Poveștile de groază își fac drum în viețile a cinci adolescenți dintr-un orășel, scoțând la iveală cele mai mari temeri ale lor în horror-ul produs de Guillermo del Toro Scary Stories to Tell in the Dark, de vineri, 23 august, pe marile noastre ecrane.
De-a lungul timpului au existat povești atât de puternice de-ți dădeau fiori pe șira spinării, îți tăiau respirația, înnegurau noaptea, îți făceau pielea de găină și trimiteau copiii direct sub pătură (să nu mai vorbim de adulți). Încorporate în folclorul american, aceste
povești obscure se spun din nou și din nou la focuri de tabără, la petreceri în pijamale, în curtea școlii, între prieteni și familie, numai de dragul distracției. În anii 1980 autorul și jurnalistul Alvin Schwartz a adunat câteva dintre aceste legende din antologii vechi, reviste și de la folcloriști și le-a inclus într-o serie de cărți devenite ulterior un fenomen. „Scary stories to tell in the dark” a avut un succes răsunător
Așadar, „Povești de groază de spus pe întuneric” este o poveste de groază inspirată din seria cărților iconice, deosebit de stranii ale autorului Alvin Schwartz. Aduse la viață de echipa formată din producătorul Guillermo Del Toro („Forma apei”, „Cercul de foc”) și regizorul Andre Øvredal („Trollhunter”), filmul nu este conceput ca o antologie, ci reflectă povestea unui grup de tineri inadaptați care trebuie să-și învingă fricile ce stau în calea viitorului lor.
Povestea
Totul începe în 1968. Într-o perioadă tumultoasă, lucrurile sunt relativ liniștite în Mill Valley. Asta până când adolescenții inadaptați Stella, Ramon, Chuck și Auggie își iau inima-n dinți și explorează strania casă bântuită – vechea casă părăginită a presupusei criminale Sarah Bellows – unde descoperă o carte cu enorme puteri supranaturale. Imediat după, cartea începe să le schimbe destinul. Unul câte unul, încep să trăiască poveștile pe care Sarah vrea să le relateze… Harold, Degetul mare, Punctul roșu și altele… fiecare fiind pus în fața celei mai groaznice frici personale, pe care trebuie să o învingă.
Adesea supranumit „regele monștrilor”, Del Toro a ilustrat culmile emoționale și inventive pe care ți le inspiră poveștile obscure. I-au plăcut atât de mult cărțile lui Schwartz, cumpărate cu câteva decenii în urmă, iar acum a conștientizat potențialul lor de a constitui ceva inovator. „Frumusețea acestor povești constă în universalitatea legendelor spuse la focul de tabără, care îi fac pe oameni să tremure anticipând finalul, chiar dacă poveștile au fost auzite și răsauzite”, spune Del Toro. „În filmul nostru, completăm prin tema prieteniei, credinței, compasiunii, și prin ideea că filmele pot face rău, dar și bine”.
Două feluri de filme de groază
Del Toro continuă: „Sunt două feluri de filme de groază. Primul este genul care îți rănește sufletul. Apoi e genul de filme care seamănă cu o plimbare într-un roller coaster. E distractiv și incitant, însă spiritul e umanist, înainte de toate. Acesta e genul de film făcut de Andre – te distrezi în timp ce te înfiori”.
Deși plin de creaturi înspăimântătoare și coșmaruri devenite realitate, Øvredal afirmă că filmul prezintă, în egală măsură, anxietățile maturizării într-o lume sfidătoare. Un element uman controlează acțiunea încă de la început, aspect evidențiat când Stella și prietenii descoperă că notoria Sarah Bellows s-ar putea să nu fi fost monstru psihopat, cum era prezentată în legendele urbane. Acum, să îndrepte greșelile comise față de această persoană exclusă, similară lor, devine singura șansă de supraviețuire.
„Ne-am distrat imaginând monștrii pe ecran, însă cele mai oribile creaturi sunt, de fapt, minciunile, înșelăciunea și poveștile false”, concluzionează Øvredal. „Iar asta pornește ciclul de frică al poveștii”.
Pentru Guillermo Del Toro – pentru care monștrii sunt niște metafore pentru ceea ce oamenii încearcă să ascundă – cărțile au fost, în mod ironic, o sursă de bucurie. „A fost o șansă să facem cinste cărților prin intermediul unei povești mai ample, înfricoșătoare și ludică în același timp”, spune Del Toro.
Tipurile de monștri
Del Toro a apelat la cel mai bun creator de monștri de la Hollywood. „Pentru ce voiam să realizăm, știam că avem nevoie de cei mai buni din domeniu. Deci i-am adus pe Norman Cabrera și Mike Hill, care au sculptat monștrii principali. Nu știu pe cineva mai bun decât ei”. Veteran al efectelor make-up, Norman Cabrera a lucrat pentru prima dată cu Del Toro la filmul „Hellboy- Eroul scăpat din infern”. Iar pentru „Povești de groază de spus pe întuneric”, Cabrera a creat cele mai reprezentative personaje: Harold sperietoarea de ciori și cadavrul fără degete. Pentru The Big Toe, Cabrera a colaborat cu Javier Botet, care l-a întrupat pe cadavrul scheletic fără degete. „Javier este un interpret din Spania, incredibil de slab, iar acest aspect a făcut cadavrul să arate ca un mort viu”, spune Del Toro. Lui Cabrera i s-a alăturat Mike Hill, care i-a creat pe The Pale Lady și The Jangly Man.
