Serialul Winning Time: The Rise of the Lakers Dynasty / Momentul victoriei: Ascensiunea dinastiei Lakers este o cronică a vieților personale și profesionale ale jucătorilor din echipa Los Angeles Lakers din anii ‘80, una dintre cele mai dominante și adulate dinastii – o echipă care a definit era, și pe teren, și în afara lui.
John C. Reilly ne face cunoștință cu personajul Jerry Buss pe care-l interpretează în serialul pe care-l puteți urmări pe HBO Max.
Fă-ne cunoștință cu Jerry Buss!
JCR: Dr. Jerry Buss a fost proprietarul echipei Los Angeles Lakers. A cumpărat echipa în 1979 și aici începe povestea noastră. Era un personaj incredibil, o poveste reală de succes în America. A crescut în statul Wyoming, în zona rurală, cu o mamă care l-a crescut singură și cu un cap care se înțelegea foarte bine cu cifrele. S-a folosit de el pentru a intra la colegiu în Wyoming. Și apoi și-a luat licența, diploma de master și un doctorat în chimie. Apoi a predat chimia aici la USC, în Los Angeles. Apoi s-a implicat în zona imobiliară și a devenit un magnat imobiliar plin de succes. Atunci a devenit interesat de ideea de a fi proprietarul unei echipe sportive.
A cumpărat Los Angeles Lakers după niște evenimente incredibile pe care le explorăm în serial. Dar, odată ce era proprietarul LA Lakers, a schimbat practic lumea divertismentului prin inovațiile pe care le-a inventat pentru meciuri. Sunt lucruri pe care le luăm de bune acum la orice eveniment sportiv – muzică în stadion, majorete, colaborări între companii precum producători de pantofi sportivi și echipă, numitul stadionului după o companie (căreia îi era dator)... toate acestea sunt lucruri pe care Jerry le-a făcut primul și care au fost copiate ulterior de proprietarii echipelor sportive. Deci nu cred că e posibil să supraestimăm impactul lui asupra lumii divertismentului. Adică lumea modernă a divertismentului și mai ales divertisment pe stadion a fost creată de Jerry și echipa lui aici în Los Angeles.
Îl vezi cumva ca pe o figură asemănătoare cu PT Barnum; sau ca un escroc sau un norocos?
JCR: Nu, nu aș zice că era un escroc sau un simplu norocos, pentru că muncea foarte foarte mult. Și tot ce făcea, făcea cu intenție. Nu vorbim doar de un accident. Adică, nu ai cum să ajungi doctor în chimie fără niște efort serios și învățat din greu și apoi nu ajungi să predai în acest domeniu dacă nu ești bun la asta. Deci era clar o figură asemănătoare cu PT Barnum, pentru că el credea în puterea gândurilor pozitive. Și îi încuraja pe oameni să își aleagă visuri mărețe și arăta limpede încrederea în sine. Era și un tactician sclipitor – era un jucător de poker foarte bun. Se folosea de abilitatea asta pentru a citi oamenii și pentru a ști când se petreceau înțelegerile, care era mișcarea potrivită de făcut atunci când cineva juca la cacealma. Sau să știe pur și simplu când a fost învins. Era toate aceste lucruri și rezultatul este una dintre cele mai interesante personaje pe care le-am interpretat vreodată. Povestea vieții lui era dincolo de orice, foarte variată.
Odată ce ai fost distribuit în rol, care a fost următorul tău pas pentru a te pregăti?
JCR: Păi, am avut șapte zile la dispoziție pentru a mă pregăti pentru acest personaj. Atunci mi s-a oferit rolul, chiar înainte de filmarea episodului-pilot. Au fost câteva schimbări operate în distribuție și amicul meu Adam McKay m-a sunat și m-a rugat să joc. Știi zicala aia, „Unii oameni se nasc măreți, iar alții sunt obligați să fie măreți de circumstanțe?” Păi eu am fost obligat de circumstanța acestui rol grozav, cu doar șapte zile în care să fiu gata. Din fericire, arăt similar cu tipul încât cu ceva ajutor la coafură și machiaj am putut să ajung într-un loc în care să arăt ca el. Și apoi am făcut puțină documentare legată de cum e tipul – și asta s-a întâmplat în principal prin această mare carte, pe care este bazat show-ul. [Showtime: Magic, Kareem, Pat Riley, and the Los Angeles Lakers Dynasty de Jeff Pearlman]. Am avut multe de documentat în acea săptămână. Și apoi, când mi s-au dezvăluit evenimentele din viața lui, a devenit din ce în mai distractiv pe măsură ce trecea timpul.
Acestea fiind zise, datorită modului instinctiv în care a trebuit să abordez personajul și din cauza timpului pe care îl aveam la dispoziție, am decis că odată ce am început să ne mișcăm prin episoade, voi citi doar scenariul curent pe care îl filmam; nu am citit toate scenariile sezonului. Astfel, atunci când jucam, eram pur și simplu în moment cu acel personaj. Cred că asta m-a ajutat să am o interpretare proaspătă și instinctivă și m-a ajutat și să gestionez stresul de a-l juca pe acest tip. Pentru că tensiunea din viața acestui tip în acel prim sezon se amplifica odată cu fiecare meci, fiecare obstacol, fiecare provocare care-i apărea în cale. Când am terminat filmările, am avut un picaj – nici nu-mi dădusem seama cât de multă tensiune se acumulase în interiorul meu, să știi, dar trăisem asta. Oricât de distractiv ar fi fost, experiența m-a testat în moduri la care nu mă așteptam.
În a doua jumătate a sezonului, există multe scene pline de emoții cu mult plâns și multe supărări și multe pierderi serioase pentru Jerry în viața lui personală. Mă așteptam să trag multe duble „de reacție” în care să transmit ideea: „Da, am câștigat” sau ceva de genul, dar nu mă așteptam să am parte de asemenea momente intense legate de relația cu mama lui. Am ajuns să mă gândesc foarte mult la propria mea relație cu mama… Oricum, a fost un fel de cutie a Pandorei, odată ce am intrat în viața acestui tip. Și la final mă simțeam foarte mândru de ce am făcut și cât de profund am explorat. Nu a fost povestea unui playboy care a avut noroc, știi – tipul ăsta a avut o viață intensă. A muncit foarte mult. A reușit să facă lucruri mărețe, dar a plătit un preț personal foarte scump.
Ce este universal la această poveste? De ce crezi că va putea fi accesată și de persoane care nu sunt fane ale sportului?
JCR: Chiar dacă nu ești un fan al sportului – să spunem că ești un fan al teatrului, cum eram eu atunci când mă maturizam – odată ce cunoști personajele implicate și pui oamenii din această oală sub presiune care este acest sport, cu un barem la final despre cine a câștigat, cine a pierdut, cred că oricine poate să empatizeze cu un asemenea subiect. Dar acestea fiind spuse, ce oferă sportul unui spectator este următorul lucru: serialul îți arată cum e pentru o ființă umană să treacă printre aceste experiențe intense. Și cred că oricine se poate regăsi în asta, indiferent dacă te apuci să vinzi polițe de asigurare sau ai de-a face cu o boală gravă a unei persoane din familie. Poți să empatizezi cu cineva care încearcă să câștige un campionat de baschet, să supraviețuiască unei boli traumatizante și cu familia lui.
Acești jucători și toți acești oameni implicați în echipă; cu toții treceau prin lucruri majore în viețile lor private. Asta dă serialului o senzație de experiență umană universală. Explorăm în profunzime evenimente traumatizante pentru o mulțime de oameni. De asemenea serialul examinează relațiile dintre persoanele de culoare și cele albe, într-un moment dificil din istoria Americii. Din păcate, încă suntem într-un moment dificil cu aceste probleme în America. Deci serialul examinează cultura. Baschetul este doar prisma prin care privim, dar ne uităm la întrebări mai mare despre condiția ființei umane.
Părerea ta
Spune-ţi părerea