Ion Besoiu, un maestru al longevității artistice, s-a stins din viață

de Cinemagia în 18 Ian 2017
Actorul a murit miercuri dimineață la Spitalul Fundeni, din București, anunță Realitatea.net

Ion Besoiu, un maestru al longevității artistice și fizice, s-a stins din viață miercuri, 18 ianuarie, la spitalul Fundeni, în urma unui infarct. Actorul urma să împlinească 86 de ani pe 11 martie...

Cald, simpatic şi plin de umor în viaţă - la fel cum îl ştim şi din rolurile sale pozitive, în contrast cu veninul insidios şi neliniştitor al celor negative - Ion Besoiu s-a născut în 11 martie, 1931, la Sibiu, unde a şi absolvit Academia de Teatru şi Muzică. Fratele său, Avram Besoiu, un actor cel puţin la fel de talentat, a rămas în oraşul natal, fără şansa de a se impune în ochii marelui public, din păcate - cu excepţia personajului extrem de interesant al ţăranului sectant şi prostănac din „Împușcături sub clar de lună" (1977, Mircea Mureșan), unde Ion juca rolul principal. În schimb, lui Ion Besoiu norocul i-a surâs destul de repede.

Iată mai sus o galerie de imagini, din 26 octombrie 2015, de la Muzeul Național al Țăranului Român, când maestrul Ion Besoiu a fost invitatul special la proiecția aniversară a filmului „Haiducii”, în regia lui Dinu Cocea. Ion Besoiu a fost fotografiat atunci de cineastul Radu Cristian Nema, care a pus la dispoziție aceste fotografii cititorilor Cinemagia.


După debutul din 1950, la teatrul din Sibiu, în 1957 a apărut pentru prima oară pe ecran, în „Vultur 101”, de Andrei Călărașu, urmat de „Furtuna” (1960, Andrei Blaier şi Sinișa Ivetici), pentru ca în „Setea” (1961, Mircea Drăgan) să iasă în evidenţă cu un rol nu foarte întins dar important ca pondere - Baniciu, principalul personaj negativ, pe care Titus Popovici avea să-l reia ulterior în scenariile altor filme, unde Manole Marcus i l-a încredinţat lui Victor Rebengiuc. Astfel a început o carieră cinematografică de aproape o sută de roluri, dintr-a cărei perioadă de început s-au mai distins Zoican, din „Tudor” (1963, Lucian Bratu), şi mai ales domnitorul Ştefan Tomşa, din „Neamul Șoimăreștilor” (1965, Mircea Drăgan).

Următorul său rol principal de mare popularitate a fost eroul din „Haiducii” (1966, Dinu Cocea) şi, chiar mult mai bine, în rolul din „Mihai Viteazul” (1971, Sergiu Nicolaescu), unde Ion Besoiu l-a creat pe acel frapant Sigismund Bàthory, perfid şi fanatic, inconstant şi alunecos, grandoman şi laş, de la replici ca „Prinţe, n-aş vrea să te jignesc, dar în faţa celor care te pot ajuta, ce eşti tu...?" („Eu însumi”, îi răspundea Amza Pellea) până la secvenţa dinspre final a adulterului dintre Maria Klara Sèbök şi Emmerich Schäffer, unde pe sub reacţia soţului înşelat i se distingea toată nimicnicia sufletească.

În acelaşi an, Ion Besoiu a impresionat cu un alt rol principal extrem de important (şi... plurivalent - dar din considerente extra-estetice): Mihai Duma, din „Puterea și adevărul” (scenariul: Titus Popovici; regia: Manole Marcus), primul film care îndrăznea să critice (cu mănuşi, ce-i drept) abuzurile lui Dej - la ordinul lui Ceauşescu. De fapt, Mihai Duma îl reprezenta pe Ceauşescu însuşi - în tandem cu Dej: Pavel Stoian (Mircea Albulescu) - aşa că Besoiu a realizat, în fond, un adevărat rol de compoziţie: un personaj uman, raţional şi ataşant, ca imagine fabricată a tiranului paranoic din realitate, aflat în plin proces de consolidare a dictaturii personale. Nici nu poţi spune cum era, ca esenţă, personajul: pozitiv sau negativ? La fel ca în cazul atâtor actori consacraţi şi îndrăgiţi de public, solicitările curgeau din belşug, iar Ion Besoiu făcea deja câteva roluri pe an.

Mai poate fi menţionat Părintele Ioan din „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” (1972, Sergiu Nicolaescu), un poltron impotent învăluit în falsă cucernicie, urmat de Vişan Năvodeanu (de fapt, prefectul de poliţie legionar Ştefan Zăvoianu) din „Un comisar acuză” (1973, Sergiu Nicolaescu), personaj onctuos şi imoral reluat mai târziu (cu numele real, de astă dată) şi în „Revanșa” (1978), sau Costea, căpitanul sever dar de un devotament împins până la sacrificiul de sine, din „Nemuritorii” (1974, Sergiu Nicolaescu).

În fine, Manole Marcus i-a oferit un nou rol antologic (deşi, din păcate, totalmente imoral din perspectivă politică) - maleficul antagonist din „Actorul și sălbaticii” (1975). Cu sclipiri de geniu, Ion Besoiu compunea un profesor şi comandant legionar multifaţetat şi plurinuanţat, hieratic şi scelerat, inegalabile rămânând, mai cu seamă, secvenţa audienţei la Regele Carol I (Gheorghe Șimonca), sau cea a cursului de filosofie din aula universităţii.

A urmat un nou rol de mare popularitate: Anton Lupan, din serialul de televiziune „Toate pânzele sus!” (1976), reeditat peste vreo zece ani şi ca trilogie de lungmetraje pentru marele ecran. Evident, continua să curgă cu roluri, în filme care mai importante, care mai neînsemnate, dar fără ca personajele să mai conţină potenţialul unor creaţii precum cele dinainte de 1975.

S-ar mai distinge colonelul Remus Gavrilcea, din „Bietul Ioanide” (1980, Dan Pița), sau nobilul laş şi răzbunător din „Horea” (1984, Mircea Mureşan). În „Noi, cei din linia întâi” (1985, Sergiu Nicolaescu), Ion Besoiu interpreta corect şi conştiincios personajul convenţional al Colonelului Câmpeanu (Titus Popovici îl botezase iniţial „Cizmaru”, da' au intrat în fibrilaţii ăia de la cenzură).

Spre deosebire de alţi mari actori români lansaţi în secolul trecut, Ion Besoiu n-a fost complet ignorat nici de regizorii zilelor noastre. Dacă rolul medicului din „Această lehamite" (1994, Mircea Daneliuc) se reţine doar pentru că era mai bun, în sine, decât filmul, în schimb şi-a putut regăsi o bună parte din fineţea interpretativă arhicunoscută în „Francesca” (2009, Bobby Păunescu), şi mai ales în „Loverboy” (2011), unde Cătălin Mitulescu a construit, cu ajutorul lui, un foarte expresiv bunic în stare de decreptitudine şi demenţă senilă avansată - rol în care Ion Besoiu transmite enorm numai din tresăririle ochilor tulburi pe un chip descompus şi sunetele vlăguit-nearticulate pe care le mai poate emite. Au urmat „Despre oameni și melci", de Tudor Giurgiu, şi mai ales SF-ul post-apocaliptic independent „Omega Rose", de George Dorobanțu, încă nelansat.

În orice caz, rămâne foarte semnificativ faptul că, la peste optzeci de ani şi aproape o sută de filme (împărţite între perioada substanţială dinainte de 1975 şi cea ulterioară, mai inconsistentă dar la fel de cursivă), Ion Besoiu și-a păstrat puterea de creaţie, în plan atât fizic, cât şi profesional şi spiritual.

Exploreaza subiecte similare:

Ion Besoiu, Împușcături sub clar de lună, Vultur 101, Mircea Mureşan, Andrei Călăraşu, furtuna, Andrei Blaier, Sinișa Ivetici, Setea, Manole Marcus, Mihai Viteazul, Tudor, Titus Popovici, Victor Rebengiuc, Lucian Bratu, Haiducii, Neamul Şoimăreştilor, Dinu Cocea, Sergiu Nicolaescu, Amza Pellea, Puterea şi adevărul, Mircea Albulescu, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Un comisar acuză, Revanşa, Nemuritorii, Actorul şi sălbaticii, Gheorghe Șimonca, Toate pânzele sus!, Bietul Ioanide, Dan Piţa, Horea, Noi cei din linia întâi, Această lehamite, Mircea Daneliuc, Francesca, Bobby Păunescu, Loverboy, Despre oameni şi melci, Cătălin Mitulescu, Tudor Giurgiu, Omega Rose, George Dorobanţu

Alte știri din cinema

Ana Ularu va fi iubita lui Keanu Reeves într-un thriller romantic

Filmul, intitulat Siberia, va fi lansat în 2018

George Miller are în plan cel puţin un spin-off al lui Mad Max: Fury Road

Deşi fanii speculează un film axat pe Furiousa, personajul care i-a captat atenţia cineastului este chitaristul mascat – The Doof Warrior

Johnny Depp este aproape de faliment. Ce declară actorul

În ultimii 20 de ani, starul ar fi cheltuit în jur de 2 milioane de dolari pe lună, susţine firma ce-i gestionează banii

World War Z 2 va fi regizat de unul dintre cei mai apreciaţi cineaşti de la Hollywood

Continuarea peliculei cu cele mai mari încasări din cariera lui Brad Pitt va fi regizată de David Fincher

Părerea ta

Spune-ţi părerea
lili22 pe 18 ianuarie 2017 16:54
Sa te decoreze cu Steaua Romaniei , desi alti mari actori au primit-o postmortem, cazul Ovidiu Iuliu Moldovan fiind cunoscut.
bloodthirst pe 18 ianuarie 2017 17:35
A fost decorat in 2001 pe cand implinea 70 de ani. Dumnezeu sa-l ierte!
xerses pe 18 ianuarie 2017 19:59
R.I.P.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells
Feedback