Articole Red Riding Hood

O POVESTE VECHE INTR-O INTERPRETARE NOUĂ.

Pentru publicul contemporan, titlul Scufița Roșie trezește imagini de basm cu o fetiță inocentă, într-o pelerină roșie, care se îndreaptă spre căsuța bunicii. Dar, în realitate, basmul a fost conceput ca un avertisment împotriva pericolelor și înșelăciunilor, menit să înspăimânte mințile fragede și impresionabile.
Regizoarea Catherine Hardwicke observă că latura întunecată a poveștii se pretează perfect pentru un thriller fantastic.

"Cei mai mulți dintre noi am crescut cu o versiune cenzurată, dar basmul original are elemente sumbre, care îl fac mult mai interesant. Ideea unei fetițe care pleacă singură în pădure, apoi e urmărită de un lup, care îi și vorbește... e mai captivanta din toate punctele de vedere. Când erai copil, priveai basmul cu alti ochi, dar ca adult sau ca adolescent ai nevoie de mai mult pentru a fi impresionat."

Producătoarea Jennifer Davisson Killoran explică: "Este o poveste arhicunoscută și, chiar dacă am auzit mai multe versiuni, câteva elemente sunt universale: pelerina roșie, lupul, minciuna, frica... Este atât de cunoscut și, totuși, atât de înspăimântător. Am fost încântați de gândul de a reinterpreta basmul pentru publicul modern."

Mesajul implicit al Scufiței Roșii este: nu vorbi cu străinii! Dar dacă lupul se dovedește a fi cineva pe care îl știi, cineva în care ai încredere, cineva pe care îl iubești? Iată ce spune Killoran: "Povestea mizează pe temerile noastre că oamenii apropiați nu sunt neapărat ceea ce par. Pentru mine, lupul cel rău și fioros reprezintă neliniștea când nu ești sigur cu cine ai de-a face."

Răstălmăcind o poveste clasică, prădătorul din film devine un vârcolac, care apare sub formă umană până când luna plină îi dezvăluie adevărata natură. Pornind de la această premisă, scenaristul David Leslie Johnson a creat un film despre mistere și crime în care oricine e un posibil suspect, iar paranoia și teroare provocate ajung să infesteze o întreagă comunitate.
Killoran confirmă, "Practic, fiecare personaj are un moment în care te face să îți pierzi încrederea în el. În mod intenționat le-am conceput în așa fel încât oricare dintre ele ar fi putut fi Lupul”.
"Cred că David a făcut o treabă excelentă," spune Hardwicke. "A mers până la sursele legendei pentru a extrage esența ei, apoi a adăugat imaginația sa fertilă și așa a îmbogățit scenariul."

Johnson spune: "Am făcut multe cercetări, vrând să aflu cum s-a schimbat basmul în funcție de locul și epoca în care era povestit. Cu mult înainte de a fi împachetat estetic și inofensiv și prezentat ca o poveste, conținea detalii foarte descriptive și destul de tulburătoare, iar finalul nu era așa de previzibil. Mi-a plăcut ideea de a extinde originea poveștii pentru a genera mai mult suspans, mai multă aventură și mai mult pericol."
Există și dragoste. Personajul principal, Valerie, este prins între doi chipeși pretendenți:

Peter, iubirea ei din copilărie, și Henry, bărbatul pe care i l-au ales părinții. Întrebările privind identitatea vârcolacului fac ca de alegerea ei să depindă nu numai fericirea, ci și viața ei. Pentru a complica și mai mult situația, ea îl întâlnește pe vârcolac și e șocată să descopere că, între ei, există o legătură unică și intimă.

Amanda Seyfried joacă rolul lui Valerie, a cărei pelerină roșie dă numele poveștii. "Triunghiul amoros devine și mai interesant pentru că eroina nu știe în cine să aibă încredere," spune actrița. "Îl iubește pe Peter, dar începe brusc să remarce la el anumite detalii care o fac să intre la bănuieli. Ar putea să fie el vârcolacul? În plus, relația ei cu Henry devine mai profundă și observă că e un om bun, dar și asupra lui planează semne de întrebare. Trebuie să-și dea seama ce anume îi trebuie."

Combinația de iubire, suspans și legendă străveche i-a atras imediat atenția lui Hardwicke, care își amintește: "Citind scenariul, m-am entuziasmat pentru că acțiunea se petrece într-o lume fantastică.
Era un thriller cu răsturnări de situație neașteptate, dar și o poveste de dragoste captivanta, care mi-a rezervat câteva surprize. Am fost cucerită odată ce miza a crescut și tot mai multe minciuni și secrete au fost dezvăluite."

Producătorilor nu le-a fost greu deloc sa o aleagă pe Catherine Hardwicke ca regizor pentru Scufița Roșie, după cum spune Killoran: "Catherine a demonstrat că are abilitatea de a atinge coarda sensibilă a publicului tânăr așa cum puțini știu s-o facă. Asta e evident în toate filmele ei: nu sunt niciodată condescendente sau stereotipice. Există onestitate în modul în care prezintă ea stilul de comunicare al adolescenților, gândirea lor și felul în care privesc ei lumea"

Și totuși, ideea de a colabora cu Hardwicke a încântat actori din generații diferite, de la tinerele talente la veterani ai marelui ecran. Câștigătoarea premiului Oscar, Julie Christie, observă: "Catherine a fost o revelație absolută pentru mine. Are o formidabilă vitalitate tinerească și e plină de veselie, dar e și foarte concentrată și știe foarte bine ce are de făcut. Lucrul cu ea a fost o experiență pozitivă pentru mine."
"Văzusem filmele ei, așa că m-am gândit că va fi o colaborare interesantă," spune Gary Oldman. "A fost unul dintre lucrurile care m-au atras la acest proiect. Iar când am cunoscut-o, i-am adorat pasiunea."
Billy Burke, singurul membru al distribuției care mai lucrase cu regizoarea, la Twilight, afirmă că: În inima mea, Catherine deține un loc important. N-am mai întâlnit pe cineva cu o asemenea energie. E contagioasă. Știe să insufle celor de pe platou dorința de a-și atinge scopul."
Seyfried e de acord cu el. "Îți dorești un regizor cu atâta entuziasm și atâta energie. Ea adoră să facă filme și are multă imaginație. În perioada de pre-producție, mi-a arătat desene, fotografii și clipuri făcute de ea, care m-au ajutat foarte mult să înțeleg diferitele fațete ale personajului meu. Față de toți regizorii cu care am lucrat, creativitatea ei n-are egal."

Amanda Seyfried a fost alegerea perfecta pentru Hardwicke, in momentul in care a trebuit sa aleagă o actriță pentru rolul lui Valerie. "Din prima clipă când am văzut-o pe Amanda, am știut că are ceva special," spune regizoarea. "Avea toate calitățile necesare pentru acest rol, mai ales pentru că Valerie nu e clasica "domniță la ananghie". E dură, sexy, nostimă, vulnerabilă, are toate calitățile! Și arată exact ca o prințesă din povești. Are o calitate eterică, niște ochi uimitori care te fascinează."

La rândul ei Seyfried spune că și ea a fost atrasă de această nouă versiune a vechiului basm. "Nu știu pe cineva care să nu fi citit Scufița Roșie în copilărie. Era interesant să luăm un basm clasic și să ne jucăm un pic cu el. Elementul de suspans m-a emoționat, iar epoca medievală a adăugat romantism și a creat atmosfera gotică."

Valerie este simultan în centrul intrigii amoroase, dar și în directă legătură cu misterul vârcolacului. Când devine clar că bestia e cineva apropiat ei, Valerie are motive să se îndoiască de toți oamenii din viața ei. "Pe măsură ce intriga se adâncește, ea încearcă să ghicească identitatea vârcolacului, pornind de la indiciile primite," explică Seyfried. "Pentru ea e înspăimântător, pentru că, la un moment dat, ea are motive să-i bănuiască pe toți."
Hardwicke adaugă: "Paranoia se instalează pe măsură ce Valerie începe să remarce detalii pe care nu le observase până atunci, dar care acum capătă o semnificație nouă. Întreaga ei viață și-a văzut prietenii și familia într-o anumită lumină, dar acum lucrurile s-au schimbat brusc, aruncând umbre de îndoială."

Nu după mult timp, umbra apasă asupra celor doi tineri atât de diferiți care se luptă pentru inima lui Valerie, Peter și Henry, interpretați de debutanții Shiloh Fernandez și Max Irons.
Fernandez povestește: "Peter este un tăietor de lemne și iubitul lui Valerie. Cei doi și-au ascuns relația pentru că el e un orfan sărac și, oarecum, la marginea societății. La începutul filmului, Peter află că Valerie a fost logodită cu Henry, așa că îi propune să fugă cu el. Vrea să-i arate o lume pe care n-a mai văzut-o: oceanul, orașele. Orice, cât timp pot fi împreună."

Lucie, sora lui Valerie, a fost îndrăgostită de Henry, numai că acesta n-are ochi decât pentru Valerie. Irons afirmă că: "Henry este fierar și fiul celei mai bogate familii din oraș. Nu poate înțelege de ce Valerie și-a dăruit inima lui Peter când el e cea mai bună alegere, în sensul că el poate să-i ofere viața cea mai frumoasă."
"E o dilemă veche de când lumea: să facă alegerea rezonabilă care, în acest caz, coincide cu a alege un băiat foarte atrăgător, sau să-l aleagă pe cel care pare un pic periculos, dar care e în același timp sexy și pasionant? Cred că orice tânără visează să aibă o asemenea alegere de făcut, mai ales dacă ar fi vorba de Shiloh și de Max," glumește Hardwicke.
"Shiloh pune foarte mult suflet și se potrivește de minune cu Amanda," continuă regizoarea. "De asemenea i-a dat personajului o tentă misterioasă, care te face să te întrebi ce se ascunde dincolo de aparențe."

Killoran adaugă: "Max este o prezență cuceritoare. Ceea ce mi-a plăcut la interpretarea sa e că tot ceea ce face este motivat de onoarea și de tăria sa, dar, în același timp, își sugerează că Henry are și el o latură întunecată. Când am distribuit rolul, am vrut ca alegerea lui Valerie să nu fie evidentă. Trebuia să fie o alegere dificilă, între doi bărbați diferiți, dar, în egală măsură, încântători și demni dragostea ei."
Cu perspective diferite, părinții lui Valerie, Suzette și Cesaire, au opinii conflictuale în privința lui Peter și Henry și a abilității acestora de a le face fiica fericită.

Virginia Madsen, care joacă rolul lui Suzette, spune: "Suzette crede că singura șansă ca fiica ei să aibă o viață bună este să se mărite cu un băiat bogat, Henry, care se întâmplă să fie și un băiat de treabă. Ea crede că Valerie merită ceva mai mult decât un biet tăietor de lemne. Pentru ea, relația lor e pur pasională, iar așa ceva nu durează. Apoi, moartea fiicei lor mai mari, Lucie, amenință să le dezvăluie secretele, ceea ce o face să fie și mai protectoare cu singurul copil care i-a mai rămas. În fond, Suzette nu vrea ca Valerie să sfârșească la fel ca ea: măritată cu un tăietor de lemne, un bețivan notoriu."

În rolul lui Cesaire, Billy Burke, care recunoaște că personajul său "e un tip căruia îi place să tragă la măsea. Totuși, fiica lui îl iubește și îi iartă micile defecte. Poate că atracția față de Peter se explică parțial prin vechiul clișeu despre fetele care caută în iubit calitățile tatălui lor. Cesaire este și el tăietor de lemne, așa că-l place pe Peter și-l consideră un pretendent foarte bun la mâna fiicei lui. Dar prăpastia care s-a format între el și soția sa de-a lungul anilor nu e motivată numai de aceste preferințe, ci și de pasiunea lui pentru băutură. Numai că Cesaire nu vede cum asta îi afectează pe toți, inclusiv pe el însuși."
Bunica e persoana de care Valerie se simte cel mai aproape. "Între ele există o strânsă legătură," spune Seyfried. "Întotdeauna relația lor a fost mai profundă decât cea dintre Valerie și părinții ei. Tanara este inspirată de independența bunicii ei."

În Scufița Roșie, Bunica, interpretată de Julie Christie, nu imită deloc personajul din basmul clasic. Hardwicke accentuează acest lucru: "Printre primele lucruri pe care le-am decis a fost acela că nu vreau s-aud de o cotoroanță obosită în rolul bunicii. Julie e foarte boemă: își poartă părul lung, împletit în mai multe cozi, locuiește în afara satului, în adâncul pădurii și e înconjurată de o aură de mister."
"Am fost încântați că Julie Christie a acceptat rolul. Este uimitoare și atât de frumoasă că-mi taie răsuflarea," continuă regizoarea. "Iar Julie a considerat că personajul ei nu trebuie să fie o bunică înțepată."

"Este nonconformistă," spune Christie despre stilul de viață eclectic al personajului său. "E o artistă, cunoaște plantele și este vraci. O femeie foarte înțeleaptă și înțelegătoare, ea a fost protectoarea lui Valerie, care a putut întotdeauna să-i încredințeze bunicii cele mai intime secrete."
După ce vârcolacul îi atacă familia, Valerie aleargă la bunica ei chiar când oamenii din sat, însetați de răzbunare, se adună laolaltă ca să vâneze bestia. Deși vânătoarea are un preț îngrozitor, ei revin în sat convinși de succesul lor. Între timp, preotul satului, părintele Auguste, încredințat că face ceea ce e mai bine pentru turma sa, îl cheamă pe renumitul vânător de vârcolaci, părintele Solomon, în Daggerhorn.

Lukas Haas, care joacă rolul părintelui Auguste, spune: "Auguste e plin de admirație față de părintele Solomon. Cred că vrea cu adevărat să acționeze corect, dar cred că noul atac al vârcolacului e și o scuză pentru el, permițându-i să apeleze la idolul său. E posibil ca adorația lui să-i întunece judecata, dar Auguste realizează în curând cine ar putea prezenta cel mai mare pericol pentru satul său."

Gary Oldman a acceptat rolul zelosului părinte Solomon pe care îl descrie ca pe "un om posedat, deși nu-l consider cu adevărat rău. Mai degrabă, e un om care a privit în abis și care acum își consideră misiunea pe deplin justificată. Este cu adevărat convins că el e 'sabia lui Dumnezeu'...”, încheie actorul cu o ironie seacă. "M-am gândit că rolul ar putea fi amuzant, dar am fost și intrigat de sinistra interpretare a unei povești deja destul de sinistre. În copilărie, poveștile precum Scufița Roșie erau probabil primele care ne instilau sentimentul de frică. Ce se ascunde în pădure? În versiunea lui Catherine Hardwicke, vedem povestea printr-o altă prismă."

"A fost un vis devenit realitate să lucrez cu Gary Oldman," declară Hardwicke. "N-a încetat nicio clipă să mă uluiască. E un actor curajos, un om generos, care știe să colaboreze si este foarte amuzant. Toți cei de pe platou s-au îndrăgostit de Julie și de Gary."

Părintele Solomon sosește în sat în momentul în care oamenii se pregătesc să sărbătorească măcelărirea vârcolacului. "Prada lor, le spune el, e numai un lup cenușiu absolut obișnuit, în timp ce vârcolacul este viu și nevătămat. Apoi, le anunță înfiorătoarea veste: creatura are chip de om în timpul zilei și trăiește printre ei. Numai la lumina lunii unul dintre vecinii lor ia forma unui lup. Mai rău e că nu e vorba de o lună obișnuită, ci de un fenomen cosmic, care se repetă o dată la 13 ani, când Marte se aliniază cu Luna: o Lună Însângerată. Când luna însângerată luminează cerul, mușcătura care nu ucide transformă victima vârcolacului din pradă în prădător, din om în vârcolac. În următoarele trei zile, sufletele tuturor sătenilor sunt în primejdie."