Elisabeth Moss, câștigătoare a premiului Emmy (Us, The Handmaid’s Tale) e protagonista unei povești moderne despre obsesie inspirată de un personaj monstruos clasic.
„Nu am vrut să facem un film cu estetica obișnuită a genului horror. L-am tratat ca pe un thriller realist, fără culori exagerate și spații înfricoșătoare. Leigh a vrut să filmăm cu „lumina aprinsă”. E un film horror plin de lumină ambientală. Nu e despre ceva ce se ascunde în umbre, ci despre cineva care e acolo, și totodată nu e. Dar cum arăți asta? Păi, luminând spațiul”, afirmă scenograful Alex Holmes.
Personajele din „Omul invizibil” fac parte din familia monștrilor clasici din filmele studioului Universal Pictures – printre care Dracula, Vârcolacul, monstrul lui Frankenstein, mireasa lui Frankenstein și Creatura din Laguna Neagră. Un motiv al longevității acestor personaje este atemporalitatea lor, ele reprezentând o gamă largă de frici și neliniști, la confluența descoperirilor științifice și dramei iubirii și a pierderii.
„Omul invizibil” e modul prin care sunt readuse la viață aceste personaje. Noua direcție se axează pe regizare, pe includerea unor povestitori ce vin cu idei originale și inovatoare pentru dezvoltarea personajelor și a acțiunii. Acest film este un exemplu perfect pentru noua abordare. Scenaristul/regizorul Leigh Whannell a avut o idee terifiantă pentru personaj, fapt ce a determinat și studioul să-i susțină proiectul.
Lui Whannell i-a rămas gândul la persoanjul lui H.G. Wells „Omul invizibil” încă din copilărie. Ce îi place cel mai mult la acest antagonist este faptul că povestea lui nu a fost spusă din nou și din nou. „Dacă faci un film despre un personaj îndrăgit la nivel global, te joci cu focul. Întreabă pe oricine a făcut un film despre „Războiul stelelor” despre presiunea sub care au fost, tocmai pentru că seria e atât de iubită. Cu Omul invizibil, m-am simțit liber – desigur, personajul e cunoscut, dar nu exploatat în filmele horror. A fost interesant să mă gândesc la ce aș putea face cu un asemenea personaj”, spune el.
Deși personajul e un om de știință care înnebunește, Whannell a fost mai interesat de obiectele obsesiei lui, dându-și seama că ar trebui să inverseze focusul: „M-am gândit… dacă ai face un film despre Omul Invizibil, l-ai realiza din perspectiva victimei. Deci o femeie care scapă de partenerul ei abuziv în toiul nopții și apoi află că s-a sinucis, dar nu prea crede, mai ales că încep să se petreacă lucruri misterioase”, spune el.
Astfel, și-a imaginat povestea din punctul de vedere al Ceciliei Kass, o arhitectă inteligentă din San Francisco, captivă lui Adrian Griffin, partenerul ei violent, dar foarte influent. După ce evadează, se ascunde, fiind ajutată de familie și prieteni, iar când află că Adrian s-a sinucis, Cecilia începe să aibă îndoieli și crede că doar se preface mort. Problema este că teoria ei e cam nebunească și paranoică, și ea va ajunge să se îndoiască de propria sănătate mentală, asta în timp ce se străduiește să protejeze pe toată lumea – pe ea și pe apropiați.
Un om de știință extrem de bogat și isteț, Adrian Griffin (Oliver Jackson-Cohen) este pe cât de frumos și șarmant, pe atât de violent și abuziv. E obsedat de Cecilia și de control… și nu se va da în lături de la nimic pentru a o recâștiga. Dacă la început îi controla doar timpul și anturajul, ulterior a început s-o controleze complet, de la ce spunea, până la ce gândea… iar când lui nu-i convenea ceva, interveneau pedepsele. Adrian avusese parte de foarte multe succese, care i-au hrănit ego-ul. „Am vrut să evidențiez narcisismul și sociopatia care au dus la succes. Îl macină gândul că Cecilia l-ar putea părăsi…că ar putea fi sfidat în așa fel. E mânat de dorința de a o controla”, punctează Whannell.
Părerea ta
Spune-ţi părereaIată locul în care l-am văzut: FMOVIES21.ORG