Articole The Quiet American

Urmãtoarea provocare adresata producãtorilor a fost alegerea distributiei, mai ales a celor trei personaje care formau triunghiul amoros – Fowler, jurnalistul britanic experimentat si cinic, Phuong, tânãra amanta vietnameza a lui Fowler, si Pyle, ofiter in aparenta naiv al armatei americane. Pentru un film care este in acelasi timp poveste de dragoste si intriga politista, era important ca producãtorii sa gãseascã combinatia optima de actori, intre care sa functioneze o anumita chimie”.

Prima realizare a fost confirmarea participãrii lui Sir Michael Caine, de doua ori castigator al premiului Oscar, care a acceptat sa joace rolul lui Fowler. „A sunat telefonul”, isi aminteste Caine, „si cineva mi-a spus: „Esti nãscut ca sa-l joci pe Thomas Fowler’. Tinand cont de faptul ca am fost casatorit cu aceeasi femeie timp de treizeci de ani, si ca mi se cere sa interpretez un personaj de 58 de ani, aflat intr-o tara exotica alãturi de o copila de 22 de ani, mi s-a pãrut a fi un compliment”, rade el.
Distribuirea lui Caine a fost cruciala, spune Noyce, „deoarece el aduce profunzime personajului Fowler. Michael are capacitatea de a-si deschide inima in fata publicului, si era foarte important ca oamenii sa-l poatã intelege pe Fowler”.

Caine spune ca a fost inspirat in interpretarea sa de Greene insusi. „L-am întâlnit pe Greene de câteva ori si intr-un fel mã bazez pe el”, spune el. A mai petrecut timp si cu un jurnalist britanic, care l-a vizitat pe platou, si care a fost corespondent al jurnalului London Times in timpul rãzboiului din Vietnam.

Un alt moment important a fost distribuirea rolului lui Pyle, personajul care da si titlul filmului. „In Brendan Fraser am gasit un actor care a interpretat multe roluri credibile”, spune Noyce, „astfel încât el aduce o anumita aura personajului Alden Pyle.” Fraser a fost interesat de proiect deoarece, spune el, „stiam ca daca o sa accept voi lucra cu un cineva la fel de pasionat ca si mine”. Dar dupã ce a citit cartea lui Michael Caine despre actorie, el recunoaste si prezenta unor motive secundare. „Sansa de a lucra cu Michael s-a dovedit a fi o adevãrata inspiratie pentru mine”.

Odatã cu distribuirea lui Fraser s-a sfãrâmat orice opozitie privind realizarea proiectului. Filmul era acum aprobat de Intermedia Films, „care a avut curajul de a face acest lucru înainte de a avea un distribuitor american”, adaugã Pollack.

Dupã finalizarea distribuirii rolurilor masculine, a urmat cea mai grea sarcina – aceea de a gãsi ceea ce Noyce descrie ca fiind „spiritul Vietnamului”. Noyce si responsabila de casting Christine King („Moulin Rouge”) au început o cãutare „in spiritul demodat al vechiului Hollywood”, dupã cum spune Harberg, pentru a gãsi o actrita care sa-si poatã pãstra identitatea pe ecran chiar daca se afla in prezenta unor actori incredibili ca Fraser si Caine. „Era un fel de cãutare a acului in carul cu fan, asa ca am pus agenti de casting sa lucreze peste tot in lume. Am avut reclame televizate si linii telefonice permanente, in timp ce Noyce si King o cãutau pe Phuong peste tot in lume”.

Începându-si cercetãrile in HCMC, Vietnam, King a vãzut-o pentru prima oara pe Do Hai Yen din întâmplare, atunci când aceasta a venit la o auditie cu logodnicul ei, Quang Hai, care in cele din urma a primit rolul generalului Thé. Necunoscatoare a limbii engleze, Hai Yen era o candidata fara sanse mari, dar lui Noyce i-a plãcut ceea ce a vãzut si a trimis caseta cu auditia la Los Angeles. Aceasta caseta a fost vãzuta de foarte multi oameni, si chiar daca cercetarea lor se afla la început, Hai Yen a devenit un fel de reper la care le raportau pe toate celelalte fete.

Dorind sa-si confirme faptul ca gãsise „diamantul pe care îl cãutam cu totii”, Noyce si-a continuat cãutarea la nivel mondial, audiind peste 500 de tinere vietnameze in Londra, Paris, New York si Sydney înainte de a se întoarce la Saigon. Prima impresie a lui Noyce se dovedea a fi adevãrata – nimeni nu se compara cu Hai Yen.

„Intr-un fel, toate tinerele vietnameze pe care le-am audiat si care locuiau in strãinãtate isi pierduserã identitatea, in comparatie cu Hai Yen. „Multi ani dupã eliberare, Vietnam a fost tãiat de lume, ascuns dupã o perdea de bambus pe toata durata reconstructiei. Pana de curând, Vietnam-ul era protejat împotriva polarii limbii engleze prin intermediul televiziunii, ceea ce înseamnã ca inca mai poti gãsi pe cineva ca Hai Yen – o adevãrata vietnameza a anilor `50.