Articole The Passion of the Christ

Una dintre primele decizii ale lui Mel Gibson ca regizor al Patimilor lui Hristos a fost ca Iisus sa vorbeasca aceeasi limba pe care Iisus – personajul istoric - a vorbit-o acum 2000 de ani. Aceasta este aramaica, o limba semitica straveche inrudita cu ebraica, astazi considerata de unii lingvisti “limba moarta”, inca folosita in dialect de grupuri restranse din parti indepartate ale Orientului Mijlociu.

Candva, insa, aramaica era lingua franca a timpurilor sale, limba educatiei si comertului, vorbita pretutindeni, asa cum este limba engleza astazi. La inceputul secolului al optulea i.C., limba aramaica se folosea frecvent din Egipt la Asia Maior, la Pakistan si era limba oficiala in marile imperii ale Asiriei, Babilonului si mai apoi a Imperiului Chaldean si al guvernului Imperial al Mesopotamiei. S-a intins apoi pana in Palestina, luand locul ebraicii ca limba oficiala intre 721 si 500 i.C. Mare parte din legea iudaica s-a format, dezbatut si transmis in aramaica, limba care a constituit bazele Talmudului.

Iisus ar fi vorbit ceea ce este astazi cunoscut drept aramaica occidentala, care era dialectul evreilor in timpul vietii Sale. Dupa moartea Sa, primii crestini au scris portiuni din scriptura in aramaica, raspandind intamplarile depre viata lui Iisus si mesajele Lui in multe tinuturi.

Ca limba istorica pentru exprimarea ideilor religioase, aramaica este firul unificator pentru iudaism si crestinism. Profesorul Franz Rosenthal a scris in Jurnalul Studiilor Orientului Apropiat (Journal of Near Eastern Studies): “Dupa parerea mea, istoria aramaicii reprezinta cel mai pur triumf al spiritului uman, asa cum este el cuprins in limbaj (care este cel mai direct mijloc de expresie fizica a mintii) . . . [A fost] puternic activa in promulgarea chestiunilor spirituale.” Si pentru Gibson a existat ceva inefabil de puternic in a auzi cuvintele lui Hristos in limba originara.
Dar sa readuci aramaica la viata pe un ecran modern de cinematograf avea sa fie o provocare imensa. In cele din urma, cum creezi un film intr-o limba pierduta a primului secol la mijlocul secolului XXI?

Gibson a cerut ajutorul Parintelui William Fulco, presedinte si coordonator al Studiilor Mediteraneene la Loyal Marymount University si unul dintre cei mai mari experti din lume in aramaica si culturile semitice clasice. Fulco a tradus in intregime scenariul Patimilor lui Hristos in aramaica primului secol pentru personajele iudaice si in latina vulgara pentru cele romane, bazandu-se pe vastele sale cunostinte lingvistice si culturale. Dupa ce a tradus scenariul, Fulco a fost si consultant de dictie pe platou si a ramas “de serviciu” pentru productie, oferind traduceri si consultante de ultim moment. Pentru a reda limbajul si mai autentic, Gibson a consulat si vorbitori nativi ai dialectelor aramaice, pentru o mai buna intelegere a foneticii limbii. Frumusetea si muzicalitatea acestei limbi moarte, isi aminteste el, au fost profound miscatoare.

In cele din urma, intreaga distributie internationala a filmului Patimile lui Hristos a trebuit sa invete portiuni din aramaica – cei mai multi fonetic – devenind probabil unul dintre cele mai largi grupuri de artisti care au invatat o limba straveche en masse. Pentru Gibson, “limba straina” a filmului a adus si un alt beneficiu: invatarea aramaicii a devenit un factor unificator al distributiei, alcatuita din multe limbi, culturi si medii. “Sa aduci laolalta o distributie din toata lumea si sa-i pui sa invete limba asta le-a dat sentimentul unui loc comun, a ceva ce apartine tuturor si al legaturilor care transced limbajul”, spune el.

A fost de asemenea o provocare pentru actori sa-si cerceteze mai adanc propriile resurse fizice si emotionale, mai mult decat si dincolo de cuvinte. “Faptul ca au vorbit in aramiaca a cerut ceva cu totul diferit din partea actorilor”, observa Gibson, “pentru ca trebuiau sa compenseze claritatea obisnuita a limbii lor native. A adus la lumina un nivel de interpretare cu totul diferit. Intr-un fel, a devenit un film ca pe vremuri, pentru ca eram foarte hotarati sa spunem ce s-a intamplat mai ales printr-o imagistica si expresivitate pure.”