"Domnisoarele frumoase n-ar trebui sa care bagaje grele", ii spune capitanul german Ludwig Muntze (Sebastian Koch) eroinei principale in Zwartboek/Lista neagra, ultimul film al olandezului Paul Verhoeven. Dar oare regizorii obisnuiti in ultimii ani sa realizeze blockbuster-e in State ar trebui sa faca filme cu subiect considerat european? Cu siguranta, caci Verhoven reuseste o struto-camila foarte interesanta, deloc lipsita de defecte, dar de un entuziasm destul de surprinzator pentru duritatea intorsaturilor de situatie din film.
Olanda, 1944. Ultimii ani ai celui de-al Doilea Razboi Mondial o gasesc pe frumoasa cantareata Rachel Stein (Carice Van Houten) la adapost alaturi de familia Tsjempkema in Olanda rurala. Altadata o cantareata bogata si populara, Rachel a asteptat sfarsitul razboiului ca multi alti evrei din Europa, departe de familie si intotdeauna amenintata sa fie prinsa de Gestapo. Adapostul ei temporar este distrus de o bomba, iar Rachel ramane in bratele lui Rob (Michael Huisman), un tanar care promite s-o protejeze. Rob o duce pe Rachel la un intermediar care, spera ea, va putea sa-i gaseasca familia si s-o duca intr-unul din teritoriile eliberate.
Alaturi de un grup de evrei, Rachel incearca sa ajunga in Olanda meridionala, deja eliberata. Dar o patrula germana surprinde grupul in delta raului Biesboch si toti refugiatii sunt ucisi. Numai Rachel reuseste sa scape cu viata din masacru. Ajunsa teafara la destinatie, Rachel intra in Rezistenta olandeza si, sub numele de Ellis de Vries, reuseste sa se infiltreze in Serviciul de Informatii german. Il seduce pe ofiterul Muntze si acesta ii ofera o slujba in sediul SI...
Marele merit al Listei este acela ca nu descrie personajele in alb si negru, ci le prezinta credibil (atat cat poate, caci fetele arata mult prea bine pentru perioada de foamete ce a lovit Olanda in '44), in nuante de gri, supuse schimbarilor, cobai involuntari ai tulburilor vremuri de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Eroii evolueaza si involueaza, arunca masti si dezvaluie frumusete sau coruptie, intr-o avalansa de mici surprize care mai degraba dauneaza efectului final. Eroul este narcisist, ofiterul german este defetist, personajele secundare mor unele dupa celelalte, ceea ce transforma Zwartboek intr-o drama istorica hiperamericana, pe intelesul tuturor, cautand mai degraba succesul de casa decat sa prezinte veridic situatii petrecute in realitate.
Cu siguranta Verhoven nu si-a uitat cariera de la Hollywood cu aceasta revenire la limba materna, caci arunca mult prea multe evenimente, mult prea multe intorsaturi de situatie in aceasta drama cu accente comice si porniri de James Bond. De fapt, tot ceea ce se intampla in film s-a intamplat si in realitate, numai ca protagonistele au fost trei. Din nefericire, Zwartboek are un scenariu atat de aglomerat, incat ar fi putut servi cat se poate de bine unui serial lungit pe multe episoade. Momentele culminante prea dese strica mult si-l fac pe spectator sa astepte noi si noi surprize, ceea ce dauneaza mult incarcaturii emotionale, ca un parfum prea concentrat ce paralizeaza centrii nervosi ai celui care-l incearca. In orice caz, filmul este foarte entertaining...
Ce pierde prin scenariu, Zwartboek castiga cu frumoasa sa lista de actori: Carice van Houten si Sebastian Koch sunt excelenti in rolul evreicei ce devine luptatoare pentru rezistenta, respectiv al ofiterului nazist cu viziune, constient ca Germania va pierde razboiul si prin urmare incercand sa diminueaze pierderile umane de ambele parti. Cu un buget de 16 milioane de euro, Zwartboek este, se pare, cel mai scump film olandez facut vreodata (uimitor, nu?). Este, in orice caz, filmul despre al doilea Razboi Mondial in care se mananca cea mai multa ciocolata, mai multa decat intr-o comedie romantica despre Valentine
