Meryl Streep este invitata de onoare la ceremonia deschiderii celei de-a 77-a ediții a Festivalului de la Cannes, ce va avea loc marți, 14 mai, pe scena Grand Théâtre Lumière, se vede într-un comunicat remis Cinemagia. Figură celebră a cinematografiei americane, actrița va da startul ediției care se va încheia sâmbătă, 25 mai, cu decernarea premiilor de către președinta juriului, Greta Gerwig.
După Jeanne Moreau, Marco Bellocchio, Catherine Deneuve, Jean-Pierre Léaud, Jane Fonda, Agnès Varda, Forest Whitaker sau Jodie Foster, Meryl Streep va primi Palme d'Or onorific al festivalului. La 35 de ani după ce a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță pentru Evil Angels/A Cry in the Dark /Un țipăt în noapte, singura sa selecție la Cannes până în prezent, Meryl Streep va face o revenire mult așteptată pe Croisette.
„Sunt nespus de onorată să primesc vestea acestui premiu prestigios. A câștiga un premiu la Cannes, pentru comunitatea internațională de artiști, a reprezentat întotdeauna cea mai înaltă realizare în arta cinematografică. Să stau în umbra celor care au fost premiați anterior mă îndeamnă la modestie și emoționant în egală măsură. Abia aștept să vin în Franța pentru a le mulțumi personal tuturor în luna mai!”, a declarat Meryl Streep.
„Cu toții avem ceva în noi din Meryl Streep!”, au declarat Iris Knobloch și Thierry Frémaux. „Cu toții avem ceva în noi din Kramer vs. Kramer, Sophie's Choice, Out of Africa, The Bridges of Madison County, The Devil Wears Prada și Mamma Mia! Pentru că a străbătut aproape 50 de ani de cinema și a întruchipat nenumărate capodopere, Meryl Streep face parte din imaginația noastră colectivă, din dragostea noastră comună pentru cinema....”
Meryl Streep, vârfurile carierei
După studiile de teatru și succesul inițial pe scenele newyorkeze, cariera lui Meryl Streep a luat avânt pe marele ecran în 1978, cu filmul The Deer Hunter, cu Robert De Niro în rolul principal. În filmul lui Michael Cimino, Meryl Streep și-a scris toate replicile pentru a conferi nuanțe și profunzime personajului său. Acest lucru a marcat atât prima ei nominalizare la Oscar - ajungând acum la un număr record de 21, cât și cerința ei de a interpreta femei puternice și ambivalente. De exemplu, când a jucat alături de Dustin Hoffman în Kramer vs. Kramer, a refuzat să lase filmul să se învârtă în jurul rolului principal masculin și a rescris un monolog crucial. Ea a câștigat primul ei Oscar și a obținut rapid recunoașterea publicului și a industriei deopotrivă.
Meryl Streep își folosește intuiția și munca asiduă pentru a se reinventa cu fiecare apariție. Chiar și la scara unui film: în filmul lui Karel Reisz, The French Lieutenant's Woman, a interpretat două roluri. În Sophie's Choice al lui Alan J. Pakula, interpretarea ei abordează dilema morală de neconceput a unei mame. Pentru acest personaj, ea a studiat germana și poloneza pentru a stăpâni accentul - impecabil, potrivit lui Andrzej Wajda - și a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță.
De neuitat, epopeea istorică și romantică Out of Africa (1985) a lui Sidney Pollack a marcat un nou punct de cotitură, în care ea și Robert Redford au format unul dintre cele mai legendare cupluri din cinematografie.
Departe de a se limita la registrul iubirii pasionale, Meryl Streep s-a aventurat și în personaje mai întunecate. În filmul lui Fred Schepisi din 1988, A Cry In The Dark, a interpretat rolul unei mame acuzate de infanticid. Interpretarea ei i-a adus premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de la Cannes din 1989.
În anii '90, și-a încercat norocul în comedii curajoase: a sfidat stereotipurile feminine în Postcards from the Edge, de Mike Nichols și în Death Becomes Her, de Robert Zemeckis. În The Bridges of Madison County, a cucerit ecranul alături de Clint Eastwood într-o poveste de dragoste pe cât de imposibilă, pe atât de atemporală, care a intrat în istoria cinematografiei.
De-a lungul carierei sale, Meryl Streep nu s-a sfiit niciodată să denunțe public poziția precară a femeilor din industria cinematografică. Conștientă de problemele legate de reprezentarea femeilor în filmele hollywoodiene și dornică să întruchipeze toate fațetele acestora în toată complexitatea și fragilitatea lor, Meryl Streep interpretează o mare varietate de roluri și genuri.
După The Hours, de Stephen Daldry și The Last Show, de Robert Altman, a fost în două roluri pe cât de amuzante, pe atât de neașteptate, în care s-a impus din nou: în rolul redactorului-șef irascibil al unei reviste de modă în Diavolul se îmbracă de la Prada și Donna, o hippie care își căsătorește fiica în musicalul Mamma Mia!.
A continuat să joace în filme biografice (The Iron Lady, Florence Foster Jenkins, Julie & Julia), satire politice (Lions for Lambs, Pentagon Papers, Don't Look Up) și filme de familie precum Little Women, regizat de Greta Gerwig, care este președinta juriului la ediția din acest an a Festivalului de la Cannes.
Lily Gladstone, Eva Green, J.A. Bayona, Omar Sy și Hirokazu Kor-eda, printre cei desemnați ca membrii ai juriului acestei ediții a Cannes Film Festival 2024
Festivalul de Film de la Cannes i-a desemnat pe cei opt membri ai juriului competiției principale, care se vor alătura președintei anunțate anterior, Greta Gerwig, pentru a decide cui va reveni Palme d'Or și celelalte premii importante ale secțiunii, la cea de-a 77-a ediție, ce se va desfășura între 14 și 25 mai.
Aceștia sunt scenarista și fotografa turcă Ebru Ceylan, actrița americană Lily Gladstone, actrița franceză Eva Green, regizoarea și scenarista libaneză Nadine Labaki, regizorul și scenaristul spaniol J.A. Bayona, actorul italian Pierfrancisco Favino, regizorul japonez Hirokazu Kore-eda și actorul și producătorul francez Omar Sy.
Soția și colaboratoarea de lungă durată a lui Nuri Bilge Ceylan, scenarista și fotografa Ebru Ceylan a fost co-scenaristul filmului Winter Sleep, câștigător al premiului Palme d'Or în 2014, și a mai fost co-scenarist la filmele selecționate la Cannes Three Monkeys (Premiul pentru cel mai bun regizor în 2008), Once upon a time in Anatolia (Grand Prix 2011), The Wild Pear Tree (2018) și About Dry Grasses (2023).
Lily Gladstone, care provine din triburile Blackfeet și Nez Perce, a fost primul actor nativ american care a fost nominalizat la Oscar pentru cea mai bună actriță datorită interpretării sale din filmul lui Martin Scorsese, Killers of the Flower Moon, ce a avut premiera mondială în afara competiției la Cannes anul trecut. Ea a câștigat Globul de Aur 2023 și Premiul Screen Actors Guild 2024 pentru interpretarea rolului.
Actrița a atras atenția pentru prima dată cu filmul Certain Women (2016), de Kelly Reichardt, un alt rol notabil al ei fiind The Unknown Country (2022), de Morrisa Maltz. Gladstone poate fi văzută în prezent în seria limitată Under the Bridge, pe platforma Hulu și va putea fi văzută pe platforma Apple în Fancy Dance, de Erica Tremblay.
Eva Green a început să joace în teatru, înainte de a intra în cinematografie cu filmul lui Bernardo Bertolucci: The Dreamers (2003). A alternat între producții hollywoodiene, precum Kingdom of Heaven (2004), de Ridley Scott, Casino Royale (2006), 300: The Birth of an empire (2014), Sin City: I Killed for Her (2014) - și filme independente, printre care Perfect Sense (2011), de David Mackenzie, White Bird (2014), de Gregg Araki, și Proxima (2019), de Alice Winocour.
Actrița s-a bucurat de succes și cu serialul fantasy Penny Dreadful (2014). Ea a realizat trei filme cu Tim Burton: Dark Shadows (2012), Miss Peregrine and the Peculiar Children (2016), Dumbo (2017). Recent, a jucat în superproducția franceză The Three Musketeers.
Nadine Labaki a câștigat Premiul Juriului la Cannes în 2018 pentru Capernaum, care a fost apoi nominalizat la Globul de Aur și la Oscarul pentru cel mai bun film străin.
Primul lungmetraj al lui Bayona, The Orphanage, a avut premiera în „Săptămâna criticii”„ de la Cannes în 2007. În 2012, a regizat filmul The Impossible, care a câștigat cinci premii Goya, inclusiv cel pentru cel mai bun regizor, și a fost nominalizat la premiile Oscar și Globul de Aur la categoria „Cea mai bună actriță” (Naomi Watts).
În 2016 a regizat A Monster Calls, urmat de Jurassic World: Fallen Kingdom, cel de-al cincilea episod al seriei de filme Jurassic Park. Cel mai recent film al său, Society of the Snow, nominalizat la premiile Oscar, a câștigat douăsprezece premii Goya.
Favino a fost recunoscut inițial pentru interpretarea sa în filmul de debut al lui Gabriele Muccino, The Last Kiss (2001). Premiat pentru interpretarea sa din Romanzo Criminale (2005), de Michele Placido, a urmat o carieră paralelă la Hollywood, cu Îngeri și demoni și Rush, de Ron Howard, Miracle at St. Anna, de Spike Lee, și World War Z, de Marc Foster. A fost lăudat pentru interpretarea lui Tommaso Buscetta în filmul The Traitor, de Marco Bellocchio, ce a avut premiera în competiție la Cannes 2019. Actorul a revenit la festival în 2022 cu Nostalgia, de Mario Martone, tot în Competiție.
Kore-eda a debutat ca regizor în programe documentare pentru televiziune și a început să facă valuri pe plan internațional cu Maborosi (1995) și After Life (1998). De atunci, a devenit un obișnuit al Cannes-ului, prezentând Distance (2001), Nobody Knows (Premiul pentru cel mai bun actor, 2004), Air Doll (2009), Like Father, Like Son (Premiul juriului, 2013), Our little Sister (2015) și After the Storm (2016).
În 2018, Shoplifters a câștigat Palme d'or la cea de-a 71-a ediție a festivalului de la Cannes și a fost, de asemenea, nominalizat la cea de-a 91-a ediție a Oscarului pentru cel mai bun film străin. Kor-eda a început să facă filme în afara Japoniei natale cu drama franceză despre o mamă și o fiică The Truth (2019) și filmul cu decor coreean Broker (2022). Cel mai recent lungmetraj al său, Monster, a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes anul trecut.
Sy, care și-a făurit cu succes o carieră atât în Franța sa natală, cât și la Hollywood, este, fără îndoială, cea mai de succes vedetă franceză a momentului. El a devenit celebru atât în țară, cât și pe plan internațional, fiind co-protagonistul filmului de succes al lui Éric Toledano și Olivier Nakache - The Intouchables” , care a înregistrat recorduri de audiență, după ce anterior colaborase cu aceștia în Tellement proches (2009). Ei aveau să se reunească în Samba (2014). Alte succese franceze notabile includ Micmacs (2009), de Jean-Pierre Jeunet, Mood Indigo (2013), de Michel Gondry, Chocolat (2016), de Roschdy Zem, Yao (2019), de Philippe Godeau și The Lost Prince (2020), de Michel Hazanavicius.
Printre creditele internaționale se numără X- Men: Days of Future Past (2014), Jurassic World (2015-2022), Inferno al lui Ron Howard (2016). În 2022, a jucat în filmul Father & Soldier, de Mathieu Vadepied, care a avut premiera în Un Certain Regard și a continuat să fie un succes acasă. Va putea fi văzut în continuare în Shadow Force, de Joe Carnahan, și în The Killer, de John Woo. În 2023, a fondat studioul de producție Carrousel Studios împreună cu producătorul și regizorul Louis Leterrier și cu antreprenorul/producătorul Thomas Benski.
