Articole Belleville Cop

            Ce ți s-a părut cel mai interesant lucru la acest proiect?

În primul rând, Rachid este o persoană care știe cum să ne transmită entuziasm, iar eu unul îi admir munca de regizor. În al doilea rând, e ceva recreațional să joci în comedii de acțiune, mai ales în acest proiect, în care se pune accent pe imaginea unui polițist american. Oh, și ce provocare să joc alături de un actor american cu engleza mea demnă de milă! (râde).

            Cine este Baaba, personajul pe care îl interpretezi?

Este imaginea ștearsă a unui tip din Belleville, în care sunt reunite toate clișeele posibile: este un parizian convins, îndrăgostit de cartierul în care locuiește, și care, de asemenea, aproape s-a „căsătorit” cu comunitatea chinezească de acolo. Pentru mine este un fel de chinez pe jumătate și negrul tipic în ceea ce privește cealaltă jumătate. Este sincer, loial, cu principii și plin de moralitate... Este o persoană de modă veche, iar asta îl face fericit. Nu și-ar abandona niciodată cartierul sau mama.

            De ce nu a reușit să taie corzile care îl țin legat de aceasta, să spunem așa?

            Asta se întâmplă pentru că încă mai are de crescut. Nu și-a dat seama cum să păstreze distanța minimă față de mama sa cu care are o relație specială. Din diferențele fizice dintre cei doi, putem spune că ea nu este mama sa biologică, așa că drama care i-a adus împreună îi face greu de separat. Ceea ce s-a întâmplat atunci când era copil a devenit mai complicat acum că este adult. Istoricul lor nu este clar, iar filmul nu-ți conferă niciun detaliu. Așa că, pentru a intra în pielea personajului mi-am creat singur în minte o poveste.

            De asemenea este un bărbat îndrăgostit.

            Da, este un bărbat îndrăgostit, dar povestea sa de dragoste este puțin dezechilibrată. Trebuie să se maturizeze, trebuie să călătorească pentru a crește și a se dezvolta. Filmul e cumva și un ritual în care trece prin diferite etape: Călătoria lui Baaba îi deschide noi orizonturi, alte perspective și îl ajută să descopere lucruri noi. Personal, iubesc filmele în care un personaj își urmează calea ce îl ajută să evolueze și îl aduce în diferite situații care îi conferă încredere.

            Este vreun punct comun între tine și Baaba?

            Îi pot înțelege fascinația pentru Asia. Pasiunea sa pentru Kung-Fu și filmele americane îi influențează modul în care își trăiește viața. Este emoționant și cred că această parte a personalității sale este atrăgătoare. Cu toate astea suntem destul de diferiți: am plecat de acasă devreme, chiar dacă am rămas atașat de orașul meu natal și uneori devin nostalgic când vine vorba de locul în care am crescut. Tocmai de asta mi-a făcut plăcere să-i portretizez credința lui Baaba față de locul din care vine și dificultatea pe care a întâmpinat-o atunci când a trebuit să-l părăsească.

            Cum ți s-a părut să filmezi în Miami?

            Mi s-a părut foarte interesant să le spun prietenilor mei „Filmez în Miami!”. Și Rachid s-a simțit la fel realizând o comedie ca asta, ieșită din clasicul registru. Mi s-a părut amuzant: locuiesc în Statele Unite unde filmez o peliculă franceză cu francezi în echipă și câțiva americani, și totul într-un decor american. Mi s-a oferit șansa să învăț că un decor american funcționează la fel ca unul din Franța.

            Povestește-mi cum a fost să lucrezi cu Luis Guzman.

            Este un tip foarte primitor, vesel și tare amuzant. Trăsăturile sale faciale îl pot face să pară foarte reticent și puțin amenințător, iar lui i se pare tare amuzant pentru că de fapt este tare dulce și deschis. Îi place să improvizeze, iar atunci când filmam scenele de comedie erau toate din instinct. De îndată ce am început să citim scenariul împreună am simțit că este un potențial foarte mare în flerul său actoricesc: este inventiv și se adaptează ușor Mi-a plăcut faptul că dorea să ne surprindă între duble. Să lucrez cu el a fost o adevărată plăcere.

            Cu Biyouna cum a fost?

            Este și ea o maestră a improvizațiilor, cu o flexibilitate și creativitate într-adevăr revigorantă. Stilul său de a juca și de a improviza sunt foarte personale, însă am găsit o cale de a colabora îndeaproape, și ne-am distrat de minune. Aveam același mod de a aborda lucrurile, și nu am vrut să păcălim singuri: ce ni s-a părut interesant a fost evitarea explicării acestei relații neobișnuite dintre mamă și fiu, față de public.

            Ce ți s-a părut cel mai dificil?

            Cascadoriile. Trebuia să învăț Kung-Fu și să mă antrenez, lucru pe care nu-l mai făcusem până atunci. Fizic însă, această parte m-a motivat și a fost amuzant pentru că echipa a fost grozavă. Era ca și cum ne-am fi aflat în Turnul Babel: pe platouri se vorbeau atât engleza și franceză, cât și spaniolă sau chineza...

            Cum te-a recrutat Rachid Bouchareb?

            Comedia este un gen nou pentru el, așa că a ales să aibă încredere în noi (mai ales în Luis și în mine) pentru că aveam ceva experiență în domeniu. Rachid este deschis la minte, răbdător și apreciază ideile celorlalți. Nu ne oferă o îndrumare neapărat – este permisiv, dar atunci când nu este mulțumit în ceea ce privește o dublă, ne cere să face câteva ajustări scenei. Știe să ne asculte și se surprinde singur, fiind destul de inteligent să primească ceea ce își dorește.