Articole The Captive

(2014)

Captiv

Note de producție

CAPTIVE, un film despre absență și pierdere, a fost filmat într-unele dintre cele mai fascinante peisaje canadiene, în nordul provinciei Ontario și în zona cascadei Niagara. Ambele regiuni oferă imagini care ilustrează în mod frapant puterea naturii influențate doar în mică măsură de voința omului.

Peisajele albe și pustii, întrerupte de copaci complet desfrunziți, sub un cer plumburiu și apăsător, au constituit decorul perfect pentru acțiunea din CAPTIVE.

"Nu mai putem fi siguri că vom avea parte de o iarnă 'adevărată' la Toronto", explică regizorul Atom Egoyan. "Ni s-a părut oportun să filmăm în zone aflate mai la nord. Spunem o poveste care încă nu a fost văzută în niciun film și am vrut ca această poveste să aibă loc pe fundalul unor peisaje necunoscute publicului."

Cu 1,85 miliarde de ani în urmă, un meteorit a lovit Pământul la 400 de kilometri nord-vest de Toronto, dând naștere unui peisaj izbitor, dominat de lacuri și stânci. Sudbury se află într-unul dintre cele mai mari cratere lăsate de meteoriți pe Pământ. În zonă s-au antrenat și astronauți NASA.

Thomas Edison a făcut prospecțiuni aici în 1901 și este creditat cu descoperirea unui bogat zăcământ de minerale, care a transformat orașul în "capitala mondială a nichelului". În acest oraș, pe al cărui teritoriu se află 200 de lacuri, s-au născut multe personalități internaționale, inclusiv Alex Trebek, prezentatorul jocului-concurs Jeopardy, apreciatul designer Bruce Mau și mulți dintre cei mai faimoși jucători de hochei, inclusiv Brian Savage, de la Montreal Canadiens, și Eddie Shack, de la Toronto Maple Leafs.

CAPTIVE nu este un film facil. "Publicul nu are de ce să se teamă de acest film", comentează Rosario Dawson. "Grație lui Atom și modului sofisticat în care abordează materialul, succesiunea evenimentelor din CAPTIVE este văzută din perspectiva unor oameni cărora le pasă. E ca și cum te-am lua de mână și ți-am spune: 'Vino, iată ce se întâmplă! Trebuie să ne uităm.' Filmul nu exploatează materialul în scop comercial, așa cum se întâmplă cu multe alte filme, inclusiv filme în care am jucat. Sper ca acest film să aibă un efect aproape subversiv asupra spectatorilor. Sper ca aceștia să înceapă să vadă toate modurile în care glorificăm în fiecare zi asocierea dintre sexualitate și copii. Gândiți-vă la publicitate.

Cred că filmul prezintă și o cale de ieșire din această capcană, arătându-ne cum să îi vedem cu adevărat pe cei din jurul nostru, cum să comunicăm unii cu alții și cum să ne protejăm copiii. Frumusețea artei, a filmului și a interpretării constă în faptul că spun povești care pătrund în mințile și în inimile oamenilor, determinându-i să ajungă la o înțelegere mai profundă a lucrurilor, poate chiar să acționeze. Asta ar fi nemaipomenit."

Actorii despre personajele lor și despre ceilalți membri ai distribuției

"Atom Egoyan este principalul motiv pentru care mă aflu aici", afirmă Ryan Reynolds. "Al doilea motiv este că îmi place povestea, îmi place scenariul lui Atom. Mi-a plăcut mult să urmăresc această familie care refuză să renunțe. Mi s-a părut foarte interesant și foarte trist să mă gândesc la toate familiile care și-au pierdut un copil în acest mod. Oare cât timp își mai păstrează speranța? Cât timp se agață de ideea că își vor revedea copilul înainte să renunțe definitiv la ea ? În acest film m-a interesat faptul că ducem lucrurile la limită. Mergem cu ideea aceasta până unde este omenește posibil, iar în acel punct se întâmplă evenimente interesante.

Mireille Enos încuviințează. "Când Matthew e prin preajmă, Tina e paralizată de furie. După răpire, fiindcă Matthew are o anumită responsabilitate, Tinei îi este aproape imposibil să se uite la soțul ei. De fiecare dată când îl vede, își aduce aminte de Cass. Deși Tina ar vrea să îl ierte, se înfurie teribil și îi spune lucruri îngrozitoare. Celor doi le este imposibil să se mai uite unul la altul. Pe parcursul întregului film îi unește o legătură puternică, dar pur și simplu nu se pot uita unul la altul. Cred că Tina este cea care îl îndepărtează pe Matthew. El iese cu generozitate din scenă, ca ea să aibă loc să respire."

Cele mai mari defecte ale lui Matthew le oglindesc pe ale lui Jeffrey?
Ryan Reynolds comentează: "Pentru Jeffrey e rezonabil să îl privească pe Matthew ca pe un suspect, dar însăși ideea că ar fi în stare să îi facă rău propriului copil îl dezgustă pe Matthew; în plus, această suspiciune deturnează eforturile de la prioritatea imediată, care ar trebui să fie găsirea fiicei lui. Asta creează o relație incredibil de dinamică și de intensă între cei doi. Cred că, la fel ca orice alt om, aș fi în stare să lovesc pe cineva sau să îmi pierd controlul asupra emoțiilor mele. Sper din toată inima să nu ajung vreodată în situația asta, dar o înțeleg. Cred că, dacă cineva ar fi împins la limită, așa cum îl împinge Jeffrey pe Matthew, orice om rezonabil ar ajunge să își piardă calmul."

"Nu înțelegem de ce Jeffrey are o asemenea reacție fățișă față de Matthew", spune Scott Speedman. "E complet irațională, iar un polițist bun, care își folosește logica și nu instinctul, nu ar reacționa deloc așa." Speedman este de părere că traumele psihologice ale lui Jeffrey rămân unul dintre misterele filmului. "Îmi place acest personaj tocmai fiindcă trecutul lui nu ne este prezentat în mod explicit. E un personaj pe care nu îl poți înțelege cu ușurință. E foarte bun în meserie, ceea ce înseamnă că deseori se dă drept fată de 12 ani pe forumuri de discuții unde pedofilii își racolează victimele sau joacă rolul unui realizator de filme porno ca să infiltreze rețele ilegale. Știe foarte bine cum să intre în pielea acestor personaje. Nu ni se oferă decât informații fugitive despre trecutul și despre pasiunile lui. Și-a găsit un fel de cămin în sânul acestui grup de polițiști. Îmi place mult să joc personaje imperfecte, așa că rolul lui Jeffrey este grozav pentru mine.”

"Sper că filmul CAPTIVE îi va face pe oameni să se uite mai atent în jurul lor, fiindcă statisticile sunt înspăimântătoare. Deseori, făptașii sunt oameni pe care îi cunoști, chiar membri ai familiei. Publicul trebuie să înțeleagă că nu e vorba doar de nebuni cu aer de gorilă care hoinăresc pe străzi, oameni care să îți atragă atenția de la o poștă. Nu este așa. Nu este deloc așa", conchide Durand.

"Cass e un personaj nemaipomenit. E înzestrată cu voință foarte puternică. După toți acești ani de abuzuri fizice și psihologice, tot nu și-a pierdut dârzenia. Încă are destul curaj să riște încercând să scape. Asta mi se pare admirabil", comentează Alexia Fast. "Nu e o victimă, lucru care mi se pare dătător de optimism. E ciudat să joci un personaj care se află într-o asemenea situație unică. Ca să poată supraviețui, a învățat să joace după regulile lui Mika și să se folosească de schimbările de dispoziție ale acestuia pentru a minimiza traumele suferite de ea. De asemenea, nu uită niciodată de unde vine. Mă atrage tăria ei sufletească. Tăria ei sufletească mi-a dat mai multă încredere în mine. Dacă pot să joc un personaj atât de puternic precum Cass, poate am potențialul să și fiu la fel de puternică precum e ea.

"A fost grozav să colaborez cu Ryan, nu m-a intimidat deloc. Am jucat împreună o scenă de mare intensitate în pădure, cu multe niveluri și tranziții. Interpretarea lui a fost uimitoare. În plus, e originar din Vancouver, ca și mine, și seamănă mult cu tata, deci mi-a fost ușor să-l percep ca pe tatăl meu", continuă Fast.

"Atom e incredibil, te inspiră foarte mult", spune Alexia Fast. "Mi-a vorbit despre tăria de caracter și nevinovăția lui Cass, despre faptul că ea nu s-a lăsat pradă sindromului Stockholm. Exprimă foarte clar ce vrea și ce îi trebuie de la o scenă, așa că m-a făcut să mă simt în siguranță. În același timp, e foarte deschis la sugestiile mele privind personajul. Asta e foarte incitant.

"Inițial, Cass trebuia să aibă o pisică, dar apoi Atom s-a gândit că muzica ar trebui să-i țină de urât. Îmi place mult să cânt, iar el mi-a găsit un cântec incredibil, de Jennifer Castle. Remembering ilustrează tot ce e frumos la Cass", afirmă tânăra actriță.
Azi nu am de făcut altceva
decât să trec peste amintiri

Despre film Interviu cu Atom Egoyan
jinglebells