Articole Agora

„Acum patru ani, după Mar al dentro (The Sea Inside), care a fost o experiență atât de intimă pentru mine, nu mi-aș fi imaginat niciodată că următorul meu film ar fi despre romani și creștini în Egiptul Antic. Dar, aceasta este frumusețea acestei profesii: poți lăsa curiozitatea să meargă liberă și să explorezi lumi fascinante, cum este Alexandria secolului 4; să-ți imaginezi străzile ei, templele și oamenii. Și să descoperi acea pasiune pentru a aduce totul la viață.”

„Nu m-au interesat niciodată științele. Pentru mine, partea minunată a acestui proiect a fost că am intrat în contact cu lumea științei prin intermediul unui punct de vedere emoțional și spiritual. Scopul nostru, de la bun început, a fost să dăm emoție lucrurilor care se petrec în Univers.”

„Am redat povestea Hypatiei, în secolul 4, în Alexandria, prin intermediul unui proces foarte elaborat de selecție. Mai întâi, a fost o poveste care se derula în 2000 de ani, din sistemul geocentric al Relativității, și am cercetat fiecare detaliu. Pe măsură ce am făcut studii asupra Hypatiei și asupra perioadei în care a trăit, am descoperit multe legături cu lumea în care trăim astăzi, iar acest fapt ne-a intrigat. Alexandria a simbolizat o civilizație distrusă încetul cu încetul, de diferite facțiuni, în mod special de facțiuni religioase. Pentru mulți, perioada în care a trăit Hypatia a marcat sfârșitul Lumii Antice și începutul timpurilor medievale.”

„De la începutul acestui proiect, țelul meu era, vorbind formal, să fac publicul să simtă că se uită la un documentar pe CNN despre secolul al 4-lea. Senzația de urgență, cum sunt breaking news, a fost baza abordării mele. Am vrut să sparg unele dintre tiparele prestabilite ale normelor privind filmele. Nu numai că voiam să filmez într-un format mai mare, cu unghiuri mai mari și muzică grandioasă. AGORA este un amestec de rigoare și spectacol.

„Am vrut să mă depărtez de perfecțiunea formală, care se găsește de regulă la acest gen de film. Astfel, când privim un localnic pe stradă, se crează impresia că nu poate fi cuprins totul din jur de cameră, că realitatea nu ne lasă să atingem perfecțiunea.

„Am optat pentru varianta în care devenim martori oculari, nu contemplăm lucrurile de aproape, ci dintr-un colț. Și, în cele mai multe scene, violența nu devine spectacol.”

„Acest film a fost conceput ca un prooiect internațional, ce urma să fie tras în engleză, în mod principal pentru că vorbim aici de 50 milioane euro. Ar fi un act de suicid să gândim că un proiect de o asemenea magnitudine ar putea fi conceput în Spania, tras în spaniolă, cu actori exclusiv spanioli; și apoi să sperăm să recuperăm investiția. Acest motiv, împreună cu ideea că Alexandria a fost un recipent de cultură mixtă, m-a determinat să consider că engleza putea fi vorbită lejer pe străzile de acolo.”

„AGORA este povestea unei femei, a unui oraș, a unei civilizații și a unei planete. AGORA este o planetă pe care trebuie să locuim împreună. Am căutat să punem în evidență realitatea umană în contextul tuturor speciilor de pe Pământ, iar Pământul în context cu Universul; oamenii, care sunt ca niște furnici pe Pământ, iar Pământul ca o minge între multe alte stele. Din acest motiv ne-am jucat cu schimbarea în perspectivă.”

„Uneori, îmi doresc să privesc prin gaura cheii și să văd trecutul exact cum a fost el, cum s-a petrecut, chiar dacă ar fi posibil numai pentru cinci secunde, sau poate cinci minute. Și acesta este un lucru pe care am încercat să îl prindem în film, Să oferim publicului posibilitatea de a privi în trecut, prin gaura cheii, timp de două ore.”

Vreau ca filmele mele să fie ca niște călătorii. Acesta e o incursiune în timp și spațiu. Întreaga experiență a fost foarte intensă, pasională, din clipa în care Mateo Gil, Fernando Bovaira și cu mine am început să visăm la acest proiect, pînă în momentul de acum, cînd suntem la sfârșit. Pot doar să sper că AGORA este, în multe sensuri, o istorie care se leagă oblic de ceea ce se petrece în prezent. Este o oglindă în care oamenii se pot uita și se pot observa, de la distanță, și pot verdea cât de puțin s-a schimbat, de fapt, lumea”