CineMAiubit - Ziua întâi

Faţă de ultimele două ediţii, nici ele tocmai de lepădat, primele opt filme din seara de deschidere a festivalului internaţional de film studenţei CineMAiubit, ajuns la a paisprezecea ediţie, s-au înscris pe un palier valoric compact şi onorabil, vădind un sistem de selecţie exigent, cu criterii clare. Se impune să precizez că observaţiile critice din comentariile de mai jos se raportează la un pachet de filme situate în totalitate peste medie, între nivelurile "bunicel" şi "foarte bun".

"Anthem" (hors concours), Israel, Sam Spiegel, 2008
Scenariul şi regia: Ziv Berkovich
Cu: Ilan Hazan, Maya Gasner, Carmit Mesilati Kaplan, Albert Cohen
Comedie sobră, seacă, stranie, despre interacţiunile prozaice dintre câţiva vecini de cartier, într-o zi toropită de mici ghinioane la cumpărături. Dincolo de banalitatea aparentă a poveştii se simte o construcţie riguroasă, depăşind parametrii unei simple "felii de viaţă" (concept asupra căruia festivalul va reveni - şi voi reveni şi eu, cam cu draci, că ai noştri parc-au înnebunit pe partea asta). Umor insolit şi inteligent, în primul rând de acţiune şi situaţie, lucrat în filigran. Un decupaj elaborat, pus în valoare de o imagine compusă meticulos. Ceea ce i-aş reproşa în primul rând sunt lungimile - la ambele niveluri: al unor secvenţe şi cadre care vorbesc mult mai operativ (chiar şi în condiţiile unui ritm narativ atât de molcom), şi al ansamblului (treizeci şi şase de minute pentru o poveste care stătea perfect în douăzeci, hai douăzeci şi cinci).

"The Crossing", România, U.N.A.T.C., 2009
Scenariul: Victor Dragomir. Regia: Cristian Pleş
Cu: Toma Cuzin, Boris Gaza
Cel mai neîmplinit film al serii, în primul rând din cauza ambiţiei de a aborda un subiect de război fără o pregătire prealabilă serioasă. Se simte din primele cadre că tânărul Cristian Pleş nu stăpâneşte universul beligerant de nici o culoare (şi cu atât mai puţin pe cel din Al Doilea Război Mondial!). De la jocul actorilor şi până la decoruri (case dezafectate paşnic, pe post de clădiri pustiite de război - nu conving nici de frică!), totul e mimat din perspectiva anilor 2000+. Pe de altă parte, spre final se însăilează un paralelism straniu între două realităţi (vagi sugestii onirice, dar fără să ştim care dintre planuri e cel al visului), insuficient conturat pentru a deveni, din neclar (cum este), misterios, ambiguu, incitant (cum s-ar fi dorit). Principala calitate e compoziţia atentă a cadrelor şi, în genere, gradul de profesionalism la nivel de producţie (un film "lucrat serios", cum s-ar spune).

"La porta", Italia, S.N.C., 2009
Scenariul: Giacomo Bendott, Ilaria Macchia, Piero Messina. Regia: Piero Messina
Cu: Roberto Herlitza, Giorgio Colangeli
Indiscutabil, cel mai reuşit film de până acum. Simplu şi percutant, de un comic rafinat şi plin de originalitate, în cheie uşor absurdă.

"Tranzit", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Vlad Constantin
Cu: Mihaela Popa, Sabina Brînduşe
Episod pasager din drumul unei fete de la ţară spre Spania, pentru a se angaja, zice-s-ar, ca ospătăriţă. Portrete realiste şi credibile, bine finalizate de cele două interprete. Ton narativ ponderat, compoziţii de cadru creative, şi un final extrem de intens, la nivel de sugestie. Din păcate, lipseşte un twist autentic, care ar fi fost indispensabil - şi se simte clar că la originea acestui neajuns stau gravele lacune din sistemul pedagogic de la U.N.A.T.C. - asupra cărora voi reveni în final.

"Vida", Israel, Sam Spiegel, 2008
Scenariul şi regia: Anat Maltz
Cu: Oren Menashe, Rozina Cambos
Drama măruntă a unei funcţionare trecute de prima tinereţe, care nu se poate adapta la computerizarea birotică, astfel ajungând să fie eliminată prin "selecţie naturală". Premise solide, dezvoltate în câteva secvenţe de un dramatism mocnit perceptibil. Din păcate, în a doua jumătate, povestea se disipează în direcţii parazitare. Imaginea (atât regisoral, cât şi fotografic), e corectă fără virtuţi deosebite.

15 iulie, România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul: Anca Buja, Cristi Iftime. Regia: Cristi Iftime
Cu: Lorena Zăbrăuţanu, Adrian Titieni, Coca Bloos, Lucian Iftime
Studiu de realism contemporan cu accente minimaliste, care ar fi putut să fie excelent, dacă nu se cantona în fundătura "feliilor de viaţă" - v-am spus că n-am scăpat de ele! Concluziile, în paragraful final. Substanţa familiei descrise în film, cu stereotipiile, meschinăriile şi umanitatea ei decriptată în detaliu, cerea neapărat o poveste, chiar şi în intervalul celor treisprezece minute perfect echilibrate şi umplute atât de dens, încât lipsa oricărui final lasă o stare de frustrare extremă - cu atât mai mult cu cât toţi actorii sunt buni (în frunte, desigur, cu Titi şi Coca) iar imaginea lui George Chiper e expresivă ca întotdeauna.

"Passing On", S.U.A., Dodge, 2009
Scenariul: Austin Zumbro. Regia: Cameron Clark.
Cu: Wiley Naman Strasser, Sheila Vand, Jim Cathcart, Matt Gaglioti, Robert Sobel
Comedie neagră de foarte bună calitate, în jurul sosirii bunicii (sub formă de... pungă cu cenuşă!) la cei doi nepoţi ai ei (frate şi soră) şi prietenul lor. Momente de un umor troznitor - din păcate şarjate vizibil: actorii joacă gros, iar regia supralicitează enorm de disproporţionat (atât în lucrul cu interpreţii, cât şi la concepţia de decupaj). O altă lipsă: finalul liniar şi anticlimactic - când povestea, prin însăşi natura ei şi felul cum fusese condusă până acolo, impunea o poantă majoră de încheiere.

"Strung Love", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Victor Dragomir
Cu: Bogdan Marhodin, Olivia Niţă, Alexandru Potocean, Sorin Cociş, Gabriel Costin, Andrei Mateiu, Şerban Huluba, Alice Nicolae, Marian Despina
Revelaţia românească a serii: un pariu câştigat cu genul "Amintirilor din Epoca de Aur" - amintind pe multiple planuri, toate cu semnul plus, de seria lui Mungiu. Se simte clar că autorul cunoaşte perioada nu din experienţă directă, ci în urma unei documentări migăloase: deşi foarte bogat în detalii caracteristice, filmul sună mereu "pe lângă adevăr" - dar, din fericire, această trăsătură nu constituie neapărat un defect: o dată, pentru că nicăieri nu scrie că arta trebuie să copieze fotografic realitatea (atâta vreme cât îi respectă adevărurile esenţiale), şi apoi, pentru că îngroşările caricaturale nu depăşesc limitele bunului-simţ, fiind totodată creative şi amuzante.

...Cum spuneam, încă din prima seară, prezenţa românească în festival s-a distins, dintr-un total de patru filme, prin două "felii de viaţă" - adică, două prea mult. Trebuie să le explice cineva salariaţilor catedrei de regie film de la U.N.A.T.C. că procesul de formare a viitorilor regisori e mult mai complex, iar aceste limitări epice sunt foarte periculoase. În primul rând, studenţii la regie trebuie să fie învăţaţi să coopereze cu cei de la C.A.V., şi să lucreze pe scenariile lor - scenarii de scurt-metraj oricât de simple, dar construite complet şi corect, cu cap şi coadă. Trebuie să înceteze definitiv desconsiderarea şi dispreţuirea studenţilor la scenaristică, şi cultivarea deşănţată a conceptului "filmelor de autor" - când nimeni nu-i în stare să-i înveţe pe cei de la regie să-şi scrie propriile scenarii. Aşa-zisele "felii de viaţă" trebuie să se menţină strict la stadiul de exerciţii provizorii, iar filmele proiectate în afara şcolii (la festivaluri, etc.) să fie lucrări complete, nu jumătăţi de măsură. Altfel, această şcoală de cinema nu-şi va începe niciodată drumul spre a deveni o instituţie respectabilă, cu un autentic rol formativ.