Articole Divergent

În 2006, în primul an de facultate, autoarea Veronica Roth a pus pe hârtie ideile care aveau să înflorească în romanul plin de acțiune „Divergent”. „Întrevăzusem o poveste despre o subcultură de oameni care vor să eradice frica oamenilor obișnuiți, ca să creeze o societate de oameni fără fobii.” - explică Roth. „Am început să scriu cartea abia după patru ani, iar prima versiune am scris-o în șase luni. După aceea, totul s-a derulat foarte repede.”

Editura HarperCollins a cumpărat în 2010 manuscrisul despre această societate împărțită în cinci facțiuni, plasată în orașul Chicago, într-un timp viitor, iar în primăvara următoare romanul putea fi cumpărat din librării. „Editorii au descris romanul ca fiind o uniune dintre Jocurile Foamei și Matrix.” - spune producătorul Pouya Shahbazian, care este directorul departamentului de film la editura autoarei. „Din primele zile de la lansarea cărții, media vuia. Publicația The New York Times a inclus-o pe lista cărților bestseller și s-a clasat pe locul opt în prima săptămână de la lansare.”

În februarie, 2011, cu câteva luni înainte de apariția cărții, Summit Entertainment a obținut drepturile de ecranizare ale romanului, iar Douglas Wick și Lucy Fisher, de la Red Wagon, urmau să ghideze transpunerea cărții pe marele ecran. Wick și Fisher sunt producători laureați ai premiului Oscar, care vreme de 25 de ani ani au creat lumi cinematice diversificate și bogate, în filme precum O femeie face carieră, Tinerețe furată, Memoriile unei Gheișe, Șoricelul familiei și, cel mai recent, Marele Gatsby. Cumulat, filmele la care au lucrat cei doi au încasat peste două miliarde de dolari la box office.

„Pe măsură ce avansam în procesul de dezvoltare a filmului, se iveau mai multe oportunități pentru momente grozave decât probleme.” - spune Wick. „Romanul oferea toate elementele pentru un film de succes, într-o lume imaginativă, care nutrește creativitatea scenografilor și a designerilor de costume. La asta se adaugă o poveste de proporții și un personaj pe care vrei să-l însoțești în bătălie și să-l urmărești măsurându-și puterile. Toate astea erau puse pe hârtie de la bun început și știam că vom avea nevoie de un regizor care să poată jongla cu numeroase aspecte ale poveștii. Trebuia să aibă sensibilitate estetică pentru a crea o viziune coerentă a orașului Chicago, plasat în viitor, și să ghideze interpretările actorilor în uniune cu povestea de dragoste dintre protagoniști. Regizorul avea de relatat o poveste complicată care include o lume exterioară distopică și o lume interioară a tărâmului fricii... nu e un lucru simplu.”

După ce în ianuarie, 2012, Summit Entertainment a fost cumpărat de Lionsgate, regizorul Neil Burger s-a alăturat proiectului Divergent, urmând să-l regizeze peste câteva luni. „Am stat de vorbă cu mulți regizori.” - spune Wick. „Ne-au prezentat mostre vizuale, ca să ne facem o idee despre cum va arăta filmul sub îndrumarea fiecăruia, dar eu și Lucy am fost cuceriți de entuziasmul și experiența tehnică și creativă a lui Neil. Avea o viziune coerentă asupra lumii descrise în scenariu, înțelegea personajele și felul în care se țes poveștile.”

Burger a primit în avans romanul „Divergent”, când lucra la finalizarea filmului său de succes Dincolo de Limite. „Cartea stătea în vârful unui teanc de manuscrise. A stat acolo multă vreme. Mă uitam la el, se uita la mine, dar n-aveam timp să-l citesc. Apoi m-a sunat cineva de la Summit Entertainment și mi-a spus că voi primi un scenariu. Se numea „Divergent”. Aveam cartea, așa că am citit-o. M-a cucerit. Povestea m-a fascinat.” - spune regizorul.

Pentru realizarea filmului, Burger urma să îndrume o distribuție mare de actori, care include tinere talente promițătoare, veterani apreciați ai breslei și debutanți necunoscuți, în fruntea cărora e actrița principală, în vârstă de 21 de ani, care apare în fiecare scenă. „Aveam nevoie de un regizor care să poată îndruma o mulțime de actori deodată, chiar și pe cei care n-au mai jucat într-un film. În film, sunt 15 roluri importante, ceea ce e destul de ieșit din comun...” - spune Fisher râzând. „De asemenea, mizam pe reputația regizorului ca să atragă cea mai bună actriță pentru rolul principal. Mai presus de toate, trebuia să poată modela interpretările actorilor. Criteriile n-au fost puține, dar Neil le-a întrunit pe toate. Întotdeauna a avut o viziune aparte și poată să scoată la lumină ce-i mai bun din fiecare dintre colaboratorii săi.

Neil s-a dovedit a fi o armă secretă. De fiecare dată când un actor sau un șef de departament nu era convins că vrea să lucreze la film, îl încurajam să stea de vorbă cu Neil. Știam că, după ce va vorbi cu el, ni se va alătura. Toți cei care au discutat cu Neil despre proiect s-au arătat entuziaști să realizeze filmul.”

Filmul Divergent prezintă o societate care s-a fragmentat de bunăvoie. „Premisa e că natura umană a eșuat - dacă suntem lăsați să acționăm după voia noastră, o să ajungem să ne omorâm unii pe alții.” - explică Fisher. „Cea mai bună soluție pentru asta este ca fiecare om să-și accepte slăbiciunile și să coopereze la funcționarea societății, decât să dea curs conflictelor. Pe parcursul poveștii, arătăm că asta e mai ușor de zis decât de făcut.”

Cele cinci facțiuni ale societății sunt: Candoarea, Abnegația, Neînfricarea, Prietenia și Erudiția. „Neînfricații sunt oameni curajoși însetați de adrenalină, cărora le place să-și măsoare puterile cu fiecare ocazie.” - spune Fisher. „Unii ar putea spune că au o predilecție pentru autodistrugere, alții ar spune că sunt foarte disciplinați. Firește, fiecare facțiune are o fațetă negativă.”

Facțiunea Neînfricată a fost inspirată de cursurile din facultate pe care le-a urmat Roth. „Am studiat literatura engleză, dar am participat la multe cursuri de psihologie, unde am învățat despre terapie prin expunere.” - explică Roth. „E o metodă de a trata anxietatea și fobiile prin expunerea repetată a omului la stimuli care îl sperie, dar totul se desfășoară într-un mediu sigur. De exemplu, o persoană care are frică de înălțimi o să urce cu liftul în repetate rânduri, până când creierul său va face noi conexiuni și frica sa se va ameliora. Ideea facțiunii Neînfricate provine din aceste simulări, în care omul se poate confrunta în siguranță cu temerile sale. Teoria care stă la baza acestei facțiuni este că, în timp, frica va fi eradicată și astfel vor fi creați oameni neînfricați. Dar, așa cum este demonstrat în carte, acesta este un lucru imposibil. Însă țelul ăsta ar fi.”

Printre cei mai periculoși sunt cei din facțiunea erudiților. „Erudiții sunt inteligenți, intelectuali, reci, clinici și prețuiesc știința mai presus de orice.” - spune Fisher. „Mai presus de sentimente, prețuiesc știința și faptele demonstrabile. Unul dintre crezurile lor este că natura omenească poate fi controlată cu ajutorul științei.”

Fiecare grup contribuie cu ceva esențial în societate. „Facțiunea Prietenia trăiesc după principiile dragostei și mărinimiei.” - spune Fisher zâmbind. „Sunt oameni veseli și iubitori și consideră că toți oamenii sunt buni.

Facțiunea Candoarea prețuiește sinceritatea. Oamenii din acest grup nu-și filtrează gândurile pentru a fi pe placul celorlalți. Spun exact ce gândesc, adevărul are întâietate. Ei consideră că acceptarea adevărului este primul pas în soluționarea oricărei probleme. Așadar, fiecare facțiune are virtuți și cusururi.”

Fiecare cetățean trece printr-un test de aptitudini, care constă într-o simulare mintală în urma căreia reiese cărei facțiuni corespund aptitudinile sale. Cu toate astea, la Ceremonia Selecției, fiecare individ își poate exercita voința și să aleagă să facă parte din oricare facțiune. „Dacă Tris ar rămâne în facțiunea Abnegației, ar alege calea ușoară.” - explică Shahbazian. „Ar rămâne cu părinții ei. Nu e lucru mărunt să schimbi facțiunea din care provii, mai ales dacă te alături neînfricaților, care sar din tren ca s-o ducă la școală pe protagonistă. Ea nu se identifică neapărat cu neînfricații, cu aspectul lor bizar - tunsori deșucheate, piercing-uri tatuaje... A părăsi facțiunea Abnegației pentru a se alătura neînfricaților este o mare transformare în această societate.”