Sat izolat. Lacul Kenozero. Actori neprofesioniști. Ca un documentar aparte. Mai regăsesc natura din alte filme ale lui Koncealovski....trebuie să revăd Siberiada...Foc, televizor, ceainic, vieți anoste și „sufletul îmi suferă mereu”. Poștașul intră din când în când în clădirea dărăpănată a școlii de odinioară și aude vocile de-atunci...
Un film rusesc , cu actori amatori , cu peisaje mirifice , in care rolul principal este jucat chiar de personajul despre care este vorba in film.O poveste simpla , excelent pusa in scena , care se termina in coada de peste, si care ar putea avea ca motto ultimul dialog din film ::" avem fiecare pensia lui , in magazin sunt de toate ,, dar totusi nu e bine " Situatie valabila in toate statele foste comuniste.Din film mai reiese pe langa saracia vietii intr-un satuc izolat , inca un moment de nostalgie dupa perioada comunista , atunci cand moare cea mai batrana femeie din sat , o femeie care a muncit toata viata ei in perioada comunista / fiind erou al muncii socialiste , , pentru a trai dintr-o pensie de mizerie intr-un sat uitat de lume.Cati nu sunt ca ea in toate tarile foste comuniste?
Poștașul Triapițin