Io, Don Giovanni, cel mai recent film al lui Carlos Saura, care încă nu a avut premiera nici măcar în Spania, va rula într-o proiecţie de gală vineri, 5 martie, la Cinema Elvira Popescu din Bucureşti, în prezenţa regizorului. Evenimentul inaugurează o serie de proiecţii din filmografia regizorului, care vor avea loc în perioada 5-7 martie, la Bucureşti.
În zilele de 6 şi 7 martie, începând de la ora 16:00, vor rula patru filme din seria celor dedicate artei Flamenco (Bodas de sangre, Carmen, El amor brujo, Flamenco), Tango - un film despre dansul cu aceleaşi nume şi, din seria lungmetrajelor dedicate de Saura unor personalităţi artistice, Goya la Bordeaux, un film despre Francisco de Goya.
Filmele vor rula în versiune originală, cu subtitrări în engleză, iar biletele se vor pune în vânzare la casa de bilete a cinematografului, înainte fiecărei proiecţii, la preţul de 7 Ron.
Carlos Saura a început în 1958 cu documentarul Cuenca şi a continuat cu lungmetrajele Los golfos (1960) şi celebrul La caza (1965), apoi cu Peppermint frappé (1967), Stress, es tres, tres (1968) sau El jardín de
las delicias (1970), filme care au adus neorealismul în Spania si au abordat cele mai dificile subiecte, în speţă ravagiile războiului civil, tabuurile erotice, cenzura. Filmate în peisaje aride şi folosind imagini în contururi tari, filmele din anii ’60, semnate de Carlos Saura, constituie o referinţă în istoria cinematografiei mondiale. În 1972, cu Ana y los lobos, regizorul abordează cu o uimitoare fineţe psihologică legăturile nevăzute din interiorul unei familii aristocratice spaniole. Elisa, vida mía (1977) este considerat capodopera sa cinematografica, un film care integrează într-o manieră spectaculoasă literatura (textele clasice spaniole) şi imaginea, muzica (Satie), doi mari actori (Fernando Rey şi Geraldine Chaplin) şi vocea regizorului ca narator neconvenţional. După moartea lui Franco, Carlos Saura devine una dintre figurile emblematice ale cinematografiei epocii tranziţiei, reducând intensitatea elitistă a peliculelor prin abordarea unor subiecte de psihologie a societăţii contemporane sau prin portretizarea unor figuri extraordinare, spaniole sau latino-americane.
Seria de filme dedicate dansului spaniol, tangoului, artei flamenco sau filmele muzicale constituie o alta faţetă a operei sale şi marchează momente în istoria genului, din anii ’80 până în prezent: Bodas de sangre (1981), El amor brujo, Sevillanas, Flamenco (1995), Fados (2007). Documentarul Flamenco este considerat cel mai important documentar audio-vizual despre aceasta artă. În 1991 filmează, în Argentina, pelicula El Sur, bazată pe povestirea cu acelaşi nume de Borges. În 2004 filmeaza El séptimo día (2004), povestea unui masacru dintr-o provincie spaniolă, pe baza unui scenariu scris de Ray Loriga. Cea mai recentă producţie a sa este Io, Don Giovanni (2009), un lungmetraj despre viaţa lui Lorenzo del Ponte, cel care a scris libretul pentru opera Don Giovanni de Mozart.
Institutul Cervantes din Bucuresti si Ambasada Spaniei în România încheie practic seria manifestărilor cuprinse în cadrul Festivalului Flamenco Clasic şi noile genuri cu aceste filme ale regizorului spaniol Carlos Saura. Evenimentul este realizat in colaborare cu Institutul Francez.
Părerea ta
Spune-ţi părerea