Poate că Locke & Key este mai degrabă destinat adolescenţilor, dar şi publicul matur s-ar putea distra vânând chei magice şi descoperindu-le puterile de-a lungul celor zece episoade ale primului sezon lansat pe 7 februarie pe platforma Netflix. Cu un scenariu inegal şi ceva probleme de direcţie, serialul compensează cu imprevizibil şi imaginaţie, dar şi cu mesajul care omagiază familia şi importanţa prieteniei. Iată mai jos ce ne-a plăcut şi ce nu la acest fantasy.
După o scenă introductivă în care un bărbat îşi dă foc înfigându-şi o cheie în piept, îi vedem pe eroii serialului, cei trei fraţi Locke, ajungând împreună cu mama lor în impozanta casă natală a tatălui lor, Rendell. Faptul că acesta a fost ucis brutal, cu trei luni înainte, de către un elev de liceu, face ca membrii supravieţuitori ai familiei să se adapteze greu la noua lor viaţă din conacul în care nu au mai călcat până acum. Lucrurile se complică şi mai mult când micul Bode (Jackson Robert Scott, pe care îl ştii din rolul lui Georgie, prima victimă a lui Pennywise din filmul It) aude şoapte misterioase ce-l conduc la o cheie. O conversaţie bizară cu o creatură nevăzută ascunsă în puţul din apropierea casei face lucrurile să devină clare: trecutul familiei Locke este mult mai complicat decât pare.
Serialul se bazează pe seria de benzi desenate Locke & Key creată de scriitorul de horror Joe Hill. Dacă publicul adult va considera serialul prea "cuminte" (am spune că rating-ul pentru România ar fi mai degrabă AP12 - adică acordul părinţilor pentru copiii sub 12 ani) şi cu secvenţe horror mult prea soft, pentru adolescenţi Locke & Key ar putea fi o opţiune mai mult decât nimerită, pentru că serialul explorează, printre momente fantasy, importanţa familiei şi a prieteniei, ca şi dificultăţile întâmpinate de cei foarte tineri în drumul lor spre maturizare. Câteva elemente apropiate spiritului Harry Potter (vezi cheia care permite spiritului utilizatorului să zboare în jurul conacului) fac Locke & Key atractiv şi pentru copii, deşi serialul are câteva scene mult prea dure şi violente pentru aceştia.
Locke & Key este din nefericire foarte adesea simplist şi îşi prezintă unele dintre răsturnările de situaţie ca pe nişte mari revelaţii, deşi fanii genului le-ar putea vedea venind de departe. Abordarea de genul "hai să mai descoperim o cheie, hai să mai dezvăluim un secret" devine din păcate uşor repetitivă în a doua jumătate a serialului, iar desele momente dramatice pline de angst adolescentin nu aduc mare lucru nou, cel puţin nu pentru publicul adult. Asta face ca Locke & Key să fie mai aproape, din punctul de vedere al satisfacţiei privitorilor, de October Faction (cronica noastră, aici) şi nu de clasicul, intensul şi imprevizibilul Stranger Things. Mai ales dacă luăm în considerare ultimele 15 minute, menite doar să creeze puţină miză pentru un al doilea sezon (un compromis pe care puţine seriale îl duc satisfăcător la bun sfârşit), Locke & Key pare să-şi dezamăgească sursa plină de potenţial.
Dincolo de aceste probleme (care pentru alte grupe de vârstă ar putea fi de fapt atuuri), Locke & Key se poate lăuda cu unul dintre cele mai inteligente şi eficiente eforturi de producţie. Totul arată foarte bine în serial, de la conacul doldora de unghere misterioase la elementele realizate cu efecte speciale. Am apreciat şi faptul că toţi actorii sunt ori complet necunoscuţi, ori aflaţi la primele roluri de asemenea anvergură. Nu putem decât să lăudăm curajul prolificului showrunner Carlton Cuse (Lost, Bates Motel, Jack Ryan) de a nu recurge la soluţia facilă a unor feţe celebre pentru promovarea serialului său.
