Articole Tinker Tailor Soldier Spy

Majoritatea acțiunii filmului se desfășoară în Londra și în împrejurimi. În locație s-a filmat în Marea Britanie, unde s-au amenajat interioarele pentru birouri, iar activitățile de teren au fost filmate la Budapesta și Istanbul. Producătorul Robyn Slovo spune: “Filmările în străinătate i-au izolat pe unii dintre actori de restul distribuției. Dar, pe de altă parte, Budapesta, de exemplu, ne-a adus exact în lumea cenușie a poveștii, așa cum era ea în acea perioadă. Am găsit acolo multe locuri care datau din anii 70. Secvența de început al filmului arată extraordinar datorită a ceea ce am găsit la Budapesta. ”

Dar ceea ce a adus la viață peisajul a fost viziunea cinematografică a regizorului, despre care Oldman spune, admirativ: “Tomas are un simț al detaliului rar întîlnit; el e cel care a reușit să dea viață tensiunii și atmosferei încărcate de paranoia și de sentimentul că se strînge șurubul din ce în ce mai mult în jurul personajelor.”

Alfredson a apelat la directorul de imagine Hoyte van Hotema, despre care spune: “Are tot timpul idei bune; am avut discuții permanente despre imagine și am încercat să nu copiem alți cineaști. Eu nu sînt genul de regizor căruia să-i placă să tragă multe duble, așa că, pe platou, toată lumea era pregătită. ”

Colin Firth spune: “E un regizor foarte bun la nuanțe. Este conștient că spațiile nu trebuie neapărat umplute cu zgomot.”
Tim Bevan mărturisește și el: “A fost un platou de filmare foarte liniștit, aproape ca unul pe care filmează frații Coen. Hoyte și Tomas erau foarte apropiați la filmări, și toată lumea, actori și tehnicieni, era foarte concentrată.”

Regizorul a planificat dinainte vizualizarea lumii complexe a Circului, cu labirinturile de coridoare și scări: “Adevăratul MI6 era în acea vreme, așa cum mi-a fost descris, o clădire închisă cu coridoare care dădeau la uși închise, în spatele cărora oamenii stăteau așezați la birouri. Mi-am dat seama că nu ar fi arătat prea interesant în film, așa că am creat o interpretare a funcțiunilor clădirii, cu diferitele niveluri ierarhice. La etaj stau șefii, așa că acolo e mai liniște. Cu cît cobori, cu atît se aglomerează din ce în ce mai mult.”
Colin Firth spune: “A fost fascinant să vezi toată desfășurarea umană necesară pentru a înregistra audio, pentru a reproduce documente, pentru a face fotografii. Totul era și arăta ca în acei ani.”

Cea care a reușit să aducă filmului aerul de autenticitate este scenografa Maria Djurkovic, care spune: “Pereții departamentului artistic au fost literalmente acoperiți cu imagini de referință din podea pînă în tavan. Tomas este foarte educat din punct de vedere vizual și preferă, în general, soluții mai elaborate. Nu se teme să întreacă limitele.”

Împreună cu Djurkovic, Alfredson a creat paleta saturată și monocromatică, iar obiectivul principal a fost crearea unei atmosfere de autenticitate. “Nu cred că am mai văzut actori atît de mulțumiți cu decorul, și, cînd îi auzeam vorbind în ritmul acelor ani, cu toții ne simțeam exact ca atunci ”, spune Alfredson. S-a căutat autenticitate, dar s-au evitat clișeele.

Creatoarea de costume Jacqueline Durran spune: “Totul a fost gîndit în cheie moderată. S-a cerut calitate, iar costumele au fost create astfel încît să nu fie nici exagerate, dar nici șterse. Pentru că majoritatea personajelor sînt oameni de vîrstă mijlocie și provin din clasa de mijloc, costumele lor trebuia să fie cele pe care le preferaseră cu 10-15 în urmă, cînd erau tineri, pe care nu se mai sinchiseau să le schimbe. Nici cei mai tineri nu au ținute stridente. Sînt genul de oameni care nu mergeau să-și facă hainele pe Carnaby Street, de ultima modă, ci mai degrabă pe Saville Row, unde stilul e mai clasic și mai tradițional.”
A fost nevoie de multă muncă și creativitate pentru ca filmul să arate autentic.

Mark Strong spune: “Aceste filmări au fost o revelație pentru mine, și nu numai pentru că am avut scene scrise minunat, împreună cu acești actori extraordinari, dar am avut un regizor care ne-a ghidat printre detaliile și fațetele personajelor noastre cu un simț deosebit al descoperirii unui unghi de privire inedit.”

Alfredson rememorează o zi care a fost foarte specială: “Aveam de filmat pentru două zile scena petrecerii de Crăciun a Circului; aveam peste 100 de figuranți, era toată lumea acolo. În a doua zi de filmare, a venit pe platou John le Carreși toți s-au îmbulzit să-l vadă. Robyn Slovo a decis să-l introducem și pe el în scenă, să facă parte din povestea pe care el o crease. ”

Scriitorul se amuză: “A trebuit să mă gîndesc cine puteam fi eu, la vîrsta mea înaintată, în acea comunitate. Și am decis ca aveam să fiu un bibliotecar adus acolo de dragul vremurilor de odinioară, căruia i s-a dat voie să se îmbete criță. ”

Producătorul Tim Bevan spune: S-a simțit foarte bine. Cred că acelea au fost singurele zile în care toți actorii principali erau laolaltă în aceeași scenă, pentru că se petrecea în trecut, atunci cînd totul era – sau, cel puțin părea – bine în interiorul Circului. E o scenă care nu se regăsește în roman.“