Din galeria de personaje marginalizate ale fraților regizori Jean-Pierre și Luc Dardenne (L'enfant/Copilul, Tăcerea Lornei, Băiatul cu bicicleta, Fata necunoscută) , categoria musulmanilor aflați la periferia societății occidentale din noul film Tânărul Ahmed e una aparte.
Tematica lor socială mereu îi surprinde pe cei dezavantajați, pe sărmani, cazurile sociale, însă de data asta cazul lui Ahmed este unul cu atât mai sensibil: Le jeune Ahmedare ca protagonist un băiat musulman din Belgia, unul care - dintr-un tânăr obișnuit dintr-o familie fără tată - alunecă pe panta fundamentalismul islamic, devenind dintr-un băiat fără repere aproape un terorist și un criminal.
Povestea este una cunoscută: un băiat singur și fără tată este atras de discursul manipulativ al unui imam musulman care încurajează la violență, opunându-se tuturor aspectelor culturale ale civilizației occidentale. O analiză sociologică - de altfel o mare parte din film îl surprinde pe protagonist instituționalizat - a unui mediu văzut ca o problemă socială și a unui personaj vulnerabil, filmul nu caută să judece și renunță la orice ură, chiar dacă personajul este labil psihic și intenționează să ucidă.
Ochiul camerei privește personajul cu înțelegere, precum un medic își privește pacientul. Chiar dacă, spre deosebire de alte filme, o posibilă atracție erotică precoce nu salvează eroul de la fanatism, cel puțin dă puțină culoare acestui film cu un ritm lent, în care nici muzica nu încearcă să puncteze momentele de tensiune, iar camera este neutră și impersonală.
Finalul, în care - în urma unui accident - Ahmed redevine dintr-un fanatic religios un om obișnuit, supus durerii, este în esență o revenire la normalitate. Totuși, este relatat la fel de calm ca restul filmului.
