Turma/The Flock

Cu atatea veverite, ursi, albinute si nevastuici in filmele de sarbatori, cateva sperieturi asezonate cu picioare si maini taiate parca pica bine. Turma/The Flock se achita la fix de sarcina si, daca n-ai vazut Tacerea mieilor, Se7en si 8 milimetri, ai toate sansele sa-l consideri extrem de original...

Avem de-a face cu o turma, dar nu de oi, ci una de devianti sexual. Turma este pastorita de Erroll Babbage, un asistent social mai special, a carui sarcina este sa se asigure ca fostii condamnati inchisi pentru infractiuni sexuale (din care violurile, zoofilia sau voyeurismul sunt cele mai… soft) isi vor lasa animalutzele in pace si binoclul cuminte in dulap. Aceasta este turma lui Babbage, o sleahta pestrita de violatori, sadomasochisti, pedofili si necrofili, asupra careia eroul nostru isi asmute din cand in cand flerul infailibil. Caci unele dintre mioare sunt mai negre ca altele si revin la vechile obiceiuri.

Din nefericire Babbage da dovada de un zel cam obsesiv, asa ca urmeaza sa fie scos la pensie fortat, ca urmare a multelor denunturi facute de turma sa. Pentru ultima luna de serviciu, i se repartizeaza o incepatoare, Allison (Claire Danes), pe care trebui s-o invete tainele meseriei. Ea, in schimb, are sarcina de a-l pastra pe colegul cel naravas intre granitele care delimiteaza datoria de abuz.

Pentru noi filmul devine mult mai interesant in momentul in care Erroll si Allison ajung la concluzia ca o fata rapita a fost cu siguranta victima unuia dintre fostii condamnati aflati in grija lor. Pentru a o gasi in viata, cei doi incep o cursa contracronometru, fara ca sefii lor si politia sa stie.

Gere face un rol absolut superb si-si dezvolta personajul excelent, in nu foarte lungul periplu care presupune punerea cap la cap a dovezilor, avand ca miza soarta incerta a tinerei rapite. Flerul il aduce pe Babbage mai aproape de rapitor, dar si mai aproape de nebunie, caci barbatul nu ar fi atat de bun la pastrarea oilor sale in tarcul imaginar al normalitatii daca nu ar avea si el o atractie aproape de nestapanit pentru violenta. Gere il interpreteaza perfect pe dualul Babbage, in acelasi timp puternic si fragil, autoritate absoluta in domeniul sau, dar si tinta ironiilor colegilor, care-i parodiaza ticurile si tabieturile.

Cu indelungata sa cariera din Hong Kong (este creatorul celebrei serii "Infernal Affairs" si in acelasi timp poate cel mai profitabil regizor asiatic al momentului), Lau pare sa fi avut impresia ca nu se va descurca in inteligentul scenariu al lui Hans Bauer ("Anaconda") si Craig Mitchell, astfel incat exagereaza cu efectele vizuale, dar, o data indepartata prezenta acestora ca un roi de muste bazaitoare, apasatoarea atmosfera a filmului te prinde in mreje, iar socurile si tensiunea vin exact cand trebuie, ambalate excelent in imaginea lui Enrique Chediak ("Dupa 28 de saptamani") si muzica lui Guy Farley (cvasi-romanescul "Modigliani").

Interzis minorilor, filmul are parte de suficiente socuri pentru a fi pe placul celor mai tari de inger (pentru ceilalti vine "Bee Movie") si aluneca intr-o zona extrem de incomoda a sexualitatii umane, acolo unde suferinta altora e bucuria unora, iar extazul devine sinonim cu nebunia. In acest context, Babbage este un (anti)erou cu atat mai atragator, un "blade runner" cu natura incerta, dar eroic in incercarile sale de-a proteja societatea normala, chiar daca incursiunile sale in lumea patologicului il pangaresc, ataca si chinuie insuportabil. Duritatea lui Babbage aduce uneori a razbunare, iar relatiile cu fostii condamnati sunt condimentate cu o combinatie de vina si invidie, deci este cu atat mai surprinzator ca Gere reuseste sa-si pastreze personajul in zona buna, spre compasiunea si admiratia spectatorului.