Dumnezeule, ce repede trece timpul! Îmi aduc aminte ce-mi spuneau „prietenii" acum doi ani ca și cum ar fi fost ieri: „Ai înnebunit, te-apuci din nou de școală acum, după ce ai clădit o carieră? Cum poți să dai cu piciorul la tot?"... Sunt momente în viață când ești „orbit", când iei decizii doar pentru că știi și simți cu toți porii că așa e bine. Eu așa am luat decizia de a mă prezenta la admiterea pentru Actorie și așa am decis să frecventez cu seriozitate și recunoștință cursurile acestei școli. Dacă stăteam prea mult să mă gândesc „cum pot să fac așa ceva?"... mai mult ca sigur astăzi nu scriam aceste rânduri. Astăzi, „prietenii" sunt tot acolo, stau și își pun fel de fel de întrebări în fața unor decizii majore de viață... Eu, însă, sunt aici, prefer să nu mă întreb, ci să fac ce simt.
Chiar și așa... nu e deloc ușor să fii în fața unui drum lung și întunescos și fix atunci când vrei să pășești pe el să auzi voci care să-ți șoptească astfel de „încurajări". Cred că și cel mai antrenat psihic se poate îndoi. Până la urmă... îndoiala face parte din noi. Ispite să ne abatem de la drum sunt mereu, forța care ne împinge pe aceste drumuri necunoscute nu este inconștiență sau tărie de caracter..., ci credință pură!
Atunci când cred în ceva, este de datoria mea să fac tot ce-mi stă în putință pentru ceea ce cred. Așa sunt eu alcătuită. Am crezut în multe lucruri și în mulți oameni care s-au dovedit greșite, respectiv trădători, dar în fața dezamăgirilor am avut mereu satisfacția că măcar am făcut tot ce a ținut de mine și că mi-am ascultat inima.
Ce păreau ani grei au trecut ca niște clipe. Mai e puțin și bate gongul. Ultimul an până la absolvire va trece și el cu o viteză amețitoare. Nici nu se termină bine sesiunea de vară, că studentul care încă este anul al II-lea la Actorie deja se preocupă ce piesă ori ce dramatizare să aleagă pentru spectacolul de licență. Încă din această vacanță încep primele pregătiri și repetiții pentru spectacolul-examen final. Și, ce, au trecut trei ani și, gata, ești actor? Îmi vine să râd singurăJ)) Adevărul e că pe culoarele universității din Matei Voievod 75-77 deja se plimbă împăunați mulți mari actori și multe mari actrițe, dar să fii actor nu este, zic eu, un titlu pe care îl obții atât de ușor. Dacă era așa, era mare îmbulzeală la admiterea în UNATC. Să fii actor este, însă, o muncă de zi cu zi: cu tine, cu lenea ta, cu măștile tale, cu dorința de confort, cu voința... Școala te antrenează să identifici aceste capcane, dar nu te poate obliga să-ți păstrezi igiena și după absolvire. Cursurile de mijloace care-l ajută pe tânărul student să se antreneze în această meserie sunt mult prea puține. Cum să faci cursuri de vorbire, de canto, de mișcare, de dansuri câteva ore pe săptămână și să devii profesionist? Păi tot câteva ore fac și amatorii care se înscriu la cursuri particulare găsite la întâmplare pe Internet... Parcă ieri intram în sala de curs la primele ore... Acum, gata, sunt actriță? Adică, ce, când termini școala de șoferi, după 30 de ore de condus cu 30 km/h pe banda a doua, ești șofer?
Îmi doresc mie și colegilor mei cât mai multă putere de muncă, încredere, răbdare, credință și voință... Mai avem nevoie de multe ore de condus. Să nu ne lăsăm păcăliți de sistemul Bologna care a supus și școlile vocaționale unei asemenea nedreptăți de a îndesa în doar trei ani informația care încăpea cu greu chiar și în patru ani. De ce durează școala de Actorie doar trei ani? Păi nu durează atât, oricine orice ar zice... Școlirea tinerilor viitori actori nu are voie să se închidă odată cu spectacolul de absolvire!
Fila 1 - Jurnalul unei studente la Actorie. Fila întâi
Fila 2 - Am bătut la uși și mi s-au deschis
Fila 3 - Reținerea emoțiilor transmite cea mai puternica emoție
Fila 4 - Știam doar că trebuie să spun niște poezii, o povestire și să cânt
Fila 5 - Școala de Actorie este, în primul rând, nu despre comoditate
Fila 6 - Cea mai bună lumină nu e cea care te avantajează, ci aceea care te arată exact așa cum ești
Fila 7 - Trăim într-o lume a măștilor, dar în teatru se caută, se apreciază și se respectă adevărul
Fila 8 - Bucuria și nebunia acelor clipe au rămas parte din mine
Fila 9 - Indiferent ce texte rostim, vorbim despre noi
Părerea ta
Spune-ţi părerea