Articole The Passion of the Christ

“Voi sunteti prietenii Mei; mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai.”

La Roma, unde secole de istorie a omenirii stau scrise in piatra, marmura si picturi, regizorul castigator al premiului Oscar, Mel Gibson, a creat de curand o lume mai indepartata in timp: aceea a Ierusalimului, in ultima zi din viata lui Iisus Hristos, pentru filmul Patimile lui Hristos. Impreuna cu o distributie desavarsita si o echipa de productie de artisti devotati, Gibson a reluat eterna poveste cu realismul lipsit de compromis si cu emotia autentica a cinematografiei contemporane.

“Patimile” (dupa latinescul pentru “suferinta”, care inseamna si iubire profunda, ce transcende timpul) se refera la evenimentele de agonie si, in cele din urma, mantuitoare, din ultimele douasprezece ore din viata lui Iisus Hristos, despre care exista patru marturii separate in Noul Testament din Biblie si a caror mostenire se reflecta in ultimii 2000 de ani. Imagistica puternica ce inconjura Patimile a inspirat imaginatia artistica, devenind o influenta profunda si perena in pictura occidentala si in numeroase filme din secolul trecut.

Incepand chiar cu filmele mute ale lui Thomas Edison, Patimile au fost o tema abordata de cei mai ambitiosi cineasti. In 1927, Cecil B. DeMille a regizat prima transpunere epica a vietii si mortii lui Iisus in filmul mut Regele Regilor (The King of Kings). Apoi, in 1953, 20th Century Fox a introdus noua tehnologie CinemaScope in The Robe, cu Richard Burton in rolul unui tribun roman in cautarea izbavirii, dupa rastignire. In anii ’60, filmele epice dupa Biblie devenisera un gen de sine statator, cu reprezentari monumentale, ca cea a lui George Stevens in The Greatest Story Ever Told, cu decoruri extravagante si o distributie pe masura.

In aceeasi perioada, maestrul italian Pier Paolo Pasolini a abordat subiectul intr-o maniera cu totul noua in The Gospel According to St. Matthew, cu o distributie de amatori, un stil naturalist si un limbaj preluat direct din Biblie, film devenit cel mai de success din intreaga cariera a lui Pasolini. In anii ‘70, Patimile au fost subiectul a doua musical-uri: Godspell si Jesus Christ Superstar. Mai recent, regizorul Martin Scorsese a fost, de asemenea, atras sa examineze ultimele zile ale lui Hristos, in controversatul film The Last Temptation of Christ.

Nici un cineast nu a incercat, insa, pana acum, sa aduca la viata acest eveniment de sacrificiu suprem cu atat de mult realism si cu detalii cinematice atat de intense. Mel Gibson a visat de mult sa creeze acest film, a carui realizare i-a cerut multe sacrificii, ale lui si ale multor altora, inclusiv ale partenerilor lui de productie de la Icon, Bruce Davey si Steve McEveety.

“Intentia mea cu acest film a fost sa creez ceva care sa dureze si sa indemne la introspectie si reflectie serioasa cele mai diverse genuri de spectatorii, din toate mediile,” spune Gibson.
Si continua: “In cele din urma, sper ca mesajul de imens curaj si sacrificiu va inspira toleranta, iubire si iertare. Cu siguranta avem nevoie de ele in lumea de azi”.

Gibson a inceput sa cerceteze scripturile si evenimentele contemporane Patimilor acum 12 ani, in timpul unei crize spirituale ce l-a facut sa isi evalueze propria credinta, si mai ales sa mediteze la natura suferintei, a durerii, a iertarii si a mantuirii. Gibson, care ultima data a adus la viata ca regizor Scotia secolului al XIII-lea, intr-un film de Oscar – Braveheart – a realizat ca acum avea sansa unica sa isi puna talentul in slujba pasiunii sale. A avut viziunea de a aduce intreaga putere a tehnologiei cinematografului modern – si mai ales imaginea realista si viscerala, scenografia si stilurile de interpretare ale cinematografului de azi – in subiectul Patimilor.

Gibson a scris scenariul impreuna cu Benedict Fitzgerald Wise Blood, avand drept surse principale Evangheliile dupa Matei, Marcu, Luca si Ioan. Gibson stia insa ca intra pe un teritoriu artistic in esenta neexplorat – intr-un domeniu unde se intrepatrund arta, naratiunea si devotiunea. “Cand abordezi un eveniment atat de cunoscut si cu atat de multe interpretari diferite, singurul lucru pe care poti sa il faci este sa ramai cat de fidel posibil relatarii si propriului fel de a o exprima creativ,” spune Gibson. “Asta am incercat sa fac.”

Cat despre decizia lui de a evidentia realismul fizic, Gibson spune: “Am vrut sa exprim imensitatea sacrificiului, ca si oroarea lui. Am vrut de asemenea un film care are momente de reala poezie si frumusete, si o permenenta prezenta a iubirii, pentru ca in cele de urma este vorba despre credinta, speranta si dragoste. Dupa parerea mea, aceasta este cea mai impresionanta naratiune pe care o putem relata.”
Patimile lui Hristos este regizat de Mel Gibson si produs de Bruce Davey, Gibson si Steve McEveety. Enzo Sisti este producator executiv.

Printre talentatii artisti din echipa de productie sunt Caleb Deschanel, director de imagine, de 4 ori nominalizat la Oscar, scenograful italian Francesco Frigeri, castigator al premiului Oscar, Maurizio Millenotti, pictor de costume, de doua ori nominalizat la Oscar, echipa de efecte speciale a lui Keith VanderLaan si Greg Cannom (de doua ori castigator al premiului Academiei Americane de Film) si John Wright, de doua ori nominalizat la premiile Oscar pentru montaj.