Alex. Leo Şerban, ales criticul de film favorit al românilor în urma unui sondaj Cinemagia, a murit sâmbătă dimineaţa, la spitalul Matei Balş din Bucureşti, după o suferinţă provocată de o boală incurabilă, cancerul limfatic. Avea doar 51 de ani.
UPDATE
Iată ce scria Alex Leo Şerban pe forumul cinemagia.ro, la topicul "Sunt fericit/ă pentru că...". Fiecare mesaj e însoţit de ora şi data la care a fost publicat, fiind redat întocmai cum a fost scris, cu prescurtările şi punctuaţia alese de critic.
19 Apr 2010, 20:40
sint fericit k am fost in vizita la marele nostru liviu ciulei, pe care nu-l mai vazusem de anul trecut din vara... nu o sa uit niciodata generozitatea cu care mi-a pus la dispozitie apartamentul sau newyorkez din washington sq in vara lui 1996, cind am strabatut sua cu o bursa
24 Apr 2010, 12:46
sint fericit pt k plec la lisabona peste citeva ore (= o fereastra nesperata printre 'fumurile' vulcanului eyjafjallajokull!) & k dupa terminarea jurizarii la festivalul 'indielisboa' voi ramine acolo pt o lunga perioada
29 Apr 2010, 10:10
pt k ieri a trebuit sa scriu (pt revista hbo + 'aperitiff', cotidianul tiff-ului) textul dspr 'autobiografia lui nicolae ceausescu' (pe care l-am vz in urma cu cca 3 sapt) si k, dupa ce i l-am trimis si autorului (andrei ujica), acesta a avut delicatetea de a ma suna (aici, la lisabona) k sa-mi multumeasca & sa-mi spuna cit de mult i-a placutsi pt k, tot ieri, am calatorit cu metroul cu eva truffaut (de asemenea membra a juriului), fiica marelui francois
La o zi după aniversarea a 50 de ani, Alex Leo Şerban povestea forumiştilor cinemagia.ro ce cadouri a primit, întrebat fiind care a fost cel mai cel.
29 Jun 2009, 09:57
pai, pe langa un nr incalculabil de memorabilia marilyniene (albume, brikete, port-tigarete...), de chocolate (toata lumea stia k mor dupa ele...), de carti-cd-uri-dvd-uri & such, de bauturi de tot felu, de friandize pe baza de violete, ba kiar si de 2 tablouri de pictori (ro) cu cota, de un colaj mortal facut de o fosta masteranda de-a mea (cu titluri din vekea revista 'cinema', lol), de palete cu mingi de ping-pong & de un 'deluxe dm box set sounds of the universe' & de camasi de firma & de 'teneshi' cum mi-au placut intotdeauna (albi cu albastru, simpli), cel mai haios cadou e un tricou pe care scrie - atentie, nu imprimat, ci din material!, nu'sh cum dzeu au facut - 'no rucola please' (eu nesuportind rucola). il voi purta in italia mainly, scutindu-ma de suportul verbal
"Happy Birthday, Mr. President!" i-a urat un forumist cinemagia.ro lui Alex Leo Şerban prin postarea clipului cu Marilyn Monroe cântându-i lui John F. Kennedy, pe 19 mai 1962. Iată cum comentează Leo Şerban "performance"-ul lui Marilyn Monroe, actriţa lui de suflet:
28 Jun 2009, 08:57
mai intii suspansul cauzat de intirzierea ei (intirzierile ei erau proverbiale...), apoi, WOW, aparitia ei k un fascicol orbitor de lumina, pasul comic-grabit de 'micuta japoneza', peter lawford prezentind-o - in fine - k 'the late marilyn monroe' (= omg), dezbracarea ei de blana & raminerea in rochia aia cu sute de perle cusute pe ea, gesturile ei pina sa inceapa sa cinte (bobirnacul dat microfonului - l-am 'adoptat' si eu btw! - si-apoi miinile streasina la ochi), in fine VOCEA, absolut unica, trecind de la deep breathingurile aproape erotice din 'hap...py birth...day... to... youuuu' la auto-ironicul 'mr president' (cind park ia pozitia de drepti) - TOTUL este perfect in ac performance! Vezi clipul AICI.
Un verdict legat de modul în care abordează filmul:
02 Feb 2010, 12:43
dk e vba dspr paradigmele pe care le folosesc in discutarea unor filme, acestea, da, sint filozofice, nu (doar) cinematografice & artistic-conceptuale intr-un sens larg (eu includ filmul in ceea ce se numeste 'vizualitate', termen inspirat de scrierile lui walter benjamin & ajuns la zi prin contributiile unor importanti teoreticieni ai imaginii = paul virilio, slavoj zizek, victor burgin etc);
De la cine se revendică:
02 Feb 2010, 13:03
cit despre 'sentimentele crestine' - constat k unii, care fac mare caz de ele, se comporta fix la antipodul lor; eu, cel putin, nu sint ipocrit & declar deskis k ma revendic de la cu totul alta traditie - aceea a cinicilor antikitatii grecesti, de la machiavelli, talleyrand & nietzsche.
***
Cu siguranţă cel mai popular critic de film al României până la retragerea sa din activitate, Alex. Leo Şerban a comentat viaţa cinematografică şi culturală a României timp de aproape trei decenii. Este autorul apreciatului volum "De ce vedem filme", a fost directorul artistic al festivalului Anonimul, unul dintre membrii fondatori ai revistei "Dilema (veche)" şi totodata singurul critic din Romania invitat in emisiunea jurnalistului francez Bernard Pivot "Double je".
S-a născut pe 28 iunie 1959 la Bucureşti şi a fost nu doar critic de film, ci şi eseist, prozator, traducător şi artist vizual.
Fotografia ataşată acestui articol a fost realizată în septembrie 2009, la Veneţia, în timpul cunoscutului festival de film din laguna italiană. Alex. Leo Şerban, invitat la o mulţime de festivaluri din întreaga lume, era unul din primii români care luau pulsul cinematografiei mondiale.
Alex. Leo Şerban a fost unul dintre cei mai prolifici forumişti de pe forumul Cinemagia, cu mai bine de 4,800 de mesaje postate în cei câţiva ani de prezenţă activă pe forum. Datorită lui, primeam cele mai noi ştiri de la festivaluri, aflam filmele care meritau văzute sau ne dădeam seama, uneori, de ce anume ne-a plăcut un anumit film. Comentariile sale succinte reuşeau să prezinte esenţa unei anumite producţii în doar câteva cuvinte.
Gusturile sale în materie de cinema erau cât se poate de libere, nu desconsidera niciun gen şi privea până şi cea mai populară premieră cu aceiaşi ochi cu care sorbea uneori pretenţioasele filme incluse în competiţia marilor festivaluri. Cronicile, eseurile şi cărţile sale despre cinema evadau din această artă, oferind trimiteri la pictură, dans, fotografie, arhitectură, pe măsura culturii prodigioase a autorului şi-a pasiunii sale pentru frumos.
Când a împlinit 50 de ani, a organizat la cinematograful Elvira Popescu o proiecţie specială cu unul din filmele sale favorite, Mon oncle al lui Jacques Tati. Şi Cinemagia a fost prezentă atunci la această proiecţie pe peliculă, o ocazie rară de a vedea unul dintre filmele lui Tati în cele mai bune condiţii.
La sfârşitul anului 2009 şi-a luat la revedere de la cinema. După atâţia ani de văzut filme şi mii de de texte despre ele, Alex. Leo Şerban a decis că să meargă mai departe şi să lase cinematografia mondială în pace. Cauza? "O rutină, o rugină, o insatisfacţie (pur personală) legată de meseria de jurnalist", după cum comenta într-un articol de bun-rămas publicat de Dilema Veche, revista pentru care scria de 16 ani. În noiembrie 2009 se mutase deja la Buenos Aires şi începuse să scrie o carte despre Jorge Luis Borges. În aprilie 2010, la reîntoarcerea în ţară pentru susţinerea unor cursuri despre artele spectacolului, comenta că în ultimele luni nu văzuse decât un film, Avatar, şi asta la insistenţele unor prieteni.
Chiar dacă renunţase la critică, Alex. Leo Şerban revenea uneori în marile reviste de film ale lumii cu analize despre cinematografia românească. Ultimul material publicat de care am reuşit să aflăm este cel din revista Film Comment, unde comenta, în ianuarie 2011, "fundătura" în care au ajuns cineaştii români. Criticul spera la apariţia unui nou val de cineaşti, mai interesaţi de genuri şi mai puţin atraşi de formalismul care domină în acest moment producţia noastră de film. "Cinematografia română are nevoie disperată de un nou Cristian Nemescu – blândul, jovialul, versatilul postmodern a cărui dispariţie prematură a lăsat prin California Dreamin’ o moştenire exemplară”, scria Alex. Leo Şerban, citat de hotnews.
Comemorarea lui Alex. Leo Şerban va avea loc luni, 11 aprilie, de la ora 16 la Uniunea Scriitorilor, pe Calea Victoriei 115 (intersecţia dintre Calea Victoriei şi bulevardul Dacia). Incinerarea va avea loc la Crematoriul Vitan Bârzeşti, marţi, la ora 14.
Părerea ta
Spune-ţi părereaProbabil si au implinit menirea in "lumea asta" , chiar daca noua ni se pare "nedrept".
Si "sus" (in alta lume paralela , sau cum or fi ele) este nevoie de oameni valorosi!
Boala de care suferea ALS a fost adaugata de autor ulterior publicarii articolului.
Insa nu a murit de cancer limfatic.
Daca ar fi fost bolnav de cancer limfatic(limfom) nu ar fi fost internat intr-un serviciu de infectioase,ci intr-unul de hematologie sau oncologie
e clar ca a murit de altceva...
Nimic nu va mai fi la fel pe Net (forum-urile despre film, blog-uri etc.) fără tine. Aş vrea să cred că puţinul timp pe care l-ai petrecut după retragerea din lumea virtuală a fost savurat la maximum, că ţi-ai aflat în sfârşit rostul.
În următoarea viaţă poate că ar merita să încerci să le doreşti celor pe care nu-i suporţi tot binele din lume. Să-ţi reamintesc ce mi-ai urat cândva?!
Ori de câte ori îmi va fi dor de tine am să mă întorc în timpul acela magic în care mă jigneai iar eu îţi răspundeam insultându-te, la rându-mi, şi-am să repet scena la infinit minţându-mă că suntem nemuritori şi că şi ăsta e un fel de viaţă. Alt fel de viaţă. Eternă.
Dumnezeu să te ierte!
"@blastpit" toti suntem muritori asta e mersul firesc al existentei.
Firesc ar fi sa se formeze noile generatii de valori ,care sa ii inocuiasca....pe cei care au trecut dincolo!
Intrebarea este: se formeaza?
...daca da: e foarte bine!
...daca nu, de ce nu?
SIDA nu e cancer ci o boala infectioasa declansata de un virus. Pe fisa clinica a lui ALS scrie “Diagnostic - infectie HIV”. Pe actul medical constatator al decesului este trecut “cauza mortii - SIDA
Oricum, mare păcat. :-(
(Zâmbesc acum imaginându-mi cum au luat cu asalt laboratoarele medicale, foştii parteneri sexuali.)
Dureros este totuşi faptul că la aproape 30 de ani de la izolarea virusului HIV (1983) calea principală de transmitere rămâne cea sexuală.
Întâmplarea asta nefericită ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru noi toţi. :D
@Dragomara - Lacrimile si saliva contin HIV, dar intr-o concentratie prea mica ca sa infecteze cealalta persoana. In cazul sarutului e posibil daca persoanele prezinta ceva rani, dar deja trecem de "ipoteza" initiala, doar prin saliva. Probabil tu stiai astea, am completat doar in caz ca citeste cineva pe aici si sa nu inteleaga gresit.
Apropo de asta m-a amuzat foarte tare o tipa in troleu, ce-i drept era saraca si tiganca, dar nu vreau sa se inteleaga gresit (legat de etnie), in cazul respectiv era mai degraba vorba de latura aia a omului simplu, mai de la tara, slab informat. O fata cu SIDA intra in troleu si incepe sa ceara bani mentionand teribila ei suferinta, iar persoana mai ignoranta incepe sa se indeparteze de fata si sa spuna isteric oamenilor din jur: "are SIDA, are SIDA....vai, are SIDA". Citat aproximativ...
Leo a ieşit (mult prea devreme!) din această lume exact aşa cum a spus în emisiune “Literatura de azi” - "Mie mi se pare că lucrul cel mai elegant pe care-l poate face cineva este să iasă din acestă lume pâş-pâş, în vârful picioarelor. Pur şi simplu, să dispară puţin câte puţin. Să nu mai rămână nici măcar rânjetul, ca la Pisica de Cheshire."
Leo a ieşit pâş-pâş, fără să ne dăm seama. (Puţini ştiau că este bolnav şi şi mai puţini ştiau că este în ultima fază) Aşa că vestea asta a venit pe neaşteptate şi ne-a marcat profund, pe noi, cei care i-am admirat inteligenţa si l-am iubit.
Vă rog, nu-l mai defăimaţi! (ultimile mesaje de aici nu fac decât să sublinieze că ar fi avut SIDA; încă trăim vremuri în care persoanele cu această boală sunt arătate cu degetul de parcă ar fi nişte ucigaşi sau violatori. Este trist că încă cei din România mai au astfel de concepţii. SIDA nu trebuie să fie un stigmat. În ultimă instanţă se poate lua şi de la dentist.)
Ce importanţă are acum care este exact boala care i-a fost fatală în cele din urmă?! Nu are nicio relevanţă! (Oricum, ştiu că a suferit.) Contează doar ce a lăsat în urma sa. Şi, a lăsat foarte multe!
Ne rămân textele sale (care merită (re)citite) şi amintirile cu el.
Rămas bun, dragă Leo! Odihneşte-te în pace!