Grecii au trei festivaluri importante: cel de la Salonic, cel mai mare si in ultimii ani intra-adevar cu ambitii mari, cel de la Drama, dedicat scurtmetrajelor, si Panorama Filmului European, organizat sub auspiciile ziarului Elefterotipia (Presa Libera) la Atena. Este un festival care de 22 de ani marcheaza toamna viata culturala a capitalei Greciei. De-a lungul timpului, festivalul a adus in atentie realizari ale filmului european, dar si din alte parti ale lumii. Pe langa productii noi europene si grecesti festivalul a inclus in ample retrospective scoli cinematografice si curente, iar premiul special al panoramei a rasplatit intreaga activitate a uneor cineasti precum Michelangelo Antonioni, fratii Taviani, Arthur Penn, Max von Sydow, Costas Gavras, Mikis Theodorakis etc.
Anul acesta festivalul dedica o retrospectiva lui Samuel Fuller, regizor, scenarist si actor american, westernului spaghetti, trilogiilor (precum celor ale lui Andrzej Wajda Generatie, Canalul si Cenusa si diamant, Bill Douglas, Antonio das Mortes si Satyajit Ray), clownilor ecranului (precum fratii Marx, Charlie Chaplin, Buster Keaton si Peter Sellers), fascismului cotidian (cu filme ale lui Ingmar Bergman, Bernardo Bertolucci, Elia Kazan, Marco Ferreri, Michael Hanecke), filmului grec al anilor `80, celor 50 de ani de existenta a statului Cipru si scurtmetrajelor care au candidat in ultimii ani la premiile academiei europene de cinema.
Anul acesta festivalul are, ca niciodata, o serie de invitati de marca: frumoasa actrita Valeria Golino (italianca dupa tata, grecoaica dupa mama), Emir Kusturica, Jerzy Skolimowski (in sfarsit cu un film de-al sau ca pe vremuri, Essential Killing, 2010, Polonia- Norvegia- Ungaria- Irlanda) si Otar Ioselliani (in competitie cu filmul sau autobiografic Chantrapas, 2010, Franta).
Vremea e splendida, cu un cer senin, nefiresc pentru octombrie, cand practic ar trebui sa ploua pentru tot anul, insa salile sunt doar pe jumatate pline, caci grecii par preocupati numai de baschet si fotbal. Organizatorii spera insa ca invitatii de marca vor atrage mai multa lume. Publicul din Atena a avut deja placerea de a o asculta pe Valeria Golino pe scena vorbind greceste, de a o vedea pe ecran ca interpreta in L`uomo nero (2009, Italia, regia Sergio Rubini) dar si ca debutanta in regie cu o comedie de scurtmetraj, Armandino e Il Madre (2010, Italia), in care compozitorul Mario Tronco a utilizat copios muzica populara romaneasca.
Competitia se anunta interesanta caci cele 20 de filme inscrise sunt foarte diverse iar cateva sunt semnate de nume importante, pe langa cele mentionate fiind si Goran Radovanovic (cu Ambulanta, 2009, Serbia), Sophie Fiennes (Over Your City Grass Will Grow, 2010, Franta- Olanda- M.Britanie), Manoel de Oliveira (2010, O Estranho Caso de Angelica, Portugalia- Spania- Franta), Giorgio Dritti (2009, Italia, L`uomo che verra) etc.
Primele trei filme, desi dau impresia de déjà vu, sunt interesante pentru ca ne provoaca, ne stimuleaza memoria sa ne amintim alte filme, deci a discutam despre cinema. Pana la urma asta e scopul unul festival, nu-i asa? L`uomo nero e un film dulce-amar cuceritor pentru publicul obisnuit, dar orasul natal idealizat vazut in flash-back devine pentru initiati un cliseu caci filmul aminteste prea mult de Amarcord al lui Fellini, de Nuovo Cinema Paradiso si Malena ale lui Tornatore. In schimb, Le petit ruiseseaux/ Cele doua mici rauri (2010, Franta) al lui Pascal Rabale (realizat dupa propria sa banda de desene animate!) desi la inceput pare un remake frantuzesc al peliculei Morocanosii/ Grumpy Old Men (1993, regia Donald Petrie, cu Jack Lemmon si Walter Matthau), datorita povestii unui batranel care redescopera farmecul vietii si chiar dragostea tomnatica, te surprinde tot timpul si te convinge ca filmul european/ francez, depasind cliseele, poate fi peste cel american. Dar suntem doar la inceput si asteptam alte surprize…
