Articole The Quiet American

(2002)

Un american linistit

Despre productie

„Un american linistit” a fost doar una dintre multele carti pe care regizorul Phillip Noyce le-a citit in timpul studentiei, in anii `70. Habar n-avea in acea perioada ca fascinantul thriller al ui Graham Greene va fi un reper al existentei sale creative peste doua decenii.

In 1995 Noyce a vizitat Vietnamul cu prilejul unei campanii de cercetare - acompaniindu-i pe fostii ofiteri americani insarcinati cu informatiile secrete intr-o vizita a fostului câmp de bãtaie din 1945; cu aceasta ocazie, el a dat peste o copie a lui „Un american linistit”, la muzeul Ho Chi Minh. „Romanul lui Greene era una dintre cele doua carti care se vindeau la muzeu; cea de-a doua continea poeziile lui Ho Chi Minh din perioada de detentie, carte pe care intentionam s-o cumpãr. La câteva zile dupã aceasta, cãlãtoream prin Vietnam cu trenul si mi-am dat seama ca cumpãrasem cartea gresita. Asa am ajuns sa recitesc „Un american linistit”.

De data aceasta insa, cartea lui Graham Greene – o poveste complexa despre mister politic, crima si dragoste, a carei actiune se deruleazã in 1952, in Vietnamul colonial francez, in timpul rãzboaielor americane si franceze – a capatat un nou inteles. „Petrecusem mult timp in compania acestor veterani americani, care erau plini de remuscari din cauza finalitatii aventurii lor vietnameze”, spune el. „ei ii antrenau pe vietnamezi sa se lupte cu japonezii, si in cele din urma acestia au ajuns sa se confrunte chiar cu americanii”.

„Toata lumea regreta enorm cele întâmplate, asa ca pe mãsura ce citeam „Un american linistit” mi-am dat seama ca romanul dãdea un rãspuns întrebãrilor pe care bãtrânii acestia si le-au tot pus: „De ce a avut loc acest rãzboi?”. Scriind intre 1952 si 1954, Greene a dat rãspunsul la o întrebare care nu fusese nici mãcar formulata la vremea aceea: Cum s-au petrecut toate? Acest lucru se realizeazã prin intermediul portretului lui Alden Pyle, „americanul linistit”. Noyce era convins ca dãduse peste „marele film despre rãzboiul din Vietnam, care nu fusese inca fãcut. Un film care sa nu vorbeascã despre experienta rãzboiului americanilor împotriva vietnamezilor, ci sa explice de ce au avut loc aceste lupte, de ce s-au razboit americanii cu atâta încrâncenare, pentru o perioada de timp atât de lunga”.

O data întors in orasul Ho Chi Minh, Noyce a ocupat la Hotelul Continental aceeasi camera in care locuise si Graham Greene, si a sunat-o pe partenera sa Kathleen McLaughlin (co-producãtor), pentru a-l descoperi pe proprietarul drepturilor asupra romanului. A aflat ca ele se aflau in posesia unui producãtor suedez, Staffan Ahrenberg, si a regizorului Sydney Pollack („Tootsie”, „Out of Africa”), a cãrui companie de productie se afla in apropierea biroului de la Hollywood al lui Noyce.

Noyce a descoperit ca filmul se afla in stare de proiect cu sapte ani in urma. „Steffan Ahrenberg mi-a adus acest proiect in 1988”, explica Pollack, „dar era un film greu de fãcut. Ne-am întâlnit de câteva ori, am tot fãcut încercãri dar de fapt nici nu ne-am apropiat de o finalitate. Ne retinea faptul ca nimeni nu mai vroia un film despre rãzboiul din Vietnam. Dar adevãrul este ca filmul nu este centrat pe acest subiect, se refera la felul in care ne trezim antrenati intr-o situatie politica de neinteles, pe care nu facem decât sa o subestimam.”

Dupã o întâlnire cu Noyce, Pollack si partenerul sau de la Mirage, producãtorul William Harberg, erau convinsi ca acesta era cel mai in mãsura sa regizeze filmul. „Din prima clipa in care l-am vãzut pe Phil am stiut ca el este cel care va regiza filmul”, isi aminteste Horberg. „Petrecuse o grãmada de timp in Vietnam, este perfect capabil sa inteleaga lumea de acolo si are vocatia necesara realizãrii acestei pelicule. Este cel mai neobosit regizor cu care am lucrat vreodatã. Phil era atât de entuziasmat încât s-a dedicat proiectului fara nici o ezitare, timp de mai multi ani, ajungând astfel la niste rezultate uimitoare”.

Harberg recunoaste ca una dintre cele mai mari dificultati survenite in ecranizarea filmului „Un american linistit” a fost pregãtirea scenariului. „Mai multi oameni talentati s-au implicat in scrierea acestei adaptãri”, spune Horberg, „si mã refer in special la Robert Schenkkan ( „The Kentucky Cycle”, „Play for a Kingdom”), care a fost convocat pentru a redacta ciorna finala a scenariului.”

„A fost o adaptare dificila”, isi aminteste Pollack. „Trebuie sa alegi intre mai multe variante atunci când lucrezi cu un scriitor de talia lui Graham Greene – câta libertate poti sa-ti permiti? Stii ca personajele nu vor fi credibile intr-un film daca nu intervii peste viziunea autorului, dar pe de alta parte vrei sa pãstrezi varianta originala. Am rezolvat pe rând fiecare problema, dar procesul a durat cativa ani si a implicat mai multi scriitori, fiecare dintre ei având o contributie decisiva”.

Harberg adãuga ca „atât Phil cat si Sydney au fost de acord ca daca vroiam ca filmul sa reuseasca, nu putea fi povestit dintr-un singur punct de vedere, iar cele doua personaje principale, Fowler si Pyle, trebuiau sa aibã dimensiuni similare si sa fie puternic motivate, astfel încât actiunile lor sa fie veridice pe întreaga durata a filmului. Motivatia lor este una de natura istorica – oare si in realitate scopul justifica mijloacele? Astfel încât obtinerea scenariului final a fost un proces destul de îndelungat”.

Odatã cu Noyce si Intermedia Films, in realizarea proiectului s-a mai implicat scriitorul Christopher Hampton („Legãturi primejdioase”, „Carrington”), castigator al premiului Oscar. Scenariul de la „Un american linistit” a implicat multe provocãri pentru Hampton, care a mai adaptat romanul lui Greene „The Honorary Consul” pentru Paramount la începutul anilor `80.

„Una dintre problemele legate de adaptarea romanelor lui Greene este ca in aparenta totul este prea usor”, spune Hampton. „Trebuie sa compensezi lipsa vocii narative – vocea lui Greene este atât de puternica încât trebuie sa modifici personajele pentru a le conferi o independenta pe care nu prea o au in carte”.

Lucrând foarte mult cu Noyce, Hampton spune ca a abordat adaptarea cu extrem de multa sensibilitate. „Cred ca multe dintre filmele despre rãzboiul din Vietnam s-au centrat prea mult pe subiectul conflictului”, spune el. „Phil si cu mine ne-am dorit ca prin acest film sa ne demonstram respectul pentru Vietnam si pentru poporul acestei tari, niste oameni remarcabili si extrem de interesanti”.
Despre distributie
jinglebells