Articole Two for the Money

Caruso a avut la indemana o drama sportiva cu mize mari, care te tine incordat, iar el a stiut cum si unde sa filmeze astfel incat sa redea dimensiunea exacta si veridicitatea acestui film, construit in jurul unui personaj.

Nu putea sa triseze filmand. Efectele speciale nu aveau voie sa stirbeasca ceva din tensiunea interioara. Totul in fundal trebuia sa fixeze actorii astfel incat toata atentia sa fie asupra povestirii si asupra modului cum se dezvaluie premisele dramatice. Conta foarte mult cum se faceau filmarile.

Era important ca toti cineastii filmului Viata ca un pariu/ Two for the money sa faca totul sa para familiar, dar diferit de ceea ce publicul se asteptase sa gaseasca la acest gen. Prin urmare, Caruso si directorul de imagine CONRAD HALL JR. s-au rupt de traditie si au filmat in format de ecran lat. Pentru acest gen de film, Hall considera ca cei mai multi cineasti ar opta pentru formatul standard, dar el nu. “Ar putea sa fie ceva subliminal, dar eu sunt un mare fan al ecranului lat, pentru ca acesta da publicului spectator o stare de spirit aparte, avand mari asteptari.”, spune Hall. “Din moment ce este o drama, se intensifica senzatia ca nu stii la ce sa te astepti. Vezi valoarea acelor cadre doar cand ecranul devine mai mare. Si cu acesti actori si decorurile, ecranul lat pur si simplu a dat senzatia de deschidere, facand totul mult mai dramatic.”

Folosind ferestrele, Hall a luminat unele cadre de interior doar cu lumina de afara. În scenele unde spatiul era foarte strans, s-au folosit camere operate manual, cu personajele vazute doar ca siluete. “Am vrut ca totul sa para realist si putin mai special.”

Era important pentru Caruso ca lumea lui Walter sa aiba patina unei monede vechi. Paleta de culori pentru pereti a fost maro, cu diversele sale nuante. “Te uiti la filme precum The Godfather (Nasul) si vezi acele nuante calde si lumina care te duc cu gandul la vechiul New York. Biroul lui Walter arata ca o pictura de Rembrandt in sensul ca pare primitor si confortabil. Ajuta la construirea unei imagini si reflectarea ei in ochii spectatorilor. La inceput te gandesti ca totul este real – apoi incepi sa te intrebi ‘cat are el de fapt?’ Cum de isi permite sa tina un asemenea imperiu?

“Faci comparatie cu lumea din Las Vegas de unde provine Brandon, care nu este Bellagio, ci subsolul unei cladiri, cu o iluminare de un verde flouescent urat. Totul este filmat acolo incat sa para dezolant, alb si incins. Apoi Brandon vine la New York, orasul primitor, bogat, cald, un loc atat de frumos.”
Aceasta perspectiva unica trebuia sa transpara din intreg decorul.

“Atunci cand am inceput sa discut despre scenariu cu D.J., cele patru cuvinte care imi veneau in minte erau structura, lumina, istorie si caracter”, spune designer-ul de productie TOM SOUTHWELL. “Acele patru cuvinte ne-au mentinut pe linia pe care am abordat totul in legatura cu acest film. Am acordat multa atentie elementelor care dezvaluiau istoria – cum ar fi caramizile, lemnul, pielea, obiectele de bronz – tot ce putea sublinia un trecut bogat.”

Pentru designerul de costume MARIE-SYLVIE DEVEAU garderoba actorilor trebuia sa reflecte aceasta abordare. “Pentru Matthew a fost cel mai amuzant pentru ca ii vedeai transformarea. Lucrezi aici cu psihologia personajului sau”, considera ea. “În Vegas, purta hainele lui de colegiu si pantaloni scurti. Dar hainele celor din jurul sau erau in culori mai stralucitoare si mai vesele. Cand ajunge la New York, trece la casa de moda Barney’s. El incearca sa-l copieze pe Walter, iar toate costumele acestuia sunt facute la comanda. Totul este potrivit pentru el. În New York, se produce o schimbare, trecand la o eleganta mai sobra – in general, haine negre. Personajul lui Rene se imbraca conform stilului clasic, specific clasei de mijloc, incluzand aici designeri precum Celine si Yves St. Laurent.”

Dupa ce actorii au repetat in Los Angeles timp de doua saptamani, au inceput filmarile principale in septembrie 2004 si au durat timp de 10 saptamani. Cea mai mare parte a filmarilor s-a facut in Vancouver, urmand cateva zile suplimentare in New York City, Brooklyn si Vegas pentru cadrele de exterior.
În cele din urma, Caruso a simtit ca lumea pe care echipa lui o crease era una aparte. “Era o lume complexa, intunecata. Pana la urma, este o poveste universala, mai mult decat s-ar astepta cei mai multi oameni. Arata cu adevarat conditia umana... sensibilitatile si misterele noastre”, spune el.

Cel mai misterios lucru dintre toate este dorinta noastra umana de a fi gata sa esuam, spune Pacino. “Simti ceva atunci cand pierzi, iar acel sentiment este cumva motorul nostru, care ne face sa mergem mai departe si care deschide calea pentru dependenta de tigara, bautura, dar deschide si calea pentru a intelege ca suntem cine suntem.”