Din 12 iunie, Timbuku va aduce pe marile ecrane de cinema o poveste ce ne va tăia răsuflarea. Nominalizat la Oscar 2015 pentru cel mai bun film străin al anului şi câştigător a 7 premii César Awards şi 2 premii în cadrul festivalului de la Cannes 2014, Timbuktu prezintă realitatea unui loc din regiunea Africii, în cea mai pură formă.
Filmul este regizat de Abderrahmane Sissako, unul dintre cei mai influenți regizori din Africa. Filmografia sa a uluit audienţele de pretutindeni cu adevăruri la care noi nu avem acces decât prin mass media. Cine poate să arate mai bine portretul unei regiuni, decât cineva care a locuit şi a copilărit acolo?
Timbuktu - o vizită frumoasă într-o regiune de război religios
Cuvântul „Timbuktu” este sinonimul unui loc îndepărtat, imaginar şi exotic. Dar, Timbuktu este un oraş real din Mali, în Africa de Vest. Nu departe de acesta, o familie trăiește într-o deplină armonie în dunele din deșert. În oraș, oamenii suferă, neputincioși,din cauza regimului impus de fundamentalismul islamic. Muzica, râsul, țigările, chiar și fotbalul sunt interzise.
Kidane și familia sa sunt separați de haosul ce stăpânește Timbuktu, până la un moment dat când destinul lor se schimbă subit și Kidane va avea de-a face cu noile legi ale ocupanților străini. Schimbarea se produce în momentul în care este ucis animalul preferat al familiei, o vacă pe nume GPS – un simbol adecvat al unei ţări care şi-a pierdut calea.
De ce fundamentalismul islamic este o bufonerie?
În viziunea regizorală, invadatorii jihadişti nu sunt doar opresori, ci şi nişte bufoni. Ei interzic fotbalul, dar sunt obsedaţi de el; interzic fumatul, dar fumează pe ascuns. Pedepsesc cu moartea adulterul, dar tânjesc după nevestele altora. Personajul negativ este şi el om, are dorinţe, vicii şi slăbiciuni.
„ A portretiza un jihadist ca fiind un simplu << bad guy >>, care nu are nimic în comun cu mine, nu ar fi conform cu realitatea. De asemenea, el poate reprezenta şi altceva, spre exemplu, un împătimit al fotbalului” , spune regizorul. Sissako este un maestru al oximoroanelor şi al vizualului. Arată frumuseţa locurilor şi a oamenilor precum un pictor, dar în paralel sunt înfăţişate lucruri dure. Muzica din film face ca trupul să vibreze, dar o opreşte brusc. Totul este atât de colorat, pe când povestea te şochează. În pofida subiectului abordat, Sissako arată că fericirea este ca şi apa. Se strecoară până în cele mai terifiante situaţii.
Timbuktu este construit cu o emoţie impresionantă, ce balansează între speranţă şi disperare. Este un film care are un răsunt puternic în prestigioase publicaţii atât din America, cât şi din Europa. Numai în Franţa, filmul a adunat peste 1 milion de spectatori.
Părerea ta
Spune-ţi părerea