Vineri se lansează pe ecrane Naşa, noua încercare comică a celor de la MediaPro regizată de duo-ul Virgil Nicolaescu şi Jesús del Cerro. Poţi afla mai jos ce a însemnat pentru cei doi lucrul la această producţie care vrea să arate că românii chiar se pricep la comedie.
Naşa o are în vizor pe Jennifer, o americancă frumoasă stabilită în România, cu o carieră de profesoară de literatură în Bucureşti. Este căsătorită cu Radu Prodan, un respectat finanţist român, şi împreună au un băiat de 10 ani, David. Într-o bună zi, în timpul unui botez la care participa în calitate de naşă, poliţia năvăleşte în biserică şi îl arestează pe soţul ei. Cu această ocazie, Jennifer află că „respectabila” afacere a lui Radu consta de fapt în spălare de bani pentru un temut mafiot local, Spânu - The Madfather. Aşa se face că eroina noastră se trezeşte prinsă într-o poveste cu mafioţi adevăraţi şi, pentru a-şi salva familia, trebuie să îşi formeze propria „familie mafiotă” şi să contracareze astfel acţiunile duşmanului lor, Spânu.
Iată ce zic cei doi regizori despre film:
Cum s-a nascut acest duo intre voi ca regizori?
Jesus: Pai s-a nascut acum 3 sau 4 ani. Ne-am intalnit la “Cu un pas inainte”, iar de atunci am facut impreuna 2 parti din Contra Timp, Ho Ho Ho, deci da, acesta este al cincilea proiect la care lucram amandoi.
Virgil: A fost grozav sa lucram din nou pentru ca avem deja aceleasi pareri, aceeasi conceptie despre cum ar trebui sa arate filmul la care lucram, deja este usor si natural pentru noi si preferam formula aceasta.
Virgil, Nasa a marcat debutul tau ca regizor. Ce parere ai despre asta?
Virgil: Pai lucrurile au decurs cam ca pana acum, asa ca pot spune ca a fost mai degraba o jumatate de debut avandu-l pe Jesus alaturi. Pentru mine a fost mult mai usor, am colaborat, ne-am sfatuit in toate privintele: scene, scenariu, actorie. Asa ca a fost mult mai bine asa. Eu si Jesus suntem prieteni de atatia ani, asa ca a fost foarte ok. Tot ce sper eu este ca va iesi un film bun si cu succes la public, astfel incat sa fim mandri de el.
Jesus, ti-a fost mai usor sa regizezi un film in limba engleza?
Jesus: Da, mi-a fost. Chiar dupa toti acesti ani, cand am invatat romana din ce in ce mai bine, tot se poate spune ca mi-a fost mai usor in engleza. A fost chiar amuzanta situatia cu rolul principal in engleza si restul in romana pentru ca aduce foarte mult cu situatia mea in aceasta tara. Ma simt cumva ca si protagonista povestii noastre: eu vorbesc engleza dar oamenii din jurul meu vorbesc romana, asa ca am relationat excelent cu personajul principal.
Iar apropo de ceea ce zicea Virgil mai devreme, nu cred ca eu l-am ajutat; am facut filmul impreuna, asa cum e normal. A fost cam acelasi lucru, acelasi tip de colaborare pe care l-am avut si in Contra Timp sau in Ho Ho Ho, suntem o echipa.
Ati lucrat impreuna la mai multe tipuri de proiecte. Credeti ca este comedia un gen mai usor sau mai dificil de abordat?
Jesus: Eu cred ca este cel mai dificil gen, pentru ca a-i face pe oameni sa planga sau sa devina emotivi e mai usor decat sa ii faci sa rada. Daca in alte genuri mai poti fi ajutat de muzica sau alte artificii, in cazul comediei oamenii rad numai si numai daca gasesc ceva amuzant.
Virgil: Si totodata ai o mare presiune pe umeri. Cel mai greu este sa realizezi o comedie.
Cum ati reusit sa regizati un grup de actori romani, care vorbesc diferite nivele de engleza, alaturi de o actrita americana?
Virgil: A fost cel mai amuzant! Am filmat niste secvente simpatice cu niste actori care nu vorbeau deloc engleza, asa ca incercau sa se faca intelesi printr-un limbaj gimnastic sau incercau sa spuna unu-doua cuvinte in engleza catre Whitney terminand prin a completa in romana. Chiar au fost niste momente cand ne-am distrat pe cinste pe seama lor. Dar pana la urma toti s-au inteles si au colaborat bine. Noi doar am incercat sa ii ajutam din cand in cand.
Jesus: Da, chiar ca ne-am distrat. O aveam pe de o parte pe Whitney, o americanca get-beget care vorbea numai si numai engleza. Iar pe de alta parte erau cei care vorbeau cu ea in engleaza, si totusi nu se intelegeau. Adica intre ei se intelegeau, vorbind engleza cu accent romanesc, dar cu ea chiar a fost o provocare!
Virgil: Actorii romani incepusera chiar sa se indoiasca unii de engleza altora. A fost mega distractiv.
Jesus: Sau cum a fost faza cu actorii. Dragos care spunea Nicu, iar pentru Whitney era Naicu. Au fost niste confuzii amuzante pana cand au cazut de acord ca era vorba despre acelasi personaj. Dar oricum, cred ca faptul ca am beneficiat de prezenta unei actrite americane a dat o doza buna de realism filmului, pentru ca aceste situatii se intampla si in viatra reala. Personajul este o straina in Bucuresti si totul este nou pentru ea. Asa ca ea fiind o americanca adevarata, faptul ca se ajunge la asemenea situatii amuzante e foarte in regula pentru ca e si foarte real.
Cum a fost aleasa tocmai Whitney sa faca parte din proiect?
Jesus: Aveam nevoie de o actrita americanca pentru film, asa ca am discutat cu mai multi agenti din LA, Statele Unite, si am inceput sa vizionam mai multe filme de prezentare. Am vazut ca Whitney facuse ceva comedii in State, ne-a placut cum se misca, ne-am intalnit in cateva videoconferinte si intr-un final ne-am decis asupra ei. Era o tipa amuzanta, pozitiva, exact ce cautam noi pentru acest personaj. Intre timp s-a dovedit a fi foarte muncitoare; i-a placut foarte tare scenariul si l-a invatat bine, a fost 100% implicata in acest proiect.
Crezi ca prietenia dintre Dragos si Whitney si-a spus cuvantul si pe marele ecran?
Virgil: Cred ca au avut o relatia normala si naturala, nimic deosebit. Au vorbit despre vietile lor, despre prieteni, si da, cred ca faptul ca s-au apropiat in felul acesta i-a ajutat. Adica pe ecran se vede bine, dar ambii sunt niste profesionisti desavarsiti si nu cred ca au nevoie de impulsuri speciale sa ii ajute sa isi faca treaba.
Cum s-au descurcat copiii? Ei au avut de jucat unele dintre cele mai dificile scene din film!
Virgil: Copiii au fost pur si simplu fantastici. Dar am stiut de la inceput ca vor fi extraordinari, asa ca nu ramanea de rezolvat decat problema oboselii si asadar a concentrarii dupa o zi lunga de filmari. Asta a fost singurul aspect la care a trebuit sa fim mai atenti, nu la talentul lor sau la dorinta lor de a juca. E mereu placut sa lucrezi cu copii, pentru ca ei se distreaza si se bucura de glume. E foarte amuzant sa ii vezi cum inteleg scenele si ce semnificatie le dau, cum pricep ei glumele uneori de oameni mari.
Jesus: Da, a fost usor.
Alex Velea este in mod normal un cantaret. Cum se descurca el ca actor? Ati lucrat mai mult cu el?
Jesus: El insusi a lucrat mai mult cu el, nu noi.
Virgil: Si noi am lucrat mai mult cu el, dar numai pentru ca el ne-a cerut asta. Venea mereu la noi sa ne ceara sa il verificam, sa mai lucram unde mai are nevoie. Dar cea mai mare contributie tot el a avut-o.
Jesus: In timp ce noi filmam il simteam cum repeta de unul singur in spate, pana la punctul in care trimiteam pe cineva sa il opreasca pentru ca nu il mai suportam! Voi vedea in proiectia finala, dar pana acum eu cred ca a facut o treaba foarte buna. Chiar daca de fapt este cantaret, a demonstrat cat de talentat si ca actor. Joaca un rol foarte bun si tot ce veti vedea pe ecran sa stiti ca e numai rodul muncii sale.
Virgil: Si chiar i-a placut! Mi se pare grozav. Era mereu agitat, dar intr-un sens bun; dupa fiecare „cut!” venea la video asist sa verifice scena in care a jucat, cautind impreuna cu noi sa isi imbunatateasca permanent stilul de joc.
Care credeti ca a fost cea mai amuzanta secventa pe care ati filmat-o?
Virgil: Mie imi vine in cap acum acea secventa foarte amuzanta din biserica, dar mai mult pentru making of, pentru ca nu o vom putea pastra pe pelicula.
Jesus: Eu imi aduc aminte de o scena cand filmam cu Bobonete care nu mai stiu ce facuse de radea in fata camerei, si incepuse sa rada si cameramanul de se misca si camera in mana lui. Radea si asistentul de regie si in scurt timp a inceput toata echipa sa rada, de a trebuit sa oprim putin filmarea, pana sa se linisteasca toata lumea. In asemenea situatii, fara muzica si nimic montat, daca rad oamenii in halul acesta inseamna ca gluma a fost cu adevarat buna.
Virgil: Sau atunci cand au venit contabilii si au inceput sa se joace cu umbrele lor pe usa. Fratii Ifrim sunt niste personaje in sine si in viata reala, dar in film sunt de-a dreptul fantastici. Iar atunci, pana sa incepem sa filmam secventa de care va spun, si-au petrecut timpul jucandu-se cu umbrele lor pe usa si facandu-si tot felul de glume unul altuia. Chiar am avut momente cand ne-am distrat bine pe set.
Jesus: Si mai era si lupta dintre ei si Razvan Vasilescu.. Fratii Ifrim, Gigi si Lucian, sunt niste actori extraordinari si niste oameni deosebiti, o tin dintr-o gluma intr-alta.
Virgil: Aveau o atitudine extraordinara si erau plini de energie si activau intreaga echipa de fiecare data cand erau acolo. Chiar si cand aveau destul de mult de asteptat pana sa le vina randul ,,in scena”, tot erau energici si bine dispusi si nu se plangeau niciodata. Niste oameni cu adevarat remarcabili.
Deci v-ati distrat la filmul acesta...
Jesus: La filmul acesta am muncit mult si ne-am si distrat mult. Dar Virgil are dreptate, cel mai important lucru a fost ca am avut multa energie pozitiva si asta e detaliul care face comedia speciala si totodata placuta de regizat. Actorii au impus buna dispozitie cu glumitele lor, plus momentele alea cand se creeaza comedia in mod neasteptat. Noua ne-a placut foarte mult sa facem filmul asta, cum speram ca le va placea si oamenilor sa il priveasca.
Ce a fost mai complicat de filmat?
Virgil: Pai aproape tot filmul a fost dificil de filmat. Eu ma gandesc mai cu seama la ziua in care am filmat cu copiii, ultima zi. A fost extrem de lunga si obositoare pentru amandoi dar si pentru noi. A fost nevoie sa ramanem energici tot timpul pentru a-i incuraja si pe ei.
Jesus: De asemenea ziua in care am filmat in biserica a fost foarte grea, iar jocul actorilor a fost foarte intens. Am inceput botezul foarte bine, filmam foarte repede si eram concentrati. Dar tot nu consider acele secvente mai grele, ci doar ca am muncit ceva mai mult la ele. Cand esti perfectionist asta e problema: sentimentul perfectiunii este greu de obtinut.
Care credeti ca sunt atuurile Nasei? De ce ar trebui ca oamenii sa vina la cinematograf sa il vada?
Jesus: Pentru ca e amuzant. E un film pe care il vezi atunci cand vrei sa te distrezi cu familia si copiii.
Virgil: Si are multi actori exceptionali. Plus o actrita principala frumoasa, un copil grozav, niste actori talentati care fac un film bun.
Jesus: Si daca tot ziceai de Alex Velea ca fiind un cantaret bun, ei bine el face si un rol bun ca baiat rau. Il avem si pe Razvan Vasilescu, pe Dragos Bucur, care sunt actori foarte buni, o avem si pe Whitney Anderson, o actrita americanca intr-un film romanesc, si nu numai.
Virgil: E un film potrivit pentru a iti petrece duminica dupa amiaza la cinema.
Planuiti sa mai faceti proiecte in forma asta: Jesus, Virgil, Alma?
Jesus: Da, sigur ca ne gandim! De exemplu tocmai am inceput sa lucram la partea a doua din Ho Ho Ho pe care am vrea sa o pregatim cel mai probabil pentru Craciunul de anul viitor. Dar deocamdata suntem la primii pasi, revizuim scenariul. Si sa speram ca nu ne vom opri aici!
A inceput sa iti placa in Romania, nu? Intentionezi sa te muti aici?
Jesus: Am filmat mult aici, asa ca am petrecut mai mult timp in Bucuresti decat in Madrid. Dar eu am o vorba: stau intr-un loc atata timp cat am de lucru. Imi place ce fac aici, am o multime de prieteni, asa ca aici sunt. Adica eu sunt regizor si ma duc acolo unde mi se propun proiecte interesante. Acum locul acela este Romania.
Părerea ta
Spune-ţi părereaPS: nu cred ca o sa il citesca cineva