Articole The Illusionist

(2006)

Iluzionistul

Transformand cuvantul in film

Conform alchimiei, se poate transforma un element in altul, cum ar fi, de exemplu, un metal de baza in aur. Totusi, procese alchimice pot aparea si in viata de zi cu zi¡ Cand Neil Burger a citit pentru prima data scurta naratiune a lui Steven Millhauser, "Eisenheim, iluzionistul" (publicata in colectia The Barnum Museum, castigatoare a premiului Pulitzer) a fost placut impresionat de poveste, desi, in acel moment, nu stia exact cum avea sa realizeze transformarea alchimica a povestii in film. Autorul isi aminteste: "Este o bijuterie de poveste, lirica si transcedentala. Imaginile si tonul sunt destul de cinematice, dar naratiunea in sine este numai un fragment, nicidecum un film. Mi-a placut la nebunie povestea, dar modul in care trebuia sa rezolv aceasta problema - transformarea intr-o pelicula infloritoare - nu a fost catusi de putin clar de la inceput."

Pe cand era in plin proces de creare a filmului sau de debut cinematografic, mai tarziu premiatul Interview with the Assassin, Burger discuta cu producatorii filmului, Brian Koppelman si David Levien, despre greutatile descrierii magiei pe ecrane. "Le-am spus ca stiu o poveste pe care din totdeauna am dorit sa o ecranizez si ambii m-au intrerupt intrebandu-ma: "Este vorba despre 'Eisenheim, iluzionistul'?" Stiau foarte bine povestea, dar au recunoscut ca nu gasisera calea cum sa realizeze un astfel de film. Jucand la cacialma, i-am asigurat ca eu stiam exact cum."

Koppelman si Levien au inceput demersurile pentru a primi drepturile asupra povestii. David Levien: "Am fost incantati sa descoperim ca drepturile erau disponibile, dar nu mai trebuia sa pierdem timpul. L-am sunat pe Neil si i-am spus ca aveam doua stiri, una buna si una rea: vestea buna era ca aveam drepturile, iar cea rea era ca nu era prea mult timp la dispozitie¡scenariul trebuia sa fie gata in 6 luni."

Adevarata provocare pentru Burger a fost sa pastreze frumusetea si misterul povestii, dar, in acelasi timp, sa creeze un context dramatic care sa le cuprinda pe toate. A creat personaje noi pentru poveste - printul Leopold si logodnica sa, Sophie von Teschen - si a marit rolul inspectorului Uhl, care, in opera originala, era foarte putin individualizat. Intrebarea era: cum poti sa spui povestea lui Eisenheim, un om-enigma, un mister? Cum sa patrunzi in mintea sa fara sa ii dezvalui secretele? M-am decis sa ii spun povestea din perspectiva inspectorului Uhl. Tot ceea ce vedem este ceea ce Uhl a vazut, la care a fost martor, sau ceea ce i-a spus unul dintre agentii sai. Alteori este doar o banuiala, este ceea ce isi imagineaza el ca s-a intamplat, dar care poate sa nu fie deloc adevarul, dar totusi s¨£ r¨£man¨£ punctul lui de vedere. El creeaza legenda chiar in timp ce incearca sa isi dea seama de ce se petrece. Este un principiu subtil, dar riguros de a organiza nararea, care da roade."