Articole Cloud Atlas

(2012)

Atlasul norilor

De la carte pe marele ecran

Pentru realizatori, oportunitatea de a aduce pe marele ecran o poveste de această amploare era irezistibilă, dar cum trebuia făcută? Mitchell își prezentase povestea cu o serie de introuri ale căror intrigi ajungeau la jumătatea climaxului pentru a se opri apoi și erau rezolvate mai târziu, una câte una. Mitchell spune: “Am dorit ca fiecare parte să aibă propria sa culoare stilistică și care să nu se contopească una cu cealaltă. L-am gândit ca pe un meniu cu mai multe feluri din gastronomii diferite.” Realizatorii au adoptat bucuroși această construcție, făcând un segment să fie o dramă, altul o poveste de iubire, altul un thriller, o comedie, o aventură SF. Andy Wachowski spune: “Am creat un mozaic. Pe măsură ce avansezi de la o scenă la alta, îți creezi un mozaic în minte. Găsești automat asocierile dintre ele. Așa că am mers intuitiv în această direcție.”

Explorând motivul din roman al recurenței eterne, realizatorii au extins simbolistica semnului din naștere în formă de cometă, care în carte insinua că e vorba de același personaj care renaște mereu și mereu, un suflet care își schimbă forma de-a lungul secolelor, pentru ca în film renașterea să fie exprimată prin actorii care reapar cu alte înfățișări de-a lungul secolelor.

Hanks spune: “Fiecare personaj are devenirea lui personală, dar există o poveste generală pe care o formează împreună. Una pune fundația și cealaltă continuă. Ca un șirag de perle. ”

Fiecare nouă renaștere a personajelor se petrecea nu numai într-o epocă diferită, dar și într-o zonă geografică diferită, iar personajele aveau uneori și alt sex, ba chiar și altă culoare a pielii. Actorii au lucrat cu instructori de elocuție, pentru a stăpâni dialectele necesare; William Conacher, Peggy Hall-Plessas și Julia Wilson Dickson au lucrat cu echipa de actori pentru ca aceștia să poată vorbi cu accent american, australian, britanic, chinez, german și corean.

David Mitchell se declară fascinat de procesul de producție, acesta fiind primul film adaptat după un roman de-al său: “Am fost încântat și un pic invidios pe modul în care cineaștii au dezasamblat cartea mea pentru a o reasambla apoi într-o manieră care să se potrivească mediului lor. M-am simțit ca un donator de celule stem care apoi au crescut și au devenit creația acesto artiști. Rezultatul e o operă magnifică. Am fost, pur și simplu, fascinat.”

Realizatorii au avut o abordare neobișnuită și în ceea ce privelte producția propriu-zisă, producătorii creând un plan pentru ca filmul să fie filmat de două echipe simultan, începând cu septembrie 2011, una condusă de Tom Tykwer și cealaltă condusă de Lana și Andy Wachowski. Astfel, timpul de producție a fost redus la jumătate, echipa principală de actori fiind ținută ocupată doar trei luni în loc de șase; astfel, s-a lucrat cu cu doi directori de imagine, doi scenografi, doi creatori de costume și specialiști în machiaj.

Baza a fost stabilită la studiourile Babelsberg din Berlin, iar frații Wachowski au filmat în jurul Berlinului și în Saxonia, precum și în Mallorca, pentru segmentele din 1849, 2144 și din secolul 24, postapocaliptic. În același timp, echipa condusă de Tykwer a filmat în Scoția, pentru segmentele din 1936, 1973 și 2012. Actorii au făcut naveta dintr-un loc în altul.

Tykwer a compus coloana sonoră, împreună cu Johnny Klimek și Reinhold Heil cu luni înainte de prima dublă. E deja extrem de rar ca un regizor să-și compună muzica pentru propriul film, dar să o facă și mult înainte de începerea filmărilor e și mai neobișnuit.


Note de producție Poveste, personaje și actori
jinglebells