„Îți vine să vomiți de oboseală, dar trebuie să găsești în tine puterea să continui"

de Anca Bejan în 23 Iun 2017
Jurnalul unei studente la Actorie, fila 13

Nu știu ce e pentru alții școala de Actorie, dar știu ce este pentru mine. E o școală în care reușești să te cunoști mai bine și să-i iubești pe ceilalți așa cum sunt. Nu sunt vorbe mari, chiar ajungi să-i iubești pe oameni așa cum sunt: cu ceea ce-ți place la ei, cu ceea ce nu-ți place la ei.

Este o școală în care îți dai seama că ai nevoie de echipă și că echipa se construiește muncind cu transpirație, punând suflet. Este o școală în care ajungi să iubești nebunește adevărul și să urăști din tot sufletul minciuna.

Scriu această filă la finalul unei sesiuni aglomerate de examene care mai de care mai importante și mai dificile. Credeam că nu se mai termină... cu bine. Și nu c-aș fi pesimistă din fire, ci pentru că, la un moment dat în școala asta, faci cunoștință cu oboseala cronică, în timp ce îți cunoști limitele și te lupți zi de zi să ți le accepți și apoi să ți le depășești. Îți vine să vomiți de oboseală, dar trebuie să găsești în tine puterea să continui, pentru că ești în timpul repetițiilor și peste câteva zile ai examen. În plus, nu e vorba doar despre tine. Faci parte dintr-o distribuție, colegii tăi au mai mare nevoie de tine decât ai chiar tu insuți. Ajungi într-un final acasă, e mult trecut de miezul nopții... Adormi greu, tocmai pentru că-ți este foarte somn. Dimineața când sună ceasul, ești ispitit să mai lenevești. Și o poți face, dar trebuie să știi că te va costa mult această comoditate. Nu știu de ce, dar îmi vine în minte această comparație. Introdu într-o cușcă plină cu lei fioroși și flămânzi unul sătul... și numără secundele care trec până se-aplică legea junglei.

„Mai întâi trebuie să fii mare om"...

Au trecut primii doi ani de cursuri și privesc retrospectiv. S-au isprăvit două treimi din cursurile de Licență... și eu abia acum aș vrea să înceapă. La finalul acesta, clasa noastră, condusă de conf. univ. dr. Puiu Șerban, s-a strâns la o discuție... Nu le-am cerut voie profesorilor și colegilor mei să împărtășesc cu voi acest moment, dar o fac, pentru că mi se pare foarte important să ajungă mai departe emoțiile acestea... Și n-am vrut să risc totul pe-un refuz.

Unul dintre colegii mei i-a spus profesorului „Vreau să fiu mare actor". Acesta i-a răspuns: „Mai întâi trebuie să fii mare om". Între noi se iscă o dezbatere aprinsă. „Dar nu se poate să fii mare actor, fără a fi mare om?"... Au urmat multe comentarii și nimeni dintre noi n-a găsit răspunsul atunci, nici chiar cei care l-au crezut pe loc pe domnul profesor... Și eu am stat mult și m-am gândit... Dar ce înseamnă să fii un „mare om"? Cred că doar punându-ți această întrebare la fiecare început de zi e un pas important și necesar în drumul lung pe care-l avem de parcurs până la distincția de „mare om".

Profesorul nostru ne-a întrebat la acea întâlnire ce au însemnat pentru noi acești doi ani. Fiecare a spus ceva, apoi s-a regăsit și în ce au spus colegii săi. Am vorbit cu toții foarte emoționați și sincer, așa cum doar „oamenii mari" cred că pot face. „Am învățat să râd mai mult... de mine. Să accept glumele care se fac pe seama mea și să râd copios cot la cot cu cei care le fac. Am început să privesc totul ca pe-o comedie. Am putut privi asupra multor evenimente din trecut care m-au făcut să sufăr și să-mi dau seama cât de comice au fost", am spus eu. „La început voiam să demonstrez că pot face teatru, acum doar îmi doresc", a spus o colegă... Am dat din cap instantaneu. Știam exact la ce se referă și mi-am dat seama că-i împărtășesc întru totul sentimentul. „Am învățat să mă las iubită", a spus altcineva. Fiecare dintre noi și-a scos atunci la iveală o părticică din sufletul său. La finalul întâlnirii, ne-am ridicat de pe scaune și am pronit fiecare în drumul lui. Cu toții oameni... care nu vor înceta din acel moment să se întrebe zi de zi ce înseamnă să fii „om mare".

 

Citește și

Fila 1 - Jurnalul unei studente la Actorie. Fila întâi

Fila 2 - Am bătut la uși și mi s-au deschis

Fila 3 - Reținerea emoțiilor transmite cea mai puternica emoție

Fila 4 - Știam doar că trebuie să spun niște poezii, o povestire și să cânt

Fila 5 - Școala de Actorie este, în primul rând, nu despre comoditate

Fila 6 - Cea mai bună lumină nu e cea care te avantajează, ci aceea care te arată exact așa cum ești

Fila 7 - Trăim într-o lume a măștilor, dar în teatru se caută, se apreciază și se respectă adevărul

Fila 8 - Bucuria și nebunia acelor clipe au rămas parte din mine

Fila 9 - Indiferent ce texte rostim, vorbim despre noi

Fila 10 - Actoria e o armată, dar nu oricine ajunge soldat!

Fila 11 - Totul e posibil când iei jocul în serios

Fila 12 - Școala de Actorie nu durează doar 3 ani

Alte știri din cinema

Meryl Streep, Palme d'or onorific la Cannes. Juriul acestei ediţii. Cannes imersiv

„A câștiga un premiu la Cannes, pentru comunitatea internațională de artiști, a reprezentat întotdeauna cea mai înaltă realizare în arta cinematografică”

Ménage-à-trois în filme. De la Jules et Jim, la Challengers

Challengers, nerecomandat sub 15 ani, se bazează foarte mult pe chimia dintre cei trei actori principali

5 informații interesante despre Baby Reindeer

Noua producție originală Netflix, Baby Reindeer, a fost lansată pe 11 aprilie și se bucură de o popularitate uriașă în rândul criticilor și cinefililor.

Michelle Yeoh, rol major în mini-seria Blade Runner 2099

Mini-seria va fi continuarea directă a lungmetrajului Blade Runner 2049, lansat în 2017 ca un sequel al originalului din 1982

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells