Articole The Captive

"CAPTIVE" este un thriller?

Da, în sensul că urmărește o fată care este răpită și, după opt ani, pune la punct un plan de scăpare. Numele ei, Cassandra, este o aluzie la o figură din mitologia greacă; aceasta vorbește în ghicitori și poate prevedea viitorul. În film, Cass îi oferă tatălui ei, Matthew, un indiciu, sub forma unei ghicitori pe care numai el o poate dezlega. Astfel, ea își creează posibilitatea de a scăpa, în sfârșit, de cel care o ține captivă.

În afară de CASS, mai există în film personaje ținute captive?

Tina, mama lui Cass, este ținută captivă de suferința ei. După dispariția fiicei ei, s-a despărțit de soț. În fiecare an, de ziua lui Cass, o vizitează pe Nicole, detectiv la unitatea de combatere a exploatării minorilor, acesta fiind un fel de ritual prin care speră să își regăsească fiica dispărută. După cum descoperim în film, și Nicole este ținută captivă de trecutul ei, ceea ce explică și de ce este atât de profund implicată emoțional în cazurile ei. Și bărbații din film sunt 'captivi' ai trecutului lor.

Tatăl, Matthew, care nu își poate ierta acel moment în care și-a lăsat fiica singură, bate drumurile, convins că numai el o va găsi pe Cass. Jeffrey, detectivul care lucrează alături de Nicole la unitatea de combatere a exploatării minorilor, are un trecut care influențează în mod direct procesul prin care stabilește un suspect în cazul răpirii. În CAPTIVE, toate personajele masculine fac la un moment sau altul alegeri greșite, alegeri ale căror consecințe vor ajunge apoi să îi chinuiască în moduri neașteptate.

Tina este urmărită de amintirile despre fiica ei, dar și, în mod și mai direct, de anumite obiecte.
Mi se pare fascinant că Tina rezistă atât de mult timp tentației de a vorbi cuiva despre obiectele pe care le găsește la muncă, până când ajunge să simtă că își pierde mințile. Nu poate concepe că decizia de a lăsa aceste obiecte prețioase pentru ea în camerele unde face curat poate fi premeditată sau "calculată" cumva. Se trezește într-un mediu încărcat de tensiune și plin de cruzime inimaginabilă, în care un cerc secret și pervers devine spectator la durerea ei. În același timp, la nivel pur uman, este furioasă pe soțul ei pentru dispariția fiicei lor. În mod bizar, ea acceptă această tortură ca pedeapsă meritată pentru atitudinea pe care a avut-o față de Matthew.

În filmele dumneavoastră, realitatea este deseori distorsionată. Una și aceeași poveste este spusă din diferite unghiuri.

Nu văd acest lucru ca pe un mod de a distorsiona realitatea, ci ca pe un mod de a accesa percepția personajelor mele cu privire la construcția realității specifice fiecăruia dintre ele. E drept că succesiunea evenimentelor nu este liniară, dar reflectă în mod fidel modul sincopat în care acești oameni percep timpul și spațiul. Desigur, actorii trebuie să injecteze cât mai multă umanitate și cât mai multe detalii în interpretarea lor pentru a realiza acest lucru. Urmărirea unui film ar trebui să fie o experiență de imersiune totală.

Când spectatorii se angajează pe acest parcurs, trebuie să fie răsplătiți pentru curiozitatea lor și pentru disponibilitatea de a explora. Vreau ca spectatorii să fie conștienți de ce văd, dar, în același timp, să se lase antrenați în realitatea problemelor afective pe care le abordează filmul. Este un echilibru delicat. Fiecare zi de filmare cu acești actori nemaipomeniți este o ocazie de a face noi descoperiri și sunt mereu uimit de implicarea lor totală în aceste roluri dificile.

Cu care dintre precedentele dumneavoastră filme poate fi comparat CAPTIVE?

Din punct de vedere al subiectului, are asemănări cu filmele de la sfârșitul anilor '80, precum FAMILY VIEWING și SCENARISTA; de asemenea, are paleta vizuală a filmelor din anii '90, precum THE ADJUSTER, EXOTICA și DULCEA LUME DE DUPĂ. Nu e vorba doar de voyeurism și de fetișism, ci de modul în care aceste fenomene au devenit părți integrante ale vieții contemporane. Este un film despre natura dorinței, despre aspectele complexe ale iubirii și despre limitele sentimentelor autentice într-o lume în care totul este observat îndeaproape.

Care este rolul tinereții în opera dumneavoastră? Multe dintre personajele dumneavoastră principale au în jur de 20 de ani.

Filmele mele se concentrează deseori asupra unor personaje principale ajunse în această etapă a vieții lor, fiindcă este o perioadă a întrebărilor profunde, care creează posibilitatea unor schimbări radicale. Toate personajele principale din CAPTIVE sunt adulte, dar toate sunt profund influențate de absența lui Cass. Deși ea nu este protagonista în sensul clasic al cuvântului, dispariția ei pune în mișcare povestea și definește toate personajele, inclusiv pe răpitor. Cass se străduiește să se autodefinească și să se înțeleagă pe sine, dar va rămâne dependentă până când va reuși să se elibereze din această captivitate monstruoasă.

Acțiunea filmului se petrece la Niagara Falls, dar filmările au fost realizate în cea mai mare parte la Sudbury, în nordul provinciei Ontario.

Orașul Niagara Falls este legendar. Cascada evocă puterea, grandoarea și violența naturii. Orașul se află la graniță, găzduind numeroase persoane aflate în trecere. Mi s-a părut foarte nimerit ca povestea să se petreacă aici, în camere de hotel anonime, printre oameni aflați în trecere. Am filmat jumătate din film la Sudbury și în zona învecinată, fiindcă am vrut să surprindem un peisaj pustiu de iarnă. Cu câteva miliarde de ani în urmă, în regiune a căzut un meteorit, care a creat decorul perfect pentru acest film, cu foarte puțini copaci și caracteristici vizuale izbitoare. De asemenea, cerul plumburiu și amenințător s-a dovedit a fi sursa de lumină ideală.

Lucrați deseori cu aceeași echipă de producție. În calitate de regizor, ce obțineți colaborând cu acest grup de artiști?

Suntem obișnuiți unii cu alții, deci ne înțelegem imediat. Realizând împreună atâtea filme, am ajuns la un limbaj comun și putem respecta un calendar foarte strâns. Știu că Paul Sarossy este sensibil la lumină și că Phillip Barker are o preocupare obsesivă pentru culoare și pentru textura vizuală. În CAPTIVE are loc o luptă subterană între natural și artificial, între modul în care ar fi putut fi lucrurile și modul în care au fost realcătuite și manipulate. Am subliniat această dihotomie folosindu-ne de culori, recuzită, decoruri, costume - de toate elementele care alcătuiesc un cadru. Am o întreagă echipă de postproducție, din care fac parte Susan Shipton (monteuză) și Steven Munro (inginer de sunet), cu care lucrez de peste 20 de ani și care înțeleg pe deplin modul unic în care îmi construiesc filmele.

Ultimul element este colaborarea mea cu Mychael Danna, care a compus muzica pentru toate filmele mele. În timpul filmărilor, îmi imaginez cum muzica va întregi acțiunea sau chiar va sugera elemente invizibile. Există emoții care poate că nu sunt evidente pe ecran, dar pe care muzica și sunetul le pot anticipa și reliefa. Am încredere în echipa de producție, sunt familiarizat cu ea și avem o viziune comună, ceea ce îmi permite ca, odată ajuns pe platou, să mă concentrez pe deplin asupra actorilor.

Ce ne puteți spune despre actori?

Marii actori sunt capabili de ceva de-a dreptul miraculos. Ei pot întruchipa alți oameni. Prin aceasta, meșteșugul actorului este profund misterios și reprezintă singurul aspect al cinematografiei care va rămâne întotdeauna o enigmă pentru mine. Înțeleg rolul luminii, al compoziției și al sunetului, precum și toate aspectele tehnice ale cadrului, dar în continuare mă impresionează profund acele momente în care un actor intră în pielea unui personaj pe care eu mi l-am imaginat, dar căruia el trebuie să îi dea viață prin interpretarea sa. Când se produce această alchimie extraordinară, rămân uluit de înzestrarea rară pe care o au actorii.

ATOM EGOYAN Regizor, scenarist, producător
Atom Egoyan este unul dintre cei mai apreciați cineaști de pe scena internațională contemporană. Opera sa, care include teatru, muzică și instalații artistice, explorează aspecte care țin de memorie, strămutare și impactul tehnicii și al mass-media asupra vieții moderne.