de a-l distribui pe Christopher în rolul plângăciosului fiu al lui Abraham. El părea perfect pentru acest rol.”

Când Isaac îi conduce spre Sodoma pe Zed și Oh, ei intră într-o lume cu totul nouă pentru ei. Cetatea era un adevărat oraș din piatră și mortar, plin de culoare și sunet, unde se găseau tot felul de mâncăruri, un loc ca niciun altul văzut de ei până acum, pe pământ.
“Desigur că filmul se termină cu Sodoma,” afirmă Ramis. Dacă regizorul a intenționat ca cetatea să fie un fel de metaforă pentru societatea modernă, el a lasat asta la latitudinea spectatorului să decidă.

La Sodoma, Zed și Oh îi întâlnesc pe rege, regină, prințesă și marele preot – al cărui rol în această societate evoluată pare a fi același cu cel al shaman-ului din sătucul pe care-l părăsiseră.
Ramis nu a stat mult pe gânduri când a venit vorba de rolul marelui preot. “Am trăit alături de Oliver Platt o experiență de neuitat în The Ice Harvest. E un tip înțelept, care vine cu o sumedenie de idei, mai mult decât toți ceilalți cu care am conlucrat până acum. El pur și simplu te forțează să te concentrezi pe rolul lui, dar ceea ce obții în final este o interpretare de zile mari.”

Tot mergând amândoi, Zed și Oh găsesc răspunsuri la întrebările care-i preocupă, dar au și șansa de a salva două femei, Maya și Eema, de furia consătenilor lor; până la urmă ele devin iubitele celor doi.
Ca toate poveștile bune de dragoste, ele trebuie să aibă unele obstacole: Zed e îndrăgostit de Maya, dar se simte respins în același timp; Oh se îndrăgostește de sora lui Zed, Eema, dar nu poate să-și mărturisească în fața ei sentimentele.

Nu era ușor de găsit o actriță care să fie de aceeași greutate cu Jack Black. “Când June Raphael a venit la audiție pentru rolul Maya, a fost senzațională. Pentru această probă i-am dat o scurtă secvență din Grădina Raiului – ea se afla acolo cu Jack căruia îi spunea că dorește fructe. Când Jack o întreabă dacă vrea măr, pară și așa mai departe, ea răspunde “nu” la toate. Asta e singura ei replică. Jack numește vreo 40 de fructe diferite, dar ea nu spune decât “Nu”, dar de fiecare dată îl pronunță din ce în ce mai caraghios.
Și asta n-a fost tot ce l-a impresionat pe regizor. Ramis o laudă pe Raphael, “Ea deține o combinație de inteligență,frumusețe și umor, care-mi aduce aminte de Elaine May.”

Pentru iubita lui Oh, Eema, realizatorii s-au îndreptat spre Juno Temple. Ramis o vede ca pe o tânără din picturile pre-Raphaelite, dar eu o văd ca pe o primitivă care se cațără prin copaci după mâncare. M-am gândit că alura ei de copil abandonat va da bine alături de inocența lui Michael, și chiar așa s-a întâmplat.” Deși Juno este englezoaică, “accentul american folosit de ea la audiție a fost impecabil,” adaugă Ramis.
Dimpotrivă, Olivia Wilde în rolul Prințesei Ianna, care este americancă, și-a perfecționat accentul englezesc. De fapt, Ramis a crezut chiar că accentul ei este autentic. “Era perfect– abia după aceea am aflat că accentul ei englezesc nu era original. Ea și l-a perfecționat în timpul audiției.”