In timp ce majoritatea celor care au avut norocul sa vada interpretarea remarcabila a lui Mickey Rourke in Sin City vorbesc despre intoarcerea fiului risipitor al Hollywood-ului, actorul prefera sa astepte rezultatele.
Ca de obicei, este dureros de sincer cand i se pune intrebarea de ce unul dintre cei mai buni actori din generatia sa a lucrat atat de putin in ultimii 10 – 15 ani.
“O sa-mi tin gura,” raspunde el, zambind. “Nu vreau sa repet greselile pe care le-am facut toata viata. Am dat-o-n bara in stil mare si am platit din greu pentru asta. Daca as putea spune ca nu este vina mea, ci a celorlalti, m-as simti mai bine, dar adevarul este ca a fost vina mea. Nu am reusit sa-mi calmez furia mult timp. Am incercat sa-i fac pe toti ceilalti sa plateasca, m-am izolat... Nu vreau sa mai repet aceeasi greseala.”
Oricare ar fi motivul absentei sale, este grozav sa-l revedem intr-o forma atat de buna. Robert Rodriguez, care a mai lucrat cu el la “A fost odata in Mexic”, a fost convins ca Rourke a fost actorul ideal sa-l interpreteze pe Marv, un borfas extrem de violent, plin de cicatrice, dar si de onoare (mai ales cu femeile), care este hotarat sa descopere cine a ucis-o pe Goldie, iubita lui (Jamie King), o femeie pe care o cunoscuse doar de 24 de ore.
Rourke a trebuit sa suporte o ora si jumatate de machiaj in fiecare zi, timp in care expertii il transformau in Marv.
Rourke, in varsta de 48 de ani, s-a nascut la Miami si s-a lansat cu roluri mici, dar memorabile in filme ca Body Heat si 1941 si in drama tragicomica Diner. A trecut la roluri principale in Barfly, Rumble Fish, Angel Heart – un detectiv particular atras in investigarea unei crime oculte – si cunoscuta drama erotica Nine and a Half Weeks.
Aflat in plina glorie, Rourke a intors spatele actoriei si a trecut la box profesionist – a fost boxer talentat in tinerete. A avut 11 meciuri, fara sa piarda niciodata. Timpul petrecut in afara profesiei de actor i-a afectat cariera si de-abia de curand a revenit pe marele ecran, in filmul lui Tony Scott, Man on Fire, cu Denzel Washington. A mai lucrat cu acelasi regizor la Domino, cu Keira Knightley, care va fi lansat in acest an.
I: Cum ai descrie Sin City?
M.R.: Nu stiu. Poate ca un film noir de calitate superioara. Este o revista de benzi desenate adusa la viata, respectandu-se grafica acesteia, fapt care a meritat tot efortul. Nu stiu daca a crezut cineva ca o sa iasa bine, dar prezenta lui Frank Miller, creatorul lui Sin City, a fost o idee desteapta din partea lui Robert. Astfel, a respectat intocmai decupajul.
I: Te poti identifica cu personajul?
M.R.: Da.
I: In ce sens?
M.R.: Uratenia, banuiesc. Cand Marv se hotaraste sa faca ceva, merge pana la capat, fara sa se gandeasca la consecinte. Si eu obisnuiam sa procedez asa.
I: Nu poate fi vorba de vanitate cand accepti un rol ca cel al lui Marv...
M.R.: De ce? Nu crezi ca Marv e frumos? (rade)
I: Nu neaparat...
M.R.: Sunt surprins. Multe femei mi-au spus ca li s-a parut foarte atragator.
I: Dar este o transformare uriasa! Ati fost surprins de rezultat?
M.R.: Au fost mai multe etape. Robert lucreaza cu o familie excelenta de machiori la toate filmele sale. La inceput, s-au facut diverse incercari pana am ajuns la rezultatul final. Am obtinut o combinatie intre Marv si Mickey.
I: La ce chinuri ai fost supus?
M.R.: Machiajul dura zilnic cam o ora si un sfert, in functie de cat de nemiscat stateam. Cea mai dificila parte a filmului a fost machiajul.
I: Am inteles ca Jamie King iti spunea doar “Marv”. De ce ai simtit ca vrei sa fii Marv?
M.R.: Nu-mi amintesc sa fi vorbit cu ea in afara platoului.
I: Dar este clar ca ai intrat in pielea personajului.
M.R.: Cand filmezi, ii vezi pe actori machiati. Daca i-as intalni pe strada, nu i-as recunoaste. Pentru mine, a fost doar munca.
I: Ce iti place si ce nu-ti place la filmarea in fata unui ecran verde?
M.R.: Nu ma deranjeaza cu nimic. Depinde insa de regizorul cu care lucrezi. Rodriguez te ajuta sa te simti in largul tau, iar ecranul verde nu te mai incomodeaza. Daca mai apare un actor in scena, el isi interpreteaza rolul, urmand ca actorul sa fie adaugat mai tarziu. Stie exact ce vrea de la tine.
I: Te-ai simtit mai bine fara sa dai replica unui actor?
M.R.: Conteaza si actorul. Mi-ar fi placut ca Elijah Wood sa fie de fata, dar era plecat undeva. Asa ca am filmat cu ecranul verde si Robert l-a adaugat mai tarziu. L-am cunoscut pe Elijah la o petrecere si am glumit, zicand ca ne-a facut placere sa lucram impreuna, desi nu ne vazuseram pana atunci. Este deranjant in masura in care permiti tu sa fie deranjant. Pana la urma, este vorba sa spui niste replici. Trebuie sa te concentrezi.
I: L-am intrebat pe Clive Owen cum a reusit sa-si pastreze concentrarea inconjurat de atatea femei frumoase, imbracate provocator...
M.R.: Mi-ar fi plactut rolulul lui...
I: Ti-a distras ceva atentia pe platou?
M.R.: Nu. Marv n-a avut multe femei. Marv fuma si bea. N-au fost probleme de concentrare.
I: Ti-a placut sa lucrezi din nou cu Robert, dupa Once Upon a Time in Mexico?
M.R.: Intotdeauna este placut sa lucrezi cu un regizor cu care ai cooperat bine. Nu sunt multe persoane care sa spuna “O, as vrea sa mai lucrez cu el!” Instructiunile lui sunt foarte simple, stie exact ce doreste si este foarte bine pregatit. Am incredere in el, nu ma deranjeaza sa primesc intructiuni de la el. Este un tip foarte ciudat, un soi rar. Este pasionat, adora sa munceasca, este ca un barbat cu suflet de copil. Este foarte pur, nu are planuri ascunse, ganduri rele... Nu este ca Oliver Stone... Glumeam, Oliver (rade). Cum sa ma exprim... Stiu ca, daca as iesi noaptea cu Robert, si nu cu Oliver, ar fi plictisitor, dar Robert devine fascinant pe platoul de filmare.
I: Esti un cunoscut pentru faptul ca zici lucruri care ar trebui sa ramana nespuse...
M.R.: Cine? Eu?! (rade) O sa-mi tin gura. Nu mai vreau sa repet greselile de pana acum. Am dat-o in bara in stil mare si am platit pentru asta cu varf si indesat. Daca as zice ca n-a fost vina mea, as putea sa traiesc cu mine insumi, dar realitatea este ca a fost vina mea. Mult timp n-am reusit sa scap de furie... Am incercat sa-i fac sa plateasca pe altii si m-am trezit singur, intr-o gaura mare si neagra. Nu mai trebuie sa procedez asa.
I: Prin ce difera Mickey de acum?
M.R.: Este dificil sa te schimbi, dar, uneori, este nevoie de schimbare daca vrei sa supravietuiesti. Mi-e foarte greu sa ma schimb, dar de-abia astept sa fac asta. Este tot ce pot spune.
I: Ti se schimba modul de interpretare cand joci intr-un film atat de stilizat?
M.R.: Este bine sa se schimbe, dar trebuie sa ai echipa alaturi de tine. N-ar reusi fara un regizor atat de inteligent, ca Robert. Robert n-ar reusi fara echipa lui de tehnicieni, care stie exact ce are de facut. Trebuie sa fie si Frank de fata. Este o colaborare. Am jucat in filme in care ma descurcam singur, regizorul isi vedea de treaba lui. Trebuie sa fie un efort comun de la bun inceput. Regizorul trebuie sa stie perfect ce doreste, eu trebuie sa fiu in stare sa-i ofer ce doreste, pastrandu-i integritatea. Este nevoie de respect reciproc ca sa mearga.
I: Robert a spus ca ai fost ideal pentru rol.
M.R.: Robert este un baiat de treaba si ma bucur ca el a fost regizorul.
I: De ce crezi ca a fost asa de sigur ca numai tu poti sa-l interpretezi pe Marv?
M.R.: Am mai lucrat impreuna si am avut o relatie de munca foarte buna. Am avut un rol foarte mic in primul lui film si incerca sa faca mai mult decat se putea. De data asta, am avut ocazia sa facem ceva adevarat impreuna.
I: Ce parere ai despre personajul Marv?
M.R.: M-am dus sa-mi cumpar revista de benzi desenate, am citit-o si m-am gandit cum naiba vor ecraniza asa ceva?! Dar Robert este un regizor foarte ingenios. Imi aminteste mult de Coppola, cand a facut Rumblefish. Folosindu-se de ecranul verde si filmand cum se face in ziua de azi, a reusit sa transpuna cartea pe ecran. Am vazut putin cand am facut “voice over” si am fost foarte impresionat. Doar cu ecranul verde si computerul a adus totul la viata.
I: Cum te-ai simtit cand l-ai vazut in oglinda pentru prima oara pe Marv?
M.R.: Cum ma simt de mai multi ani cand ma uit in oglinda. Reactia celorlalti a fost foarte puternica. Cand ieseam din rulota, lumea se holba la mine, pentru ca jumatate eram eu si jumatate era Marv. Marv arata destul de crunt, asa ca, prima oara, a fost o experienta ciudata cand am vazut cum ma priveste lumea.
I: Ce parere ai despre violenta filmului?
M.R.: Ma bucur ca ai intrebat asta. Este o intrebare buna. Sunt filme care sunt violente si filme care sunt violente, dar au si un pic de umor. Dupa ce l-am batut pe unul si il tarasc pe o straduta, ii spun: “Nu stiu ce zici tu, dar eu ma distrez de minune”... Pe mine m-a facut sa rad. Prin modul in care este adusa la viata aceasta banda desenata, nu ai senzatia pe care o ai uitandu-te la un film de Martin Scorsese, cum ar fi Mean Streets. Cred ca Robert este de departe omul cel mai putin violent pe care l-am cunoscut vreodata. Nu cred ca percepe deloc lumea reala asa cum o percep eu. Violenta pe care o aduce el este genul de violenta pe care o vede un pusti in desene animate. Nu cred ca ar putea face al gen de film.
I: Ce vei face in continuare?
M.R.: Tocmai am terminat Domino cu Tony Scott, cu care m-am simtit excelent, si cu Keira Knightly. M-am distrat de minune cu Keira. Este o fata extraordinara si este minunat sa lucrezi cu ea. De obicei, nu-mi plac actritele, dar pe ea am indragit-o. Este o adevarata prietena, o foarte buna profesionista si ne-am simtit foarte bine impreuna. Filmul se va lansa in curand. Personajul principal este cel al Keirei. Joaca rolul unui manechin englez, fiica lui Lawrence Harvey, care devine vanatoare de recompense in echipa mea. Povestea este adevarata, am cunoscut-o pe fata. M-am inteles excelent cu Tony Scott. Daca as putea sa lucrez cu el in urmatorii 10 ani, as fi fericit.
