Articole The Last House on the Left

Dacă oameni răi îi fac rău unei persoane iubite, cât de departe ești în stare să mergi ca să te răzbuni?
Maeștrii suspansului WES CRAVEN (A Nightmare on Elm Street, trilogia Scream) și SEAN CUNNINGHAM (Friday the 13th, House) reiau tema filmului care l-a lansat pe Craven în cariera de regizor și a influențat decenii de filme horror: ULTIMA CASA PE STANGA.
Craven și Cunningham aduc pe ecran unul dintre cele mai notorii thrillere, o poveste ce explorează cât de departe pot merge oamenii pentru a se răzbuna pe sociopații care le-au rănit copilul.

În noaptea în care sosește la casa de la lacul Collingwood, Mari (SARA PAXTON, Aquamarine) și prietena ei, Paige (MARTHA MacISAAC, Superbad) sunt răpite de un deținut evadat, Krug (GARRET DILLAHUNT, No Country For Old Men); Krug e un psihopat însoțit de o bandă de demenți, formată din iubita lui tulburată mintal Sadie (RIKI LINDHOME, Changeling), fratele lui, un sadic, Francis (AARON PAUL, serialul Breaking Bad) și un fiu neputincios, Justin (SPENCER TREAT CLARK, Gladiator).

Îngrozită și lăsată să moară, Mari speră să supraviețuiască întorcându-se în casa părinților John și Emma (TONY GOLDWIN, The Last Samurai și MONICA POTTER, Saw). Din nefericire pentru ei, atacatorii își caută refugiu în singurul loc unde nu ar trebui. Iar atunci când familia lui Mari află îngrozitoarea poveste, îi vor face pe cei trei străini să blesteme ziua în care au intrat în ultima casă de pe stânga.

Varianta actuală a acestui thriller-horror este realizată de regizorul DENNIS ILIADIS, al cărui recent film, „Hardcore” a devenit un aprig subiect de controversă pentru modul în care a descris prostituția din Grecia de astăzi.
Se alătură producătorilor Craven și Cunningham, partenerul acestora de vreme îndelungată MARIANNE MADDALENA (trilogia Scream, Red Eye). JONATHAN CRAVEN (The Hills Have Eyes II) și CODY ZWIEG (The Hills Have Eyes II) sunt coproducători, iar RAY HABOUSH (Primal) este producător executiv.

Pentru a crea această viziune de coșmar ce are în centrul acțiunii lupta pentru supraviețuire a unei familii, Iliadis și producătorii au selectat un grup de talente în spatele camerelor de filmat, din care fac parte scenariștii ADAM ALLECA (Standoff, în producție) și CARL ELLSWORTH (Disturbia), regizorul de imagine SHARONE MEIR (Mean Creek), scenograful JOHNNY BREDT (Hotel Rwanda), editorul PETER McNULTY (The Assasination of Jesse James by the Coward Robert Ford), compozitorul JOHN MURPHY (28 Weeks Later) și costume designerul distins cu Emmy JANIE BRYANT (Mad Men).

Craven și Cunningham reinventează frica

Cu o carieră de peste treizeci de ani, Wes Craven a devenit un fenomen cultural în film și televiziune. Este cel care a reinventat genul horror în 1984 cu clasicul „A Nightmare on Elm Street”, pe care l-a scris și regizat, și care, un deceniu mai târziu, avea să reconstruiască iarăși genul cu triologia „Scream”. Aceste două francize au adus venituri de aproape un miliard de dolari și au servit ca factor demonstrativ al profundei sale înțelegeri asupra fricii deseori subconștiente a psihicului uman.
Dar succesul lui Craven își are rădăcinile terorii în primul său film, „Ultima casa pe stanga”, în 1972. Filmul a fost produs de amicul său Sean Cunningham, care avea să-și lanseze propriul horror de mare succes „Friday the 13th”.

La începutul anilor ’70, războiul din Vietnam îi scosese pe tinerii americani din colegii în stradă, la proteste. Milioane de oameni erau dezamăgiți, înfuriați, vedeau nedreptatea în limitele propriilor granițe. Tinerii erau cei care luaseră o atitudine pentru dobândirea drepturilor civile pentru femei și minoritățile sexuale. Totodată, în pas cu vremurile, o nouă generație de cineaști avea să extindă frontierele cinematografiei convenționale.
Printre aceștia, Craven și Cunningham au lucrat pe tăcute și au făcut un film care avea să schimbe cursul thrillerelor moderne. „Ultima Casa era un produs al ecelei perioade” mărturisește Craven. „Era o vreme când regulile au fost scoase afară pe fereastră, când toți încercau să rupă frâul cenzurii. Războiul din Vietnam era în desfășurare și cele mai puternice imagini veneau de la documentarele de război. În „Ultima casa pe stanga” am vrut să scoatem la iveală violența care o simțeam reținută în filmele de gen făcute la Hollywood.

Profesor de literatură înainte de a-și schimba cariera pentru a deveni cineast, Craven s-a inspirat pentru proiect din filmul lui Ingmar Gergman Jungfrukällan (Primăvara fecioarei) care este bazat pe balada suedeză medievală Töres dotter i Wänge (Fiica lui Tore în Wänge). La timpul respectiv, Ultima casa era ceva complet diferit de filmele cu monștri și savanți nebuni care se făceau prin 1960 și chiar începutul lui ’70.

Cei doi cineaști nu erau deloc siguri că filmul lor low-budget, cu un subiect controversat, va atrage audiență. Erau doar sincer interesați să facă film. „Când Sean și cu mine am făcut „Ultima casa pe stanga”, ne-am gândit că facem acest film mititel care va fi proiectat în două sau trei săli” își amintește Craven. „Nu avea să-l vadă nimeni și nimeni nu avea să știe că l-am făcut. Deci, în esență, ne-am spus: Vom arăta lucruri pe care oamenii nu le-au mai văzut înainte pe ecran. Vom scoate toate opririle și vom face orice vrea iadul.”

Versiunea originală a Ultima Casa era , după cum descrie Cunningham „un film de gherilă”. A fost făcut cu un schelet de echipă, formată din 15 membri, și cu un buget sub 100.000 dolari. Ca să economisim bani, filmul a fost tras în case ce aparțineau membrilor echipei, în Westport, Connecticut. „A fost unul dintre acele lucruri” își amintește Cunningham „în care toate lumea vine cu o idee... hai să facem un film! Tu scrii; eu produc; tu regizezi. Eu fac sandwichuri, mă ocup de sunet.” A fost ceva primitiv, cum fac studenții. Ca și cum am fi făcut o piesă de teatru la liceu, în care toată lumea lucrează tot timpul pentru niciun alt motiv decât ca să facă piesa. Eram niște puști care alergau cu camera.”

Cu asemenea începuturi modeste, nu se bănuia succesul de casă și nici fenomenul care a revoluționat thrillerele moderne. La lansare, Craven își amintește „L-am sunat pe Sean să-l întreb ce se întâmplă cu filmul. Mi-a zis: „Stai jos?” și un moment mai târziu „E un hit, stau la coadă pe toată lungimea străzii ca să-l vadă.” După ce a rulat cu succes pe ecrane, controversatul film a fost vizionat în campusuri, ani de zile.

În cinematografia modernă, regizori cu „spatele lat” ca Alexander Aja și Eli Roth creditează Ultima Casa ca fiind extrem de influentă în propria lor estetică. Pentru reimaginarea capodoperei lui Craven și Cunningham, Aja și Eli primesc cu căldură un nou membru în clubul lor exclusivist: tânărul regizor grec Dennis Iliadis.