Tinerii care se pregătesc pentru admiterea la UNATC au foarte multe posibilități de pregătire chiar în cadrul școlii. Eu le-am ratat. Am decis destul de târziu să susțin acest examen - și nu mă refer aici doar la delay-ul de 14 ani cât trecuse de când dădusem BAC-ul, ci la faptul că am luat hotărârea la finalul lunii martie 2014, cu doar 5 luni înainte. Universitatea organizează cursuri de pregătire la fiecare început de an, unde participă profesorii care urmează să coordoneze clasele de actorie din anii următori. Mi se pare o inițiativă grozavă și un mare ajutor pentru cei care-și doresc să urmeze cursurile acestei școli vocaționale. Am mulți colegi care au participat la acele pregătiri și am auzit numai de bine.
De asemenea, Teatrul Studențesc Podul este un „aliat" de nădejde. Sunt copii care petrec un an sau chiar și mai mult în această trupă renumită înființată încă din 1967 chiar de studenți ai IATC-ului (pe atunci așa se numea UNATC-ul) - Magda Bordeianu si Grigore Popa - și preluată apoi, din 1970, de regretatul regizor Cătălin Naum. Actori al căror nume e răsunător azi au făcut primii pași în ale actoriei în Pod, iar înșiruirea lor aici face nenecesară orice altă prezentare: Florin Zamfirescu, Claudiu Bleonț, Olga Delia Mateescu, Gelu Colceag, Mircea Diaconu, Gheorghe Visu, Sandu Gruia, Mihai Călin, Dragoș Bucur, Ilinca Goia și mulți alții.
Nu doar că nu am fost la aceste pregătiri, dar nici nu știam mai nimic despre felul în care se susține acest examen. În martie 2014, când am luat hotărârea să „mă arunc în aventură", știam doar ce știusem când îmi planuisem înițial să susțin această admitere, adică în liceu: știam că trebuie să spun poezii, să cânt, să am pregătit un monolog (o povestire)... Cam atât. Noroc că trăim în secolul vitezei și al informației. Acum ești la un click distanță de ce ai nevoie, nu mai e trebuie nici să bați drumuri, nici să dai telefoane. Am intrat pe site-ul UNATC-ului și vă pot asigura că la capitolul organizare pentru admitere totul merge strună. Chiar și așa, după ce am citit pe Internet tot regulamentul concursului și au luat detaliile despre repertoriul cu care trebuia să mă prezint în fața comisiei, eu tot am telefonatși tot am bătut drumul până în Matei Voievod 75-77. Deh, old fashion... clasicul nu moare niciodată. De fapt, eram atât de nerăbdătoare să susțin acest examen pe care-l așteptasem 14 ani, încât nu mai aveam răbdare... și nu puteam sta relaxată...
De câte ori sunam să mai întreb câte ceva, de câte ori mergeam acolo, doamna Madi răspundea cu aceeași amabilitate și căldură. Clar îți trebuie un dram de talent să fii admis în UNATC, dar sigur îți trebuie o tonă de răbdare să reziști în biroul de secretariat al acestei școli, mai ales în perioada admiterilor sau a sesiunilor (adică mai tot anul). Nu degeaba a fost poreclită, chiar de un profesor, „doamna ministru". Fără doamna Madi, nimeni și nimic nu mișcă. Am exagerat nițel, de dragul metaforei, firește, dar cei care au trecut prin școala asta știu ei ce spun...
Doamne, că multe mai sunt de spus! De când tot vreau să ajung la subiect, la cum a decurs admiterea, și mă tot iau cu amănuntele. Dar tocmai aceste amănunte fac, până la urmă, deliciul poveștii.
Cred că e foarte important să-ți construiești în tihnă repertoriul pentru admitere și să fii sigur că fiecare poezie, povestire sau monolog te reprezintă, te avantajează, te potențează. Eu am avut noroc să mă lipesc de niște poezii care-mi sunt și acum dragi. Repertoriul este de nelipsit pentru actor. Dacă vrei să îmbrățișezi această profesie, ai nevoie de repertoriu de-acum înainte, nu doar pentru admitere.
Cum spuneam, înainte să susțin acest examen știam doar că trebuie să spun niște poezii, o povestire și să cânt... Dar cum a fost, de fapt, examenul și ce a coținut repertoriul meu... în filele următoare.
