Articole The Forgotten

Filmele pot, in cel mai bun caz, sa transporte spectatorul intr-o stare modificata, deci este firesc faptul ca scenaristul Gerald DiPego s-a inspirat pentru Obsesie misterioasa (The Forgotten) dintr-un vis. In vis era o fotografie de familie – o mama, un tata si un baiat. Incet, imaginea baiatului a inceput sa se estompeze, disparand in final. DiPego s-a trezit, cu o tresarire. S-a uitat la ceas. Era 6:30 dimineata. A ramas fixat pe imaginea trista din vis si a inceput sa construiasca pe ea. Pe la 8:30, isi aminteste, a trezit-o pe sotia sa si i-a spus ½Cred ca am o poveste”.

Rezultatul a fost un thriller psihologic, cu subiect neobisnuit si unic prin abordare. DiPego i-a inmanat manuscrisul terminat agentului sau, care i-a sugerat ca presedintele Revolution Studios, Joe Roth, ar putea fi interesat de el. In 24 de ore, Roth a cumparat scenariul si l-a contactat pe regizorul Joseph Ruben, care regizase filmul de mare success al Juliei Roberts In pat cu dusmanul (Sleeping With the Enemy). “Ceea ce m-a convins imediat a fost emotia din miezul povestii”, spune Ruben, “lupta unei mame pentru a-si salva copilul. A fost determinata de genul de sentimente primare care intereseaza imediat spectatorii si ii ating emotional”.

Pe langa Sleeping With the Enemy, Ruben a regizat thriller-ele The Good Son si True Believer. Este un gen pentru care are o afinitate si care ii place cu adevarat. “Un thriller bun poate prinde pubicul ca nici un alt gen si asta este deosebit de adevarat in legatura cu Obsesie misterioasa (The Forgotten), care te captiveaza inca de la inceput, pentru ca e vorba de o femeie care s-ar putea sa fi avut sau nu un fiu, sau poate are o cadere psihica. In orice caz, ea traieste un cosmar, dar nu stii daca acest cosmar este in mintea ei sau este real. Avantajul de a avea o actrita ca Julianne Moore in acest rol este dat de aerul de realism si autenticitate pe care ea il aduce in fiecare rol pe care il joaca.”

Producatorii Bruce Cohen si Dan Jinks, castigatori ai Academy Award® (American Beauty) sunt de asemenea mari fani ai genului. Dupa cum spune Cohen, “Dan si cu mine doream de ceva vreme sa facem un thriller, dar speram ca intr-o zi sa gasim un thriller neconventional, ceva ce sa nu mai fi vazut inainte, si cu vreo doua elemente cu adevarat incitante. Asta e o descriere perfecta pentru Obsesie misterioasa (The Forgotten). Intorceam intruna paginile sa aflu ce urma sa se mai intample. A fost captivant – si mi-a facut pielea de gaina”.

Producatorul executiv Steve Nicolaides spune ca Ruben a fost regizorul ideal pentru a aduce la lumina intregul subtext al scenariului. “Joe se straduieste din greu sa patrunda esenta unei scene pentru ca actorii lui sa poata sa se sprijine pe ea. Asta e grozav pentru acest gen de film, pentru ca el e cu adevarat un personaj”.

Ruben spune ca personajul Telly Paretta “este un rol care presupune un tur de forta, fiind nevoie de o actrita care sa poata exprima posibilitatea ca personajul sa fi avut o cadere psihica, dar in acelasi timp sa-I faca pe spectatori sa se identifice cu ea si sa fie de partea ei. Julianne are calitatea de a fi atat de vioaie si atasanta incat nu te poti abtine de la a intra in legatura cu ea. Ca mama a doi copii in viata reala, simti ca in interpretare insista pe legatura unica dintre o mama si copilul ei”.

Moore apreciaza ca participarea ei la filmul Obsesie misterioasa (The Forgotten) a fost decisa de nerabdarea cu care a citit scenariul. “Pot spune intotdeauna ce cred dupa cat de repede citesc un scenariu”, spune ea. “Pe acesta l-am citit cu sufletul la gura, gandindu-ma intruna ce thriller psihologic interesant si clasic este. Imi plac filmele care sunt rapide, distractive, inspaimantatoare si vesele. In plus, acesta a avut un element uman emotionant. Subiectul principal este ce simtim cu adevarat pentru copiii nostri, familia noastra, cei pe care ii iubim. Aceasta il face cu adevarat atragator”.

In rolul lui Ash Correll, tovarasul de suferinta al mamei disprat, a fost distribuit actorul Dominic West.

Pentru West, rolul lui Ash a fost o binevenita variatie deoarece, dupa cum explica el, “De obicei joc rolul prietenului nesuferit. Daca e englez, atunci joc rolul prietenului betiv si nesuferit. In acest film joc din nou un betiv, cel putin la inceput, dar apoi el devine oarecum un erou. Asta e ceva nou pentru mine. Si este si un personaj consistent, un barbat care trebuie sa lupte pentru a se schimba, pentru a depasi obstacole imposibile si a deveni un tip decent”.

In celelalte patru roluri majore au fost distribuiti actori de acelasi calibru ca si Moore si West – Gary Sinise, Alfred Woodard, Anthony Edwards si Linus Roache. Sinise, care a fost nominalizat la un Academy Award® penru interpretarea rolului Lt. Dan din Forrest Gump, joaca rolul Dr. Munce, psihiatrul care o trateaza pe Telly. “Dr.Munce nu este ca alte roluri pe care le-am jucat inainte”, spune Sinise. “De obicei joc personaje mai viscerale, agresive. Munce este un tip foarte ganditor, introspectiv, si asta face ca rolul sa fie o schimbare interesanta de ritm”.

Pentru conceptia generala a filmului, Ruben a trasat un set de reguli privind imaginea la care el si directorul de imagine Anastas Michos au aderat intru totul. “Am dorit ca imaginea sa fie de o frumusete rece, sumbra si am creat o lumina calda doar in camerele copiilor”, spune el. “Am folosit obiective cu focala lunga pentru a da un sentiment de paranoia si supraveghere, si obiective foarte largi pentru a da o imagine usor distorsonata a acelei lumi. Am avut de asemenea cateva reguli privind culorile. Prima a fost sa nu aducem culori in film, cu exceptia momentelor in care sunt aratati copiii. Nu a fost rosu in film, cu exceptia parului Juliannei, astfel incat ea sa iasa in evidenta ori de cate ori apare pe ecran – ceea ce oricum face”.

Scenograful Bill Groom a fost incantat sa filmeze in Brooklyn deoarece a locuit acolo timp de aproape 20 de ani. “Cand am citit scenariul vedeam in fata ochilor actiunea derulandu-se in Brooklyn”, spune Groom, care a lucrat la toate filmele lui Ruben in ultimul deceniu. “Am conferit filmului in doua infatisari – cea a amintirilor si a prezentului. Am avut intotdeauna sentimentul ca, dat fiind stresul emotional, pentru Telly amintirile ei erau mai reale, mai vii decat prezentul, deoarece in prezent este pierduta in cautarea unui copil pe care nimeni nu crede ca l-a avut vreodata. Astfel, amintirile ei sunt intr-un fel pentru ea concrete si reale. Ansatas de asemenea a simtit ca partile de amintiri trebuie sa fie vii si mai colorate decat scenele din prezent, care sunt in cea mai mare parte turnate in culori destul de sumbre – nu in monocromie, dar foarte sterse si mult mai putin intense decat culorile din amintiri”.

“Cred ca acesta este un film unic, in care locatiile pe care le-am folosit din Brooklyn sunt pezentate asa cum sunt ele in realitate”, continua Groom. “Acesta este Brooklyn-ul in care traiesc oameni si care are o arhitectura frumoasa, incantatoare. Brooklyn Heights are cea mai mare colectie de case intacte de dinaintea Razboiului Civil dintre toate cartierele din tara. A fost unul dintre primele cartiere-reper din tara. Exista in Brooklyn o intreaga lume a clasei mijlocii despre care majoritatea oamenilor – chiar New York-ezii – nu stiu nimic. Multa vreme, Brooklyn a fost un secret bine pastrat si oamenii care locuiau acolo erau fericiti ca restul tarii, inclusive alti New York-ezi, nu stiu nimic despre el. Era ca un loc de refugiu din tumultul orasului, dar destul de aproape ca sa poti merge pe jos pana in Manhattan, peste Brooklin Bridge. Este o parte a orasului cu adevarat interesanta si acest film o prezinta asa cum este ea in realitate”.